ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4265/2024

Ședința publică din data de 3 octombrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 14 septembrie 2022 sub nr. x/2023pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale in cuantum de 9.844.770 RON stabilite ca urmare a verificării documentare nr. x/04.09.2023, până la pronunțarea pe fond asupra contestației.

În motivare, a arătat în esență că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 14 Legea nr. 554/2004 și art. 278 Codul de procedură fiscală.

Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale depusă la termenul din 09.10.2023, reclamanta A. S.A. a susținut că este neconstituțională sintagma "indiferent de data încheierii contractului" care este conținută în definiția "Q livrata lunar" care sta la baza calcului contribuțiilor la Fondul de Tranziție Energetică, conform O.U.G. nr. 119/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2022 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul energiei.

Prin încheierea pronunțată la 20 noiembrie 2023, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, ca inadmisibilă.

Prin sentința civilă nr. 1731 pronunțată la 20 noiembrie 2023, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală București și a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 23.344,77 RON, consemnată potrivit ordinului de plata nr. x/25.09.2023.

Împotriva încheierii din 20 noiembrie 2023 și a sentinței civile nr. 1731 din 20 noiembrie 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursurilor.

a) Prin cererea de recurs formulată la data de 21 noiembrie 2023, reclamanta solicită admiterea căii de atac, casarea încheierii și trimiterea excepției de neconstituționalitate așa cum a fost formulata către Curtea Constituțională pentru competenta solutionare, textul legal criticat nefiind constituțional.

Prezintă istoricul speței menționând faptul că a invocat excepția de neconstituționalitate a sintagmei "indiferent de data încheierii contractului" care este conținuta în definiția "Q livrata lunar" care stă la baza calcului contribuțiilor conținută de Sectiunea a 3-a din Anexa 3 modul de calcul al contribuției la Fondul de Tranziție Energetică datorate de entitățile producătoare de energie electrică și gaze naturale.

- Susține incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât în mod gresit instanța de fond a considerat inadmisibilă cererea sa de sesizare a Curții Constituționale, Astfel, arată că cererea sa era admisibilă, deoarece întrunea toate condițiile de admisibilitate, fiind în acord cu dispozitiile art. 1, 2 si 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

- De asemenea invocă și dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea cuprinde motive straine de natura cauzei, avand în vedere soluția dată, inadmisibilitatea ca motiv de respingere a exceptiei de neconstituționalitate.

- sintagma stabilită de lege vine în contradictie cu art. 15 alin. (2), art. 45 și art. 135 din Constitutia Romaniei;

- condițiile prevazute de lege pentru ridicarea exceptiei de neconstitionalitate sunt îndeplinite;

Sub acest aspect arată că ordonanța criticată are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Existența sintagmei determină o aplicare a legii și pentru contractele în vigoare la data edictarii actul normativ, care detemină în mod corespunzător și aplicabilitatea asupra unor raporturi contractuale care ar fi excedat efectelor legii și pe cale de consecinta calculul și obligatiile la fondul de tranzacționare vor fi cu totul altele, doar pentru contractele încheiate dupa intrarea în vigoare a legii. În concluzie, menținerea ca și constitutională a textului de lege criticat din perspectiva alinierii cu drepturile și libertățile fundamentale ale Constituției, reprezintă esența fondului procesului judiciar inițiat de recurentă.

b) Prin cererea de recurs formulată la data de 25 ianuarie 2024, reclamanta solicită admiterea căii de atac, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată, apreciind incidența dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

- în sustinerea punctului 6 arată că instanta acordă o interpretarea străină de natura pricinii a sintagmei "în cazuri justificate" conținută de dispozitiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 când exclude din cazurile bine justificate toate criticile care pot fi solutionate și pe calea cererii în anulare pentru motivelc mai sus indicate. Cazurile bine justificate pot fi chiar viciile de forma și fond ale actului administrativ fiscal contestat, deoarece acestea sunt singurele aspecte care pune sub semnul întrebării valabilitatea și legalitatea emiterii actului.

- incidente sunt și dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a art. 14 din Legea nr. 554/2004 care arata ca în cazuri bine justificate care pot fi cazurile de nulitate, pentru fond și forma a actului administrativ, chiar daca acestea sunt supuse atentiei instanței care va judeca cererea în anulare. Este lipsită de orice efecte juridice norma de drept- art. 14 din Legea nr. 554/2004- daca s-ar exclude din cazuri bine justifice orice critica care poate fi analizată pe calea cererii în anulare a actului administrativ fiscal. Important este ca soluția dată pe cererea de suspendare nu reprezintă autoritate de lucru judecat pentru hotararea ce urmeaza a fi pronunțată pe cererea în anulare cu privire la criticile ce urmează să vizeze fondul și forma.

Intimata-pârâtă ANAF a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Reclamanta a solicit instanței de contencios administrativ suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale (in cuantum de 9.844.770 RON) nr. x/04.09.2023 stabilite ca urmare a verificării documentare, până la pronunțarea pe fond asupra contestației și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei "indiferent de data încheierii contractului" care este conținută în definiția "Q livrata lunar" care sta la baza calcului contribuțiilor la Fondul de Tranziție Energetică, conform O.U.G. nr. 119/2022 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 27/2022 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul energiei

Soluționând cauza în primă instanță, Curtea de Apel București la 20 noiembrie 2023 a respins: - prin încheiere cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, ca inadmisibilă și - prin sentință cererea formulată de reclamanta A. S.A., ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a constatat că excepția de neconstituționalitate a sintagmei "indiferent de data încheierii contractului" din O.U.G. nr. 119/2022 nu este relevantă în soluționarea cauzei privind suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/04.09.2023, reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004. În ce privește cererea de suspendare a executării deciziei nr. 8805/2023, în analiza susținerilor privind stabilirea efectelor pe care le produce O.U.G. nr. 119/2022 astfel cum a fost aprobată Legii nr. 357/2022 în privința reclamantei, inclusiv analizarea calității acesteia de titular al obligației de plată a contribuției la Fondul de Tranziție Energetică, presupune o cercetare pe fondul cauzei, cercetare care se poate realiza doar în cadrul acțiunii în anulare

Împotriva astor soluții a declarat recurs reclamanta.

Partea recurentă a criticat soluția primei instanțe, clamând prin cererile de recurs formulate faptul că instanța acordă o interpretarea străină de natura pricinii ambelor cereri, că soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale este nelegală, întrucât respecta și îndeplinea condițiile prevăzute de lege și pe fondul acțiunii a apreciat că nu s-a observat de către judecătorul fondului faptul că solutia dată pe cererea de suspendare nu reprezintă autoritate de lucru judecat pentru hotararea ce urmeaza a fi pronunțată pe cererea în anulare cu privire la criticile ce urmează să vizeze fondul și forma actului atacat.

În drept partea recurentă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., acesta implică o nelegalitate a hotărârii recurate fie prin prisma faptului că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fie că acele motive sunt contradictorii sau toate motivele sunt străine de natura cauzei.

Iar motivul de casare/nelegalitate invocat de partea recurentă prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare prin hotărâre sau aplicare greșită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Înalta Curte nu identifică în concret existența vreunui viciu de legalitate, care să permită reținerea unui motiv de casare/nelegalitate în baza căruia încheierea și sentința civilă recurate să fie casate.

Examinând recursurile formulate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente.

Din analiza actelor aflate la dosar, rezultă că reclamanta a solicitat suspendarea execurării deciziei de impunere nr. x/04.09.2023, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că este lipsită de temei critica părții recurente-reclamante, care impută o nemotivare a încheierii și a sentinței recurate, aspect a cărui analiză se circumscrie art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar nu altor motive de casare/nelegalitate de la art. 488 alin. (1) din același act normativ.

Lecturând atent cele două hotărâri ale primei instanțe, instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a argumentat de manieră corespunzătoare fiecare dintre soluțiile pe care le-a pronunțat, cu privire la cererile depuse, de sesizare a Curții Constituționale și de suspendare a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale, în limita soluționării fondului. Astfel, Înalta Curte identifică raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată; în plus, considerentele dezvoltate de curtea de apel sunt în legătură cu soluțiile pronunțate.

Instanța de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt și de drept invocat de parte, ci să analizeze chestiunea litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să verifice un singur aspect considerat esențial - ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menționate în cererea părții în sprijinul aceluiași motiv, astfel că omisiunea de a examina un anumit argument sau o afirmație a unei părți nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.

Altfel spus, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. implică o nelegalitate a hotărârii recurate, fie prin prisma faptului că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fie că acele motive sunt contradictorii sau străine de natura cauzei. Or, atât încheierea, cât și sentința respectivă conțin motivele pe care se întemeiază, iar acele considerente nu prezintă caracter contradictoriu, ci reprezintă argumentele judecătorului de fond pentru a susține respingerea cererilor, respectiv nu se poate susține în mod rezonabil că cele două hotărâri ale Curții de Apel București ar expune numai motive străine de natura cauzei, câtă vreme se analizează obiectul acțiunii și apărările părților.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanță nu concordă modului în care apreciază recurenta că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidența motivului de casare în discuție, deoarece admiterea unor astfel de critici trebuie fundamentată pe argumente cu caracter obiectiv, iar nu pe aprecieri subiective ale părții care a formulat calea de atac.

Examinând recursul formulat împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente.

Instanța de recurs apreciază că, din cuprinsul cererii de sesizare a Curții Constituționale, formulate de reclamantă, nu rezultă care este legătura dintre sintagma "indiferent de data încheierii contractului" din O.U.G. nr. 119/2022 și soluționarea cauzei, câtă vreme prin cererea de chemare în judecată se solicită suspendarea deciziei de impunere, unde ar trebui dovedită îndeplinirea cumulativă a celor doua condiții (cazul bine justificat și paguba iminentă).

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie dedusă din aptitudinea prevederilor legale ce fac obiectul excepției de a influența litigiul aflat pe rolul instanței, impunându-se o analiză în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului litigios și a stadiului concret în care se află disputa contencioasă.

Or, în acord cu prima instanță, în raport de textul normativ ce face obiectul cererii de sesizare a Curții Constituționale formulate în fața primei instanțe (sintagma "indiferent de data încheierii contractului" din O.U.G. nr. 119/2022) și de obiectul cauzei principale (suspendare excrutare act administrativ fiscal), instanța de control judiciar apreciază că, pe baza aspectelor evocate de recurentă în fața primei instanțe, nu poate fi decelată o legătură a excepției invocate cu soluționarea cauzei pendinte.

Legătura la care face trimitere art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie să existe pentru însăși sesizarea Curții Constituționale, nu trebuie să fie generată de simpla tangență a normelor cu soluționarea cererii, ci este necesar ca aspectele de neconstituționalitate, odată dezlegate de Curtea Constituțională, să aibă aptitudinea de a influența soluția ce se va pronunța în cauză. Cu alte cuvinte, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției de neconstituționalitate trebuie să producă un efect direct și concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune existența unei legături efective între normele contestate și soluția ce urmează a se pronunța în cauză, aptă a permite ca aspectele statuate prin decizia Curții să genereze concret astfel de efecte în cauză.

De asemenea, Înalta Curte reține că, prima instanță a evaluat legătura dintre excepție și obiectul cauzei inclusiv din perspectiva justificărilor furnizate de titulara unei astfel de cereri, demers pe care instanța de control judiciar îl apreciază ca fiind conform spectrului verificărilor ce incumbau, potrivit art. 29 alin. (5) prima teză din Legea nr. 47/1992, instanței de fond.

În concluzie, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., respinge ca nefondat, recursul formulat de reclamantă împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate dispusă prin încheierea din 20 noiembrie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Examinând recursul formulat împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale in cuantum de 9.844.770 RON stabilite ca urmare a verificării documentare nr. x/04.09.2023, până la pronunțarea pe fond asupra contestației, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente.

Trecând la analiza motivelor de recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva existenței cazului bine justificat – condiție cerută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea efectelor actului administrativ, Înalta Curte constată că argumentele recurentei sunt nefondate.

Înalta Curte constată că, în cauza de față, acest motiv de casare nu este incident, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară, întrucât recurenta-reclamantă nu a invocat nicio împrejurare de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrativ-fiscale contestate.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Cu alte cuvinte, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cazul bine justificat și paguba iminentă, care se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei și invers.

Or, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cu privire la prima condiție legală existența unui caz bine justificat, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți, în jurisprudența sa constantă, a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Asemenea împrejurări vădite, cu titlu exemplificativ însă fără a fi limitative, au fost reținute de instanța supremă ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ ori modificarea importantă a acestuia în calea recursului administrativ, etc.

În speță, singurul motiv de aparentă nelegalitate pe care recurenta-reclamantă l-a invocat în susținerea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, a vizat cazurile de nulitate, pentru fondul și forma actului administrativ, chiar daca acestea sunt supuse atentiei instanței care va judeca cererea în anulare. Partea recurentă a apreciat nefondat că ar lipsi de orice efecte juridice norma de drept - art. 14 din Legea nr. 554/2004 - daca s-ar exclude orice critică care poate fi analizată pe calea cererii în anulare a actului administrativ fiscal.

Or, în mod corect a reținut prima instanță că "din analiza deciziei de impunere nr. x/04.09.2023(filele x vol. I) rezultă că aceasta cuprinde aceste elemente, respectiv tipul creanței – contribuție la Fondul de Tranziție Energetică(fila x verso – coloana 1, vol. I), baza de impozitare și cuantumul bazei de impozitare(filele x verso- 24, vol. I), astfel încât din perspectiva verificării sumare pe care o poate realiza instanța în cadrul acestei proceduri, nu se poate reține, din această perspecctivă, că ar exista o împrejurare care să dea naștere unei îndoieli puternice și evidente asupra prezumției de legalitate a actului administrativ.", astfel că motivul invocat de recurenta-reclamantă nu este apt să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal contestate.

Aprecierea recurentei-reclamante în sensul că "important este ca soluția dată pe cererea de suspendare nu reprezintă autoritate de lucru judecat pentru hotararea ce urmeaza a fi pronunțată pe cererea în anulare cu privire la criticile ce urmează să vizeze fondul și forma."nu poate fi avută în vedere de către instanța de recurs, întrucât orice dezlegare dată pe fondul cauzei de către o instanță poate căpăta caracterul unei autorități de lucru judecat.

Înalta Curte precizează că recurenta-reclamantă contestă situația de fapt reținută de organele fiscale pretinzând o altă interpretare a contextului factual, dar și a normelor juridice incidente, ceea ce necesită administrarea unui probatoriu complex și examinarea inclusiv a criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ fiscal contestat.

Prin urmare, contrar criticilor recurentei-reclamante, prima instanță a efectuat o analiză prima facie și a concluzionat în mod just că aspectele invocate presupun, în mod obligatoriu, o analiză de fond în legătură cu modalitatea de interpretare a dreptului material aplicabil speței, ceea ce ar depăși limitele procedurii sumare a suspendării de executare a unui act administrativ.

Or, caracterul provizoriu al măsurii de temporizare a efectelor unui act administrativ presupune existența unor indicii suficient de clare care să permită o astfel de protecție în folosul persoanei vătămate prin actul administrativ pe care îl contestă, fără a fi însă necesar să se examineze viciile de nelegalitate invocate în cererea în anulare a actului contestat.

Prin raportare la considerentele anterior expuse, Înalta Curte reține că nu este îndeplinită în cauză condiția existenței cazului bine justificat.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cea referitoare la paguba iminentă, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din lege, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu a adus nici un fel de critici sub acest aspect, astfel încât nu se mai impune verificarea ei.

În considerarea tuturor acestor argumente, recursul apare ca fiind nefondat, criticile formulate nefiind apte să conducă la modificarea soluției date de către prima instanță, care a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrative atacate.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile reclamantei, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de A. S.A. împotriva încheierii din 20 noiembrie 2023 și a sentinței civile nr. 1731 din 20 noiembrie 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 octombrie 2024.