ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4441/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.03.2022, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1. Anularea în parte a Ordinelor administrative nr. 568/28.12.2021 și nr. 4/06.01.2022, precum și a Anexelor la aceste ordine numai în ceea ce privește modul de calcul al drepturilor salariale ale reclamanților ca urmare a aplicării greșite de către pârât a dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;

Anularea Ordinului nr. 145/09.02.2022 al procurorului șef al DNA, comunicat prin e-mail la data de 15.02.2022, prin care a fost respinsă contestația;

Obligarea pârâtului PÎCCJ - DNA la emiterea unor noi ordine administrative în privința reclamanților A., B., D., E., F., G. și H. prin care să se stabilească, potrivit dispozitivului sentinței civile definitive nr. 6761/26.11.2020 pronunțată de Tribunalul București în dosarul civil nr. x/2020, calcularea și plata drepturilor salariale în raport cu VRS 605.225 RON începând cu datele menționate în hotărârea judecătorească definitivă, precum și în continuare, fără incidența art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017;

Obligarea pârâtului PÎCCJ - DNA la emiterea unui nou ordin administrativ în privința reclamantei C. prin care să se stabilească, potrivit dispozitivului sentinței civile definitive nr. 6761/26.11.2020 pronunțată de Tribunalul București în dosarul civil nr. x/2020, calcularea și plata drepturilor salariale în raport cu VRS 605.225 RON începând cu data menționată în hotărârea judecătorească definitivă, precum și în continuare până la data de 28.02.2021, fără incidența art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, precum și obligarea pârâtului la recunoașterea drepturilor salariale ale reclamantei fără incidența art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 în totalul remunerației pe care ar putea să o primească la nivel național în perioada în care aceasta își desfășoară activitatea ca procuror european delegat în cadrul E.P.P.O. 1.2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 323 din 21 februarie 2023 a Curții de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal: s-a respins excepția inadmisibilității capetelor de cererea având ca obiect anularea Ordinului nr. 568/28.12.2021 și a Ordinului nr. 4/06.01.2022, ambele emise de Procurorul-șef DNA, ca nefondată; s-a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 695/14.09.2022 emis de Procurorul-șef DNA și s-a respins această cerere ca inadmisibilă; s-a respins restul cererii formulate de reclamanții, ca neîntemeiată. 1.3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea în tot a sentinței și, rejudecând cauza, să se stabilească că acțiunea a rămas fără obiect. Au arătat că prin ordinul administrativ nr. 224/13.04.2023, astfel cum a fost rectificat în urma contestațiilor, pârâtul P.Î.C.C.J. - D.N.A. a procedat de bunăvoie la recalcularea drepturilor salariale neplafonate ale reclamanților, ținând cont de hotărârea judecătorească definitivă de care beneficiau. Ulterior emiterii ordinului administrativ, pârâtul a procedat la întocmirea tabelelor individuale, stabilind că "drepturile salariale ale procurorilor care dețin hotărâri judecătorești definitive de recalculare și plată a indemnizațiilor de încadrare prin raportare la VRS 605,225 RON începând cu diferite date prevăzute în hotărârile judecătorești și până la data de 08.12.2018, vor fi achitate în conformitate cu dispozitivul din deciziile civile". În aceste condiții, recurenții-reclamanți au apreciat că însuși pârâtul le-a recunoscut pretențiile, iar soluția pronunțată de prima instanță apare ca nefondată. Pe de altă parte, având în vedere faptul că autoritatea administrativă le-a recunoscut benevol pretențiile în timpul procesului, au apreciat că acțiunea a rămas fără obiect, nemaifiind necesară stabilirea unei soluții pe fondul litigiului. În opinia lor, se impune însă casarea hotărârii primei instanțe, cu atât mai mult cu cât aceasta stabilește, în calea de atac, o situație juridică mai grea decât cea care le-a fost recunoscută pe cale administrativă. 1.4. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare arătând că nu s-au indicat motivele de nelegalitate a sentinței, iar criticile nu pot fi încadrate în motivele de casare ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Pe fondul cauzei, a arătat că acțiunea a rămas fără obiect în raport de emiterea Ordinului nr. 224/13.04.2023 și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 10 octombrie 2024, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În speță, recurenții-reclamanți au susținut că soluția pronunțată de prima instanță apare ca nefondată, întrucât pârâtul le-a recunoscut benevol pretențiile, în timpul procesului, pe cale administrativă, prin emiterea Ordinului nr. 224/13.04.2023. Prin urmare, au apreciat că acțiunea a rămas fără obiect, nemaifiind necesară stabilirea unei soluții pe fondul litigiului. Înalta Curte constată că recurenții-reclamanți nu au invocat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute în mod expres de lege, iar criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. În concret, prin cererea de recurs se invocă o împrejurare apărută ulterior pronunțării soluției primei instanțe (21.02.2023), respectiv emiterea Ordinului nr. 224 la data de 13.04.2023, nefiind aduse critici cu privire sentința atacată, în raport de soluția și argumentația instanței de fond. Deoarece recurenții-reclamanți nu s-au conformat exigențelor cerute de lege și nu au formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât și va constata nul recursul formulat de recurenții-reclamanți. PENTRU ACESTE MOTIVE,