ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5378/2023

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 04.08.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea în tot: (i) a Ordinului nr. 64/2022 privind aplicarea prevederilor art. II din Legea nr. 259/2021 pentru aprobarea O.U.G. nr. 118/2021 privind stabilirea unei scheme de compensare pentru consumul de energie electrică și gaze naturale pentru sezonul rece 2021 – 2022, precum și pentru completarea O.G. nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei "Delta Dunării", precum și privind modificarea și completarea Ordinului președintelui ANAF nr. 587/2016 pentru aprobarea modelului și conținutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor și taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă, astfel cum a fost modificat în ce privește titlul și temeiul legal al acestuia în Ordinul nr. 64/2022 privind aprobarea modelului și conținutului declarației privind impozitul pe venitul suplimentar prevăzut la art. II alin. (1) din Legea nr. 259/2021 pentru aprobarea O.U.G. nr. 118/2021 privind stabilirea unei scheme de compensare pentru consumul de energie electrică și gaze naturale pentru sezonul rece 2021 – 2022, precum și pentru completarea O.G. nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei "Delta Dunării", precum și privind modificarea și completarea Ordinului președintelui ANAF nr. 587/2016 pentru aprobarea modelului și conținutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor și taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă; (ii) a Ordinului nr. 449/2022 privind modificarea și completarea Ordinului președintelui ANAF nr. 587/2016 pentru aprobarea modelului și conținutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor și taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă, precum și pentru modificarea Ordinului președintelui ANAF nr. 64/2022 privind aplicarea prevederilor art. II din Legea nr. 259/2021 pentru aprobarea O.U.G. nr. 118/2021 privind stabilirea unei scheme de compensare pentru consumul de energie electrică și gaze naturale pentru sezonul rece 2021 – 2022, precum și pentru completarea O.G. nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei "Delta Dunării", precum și privind modificarea și completarea Ordinului președintelui ANAF nr. 587/2016 pentru aprobarea modelului și conținutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor și taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă; (iii) a Referatului de soluționare nr. A GVB 229/29.04.2022 emis de ANAF prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de societate.

Reclamanta a depus o cerere modificatoare a cererii introductive de instanță, solicitând obligarea ANAF la plata daunelor materiale în valoare de 32.743.805 RON, reprezentând echivalentul sumei de bani de care societatea a fost lipsită în mod ilicit ca urmare a actelor nelegale contestate.

Odată cu cererea de chemare în judecată, reclamanta a formulat și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. II din Legea nr. 259/2021 pentru aprobarea O.U.G. nr. 118/2021 privind stabilirea unei scheme de compensare pentru consumul de energie electrică și gaze naturale pentru sezonul rece 2021 – 2022, precum și pentru completarea O.G. nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei "Delta Dunării", solicitând: (i) sesizarea CCR cu privire la neconstituționalitatea art. II din Legea nr. 259/2021 și (ii) suspendarea judecății cererii de chemare în judecată, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională a României în baza art. 413 C. proc. civ. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Ulterior, reclamanta a depus o cerere adițională privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. (1) prima teză, art. 1 alin. (2) lit. a) prima teză, art. 2 prima teză, art. 4 și art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022 – 31 martie 2023, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul energiei, astfel cum aceasta a fost aprobată prin articolul unic din Legea nr. 206/2022 pentru aprobarea O.U.G. nr. 27/2002 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022 – 31 martie 2023, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul energiei.

Prin încheierea din data de 17 februarie 2023, Curtea de Apel București:

- a constatat că reclamanta și-a justificat calitatea procesuală activă și interesul în promovarea acțiunii, raportat la aspectele puse în discuție de instanță din oficiu la termenul de judecată din data de 27.01.2023;

- a admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantă, astfel cum a fost completată;

- a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. II din Legea nr. 259/2021;

- a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 1 alin. (1) teza I, art. 1 alin. (2) lit. a) teza I, art. 2 teza I, art. 4 și art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022, ca inadmisibilă;

- în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei promovate de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate a art. II din Legea nr. 259/2021 invocată de reclamantă.

Împotriva încheierii din 17 februarie 2023, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a CCR cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 1 alin. (1) teza I, art. 1 alin. (2) lit. a) teza I, art. 2 teza I, art. 4 și art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022 a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei Curții de Apel București spre o nouă judecată a cererii de sesizare a CCR cu excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. (1) teza I, art. 1 alin. (2) lit. a) teza I, art. 2 teza I, art. 4 și art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța de fond apreciind eronat că nu au fost îndeplinite cerințele legale pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată.

Recurenta-reclamantă susține că excepția de neconstituționalitate invocată este admisibilă, dispozițiile legale criticate având legătură cu soluționarea litigiului.

În acest sens, arată că a contestat Ordinul nr. 64/2022 invocând nelegalitatea acestuia pentru faptul că ANAF nu și-a îndeplinit obligația legală instituită prin actul normativ superior reprezentat de art. II alin. (3) din Legea nr. 259/2021, în sensul de a prevedea în ordinul emis modul de aplicare a impozitului pe venitul suplimentar.

Abia în luna martie 2022, Guvernul României a emis O.U.G. nr. 27/2022, prin care a adoptat pentru prima dată cu efect retroactiv o metodă de calcul a impozitului pe veniturile suplimentare datorat de producătorii de energie electrică în perioada 1 noiembrie 2021 – 31 martie 2022.

Precizează că O.U.G. nr. 27/2022 prevede mai multe modificări legislative printre care instituirea unui nou impozit pe energie electrică aplicabil începând cu 1 aprilie 2022 până la 31 martie 2023 – identic ca și formulare cu impozitul stabilit de art. II din Legea nr. 259/2021 (ce face obiectul excepției inițiale de neconstituționalitate).

Astfel, la data intrării sale în vigoare, art. 15 din O.U.G. nr. 27/2022 prevedea următoarele: "(1) În perioada de aplicare a dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgentă, venitul suplimentar realizat de producătorii de energie electrică calculat conform metodologiei prezentate în anexa nr. 6 se impozitează cu 80%. (2) Capacităților de producție puse in funcțiune după data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu le sunt aplicabile prevederile alin. (1). (3) Impozitul prevăzut la alin. (1) se calculează având în vedere metodologia prezentată în anexa nr. 6, se declară și se plătește de către producătorii de energie electrică, cu excepția producătorilor de energie pentru capacitățile prevăzute la alin. (2), lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează acest impozit. Plata impozitului se efectuează la bugetul de stat, într-un cont de venituri bugetare distinct."

De asemenea, anexa nr. 6 la O.U.G. nr. 27/2022, intitulată "Modul de calcul al venitului suplimentar realizat de producătorii de energie electrică rezultat din diferența dintre venitul net mediu lunar unitar de vânzare a energiei electrice tranzacționale și prețul de 450 de RON/MWh", prevedea la art. 1 că: "Prezenta metodologie (...) are ca scop stabilirea modului în care producătorii de energie electrică care se supun prevederilor art. II alin. (1) si (2) din Legea nr. 259/2021, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 15 din ordonanța de urgență calculează prețul mediu lunar de vânzare a energiei electrice tranzacționate în luna respectivă, precum și venitul lunar suplimentar ce urmează a fi impozitat conform prevederilor menționate anterior.", iar la art. 4, că: "Prezenta metodologie se aplică de către toți producătorii de energie electrică care se supun prevederilor art. II alin. (1) si (2) din Legea nr. 259/2021, cu modificările și completările ulterioare, în perioada 1 noiembrie 2021-31 martie 2022 și de producătorii de energie electrică care se supun prevederilor art. 15 din ordonanța de urgență, în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023."

Mai mult, la art. 8 din aceeași anexă se prevedeau următoarele: "Calculul prevăzut la art. 6 și 7 se realizează lunar de către operatorii economici prevăzuți la art. 1 alin. (2) lit. a) pe întreaga perioadă de aplicare a Legii nr. 259/2021, cu modificările și completările ulterioare, și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență."

Este fără putință de tăgadă că aceste prevederi din Anexa 6 stabilesc la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 27/2022 (22 martie 2022) aplicabilitatea pentru trecut, adică retroactiv pe toată perioada cuprinsă între 1 noiembrie 2021 - 31 martie 2022 a metodologiei de calcul a impozitului pe venitul suplimentar și anihilează pentru trecut și cu putere retroactivă, voința legiuitorului privind necesitatea adoptării unui "ordin de aplicare a taxei de către ANAF" conform art. II alin. (3) din Legea nr. 259/2021.

Mai arată că, potrivit art. 15 din O.U.G. nr. 27/2022 impozitul pe venitul suplimentar se aplică tuturor producătorilor de electricitate, înlăturându-se așadar, începând cu 1 aprilie 2022, exceptarea din Legea nr. 259/2021 care viza producătorii de electricitate din surse fosile, cogenerare și biomasă creând un regim discriminatoriu nejustificat, având în vedere impozitarea veniturilor suplimentare realizate de producătorii de energie verde atât pe perioada 1 noiembrie 2021 - 31 martie 2022, cât și pe perioada l aprilie 2022 - 31 martie 2023 și scutirea producătorilor din surse fosile de la aplicarea acestui impozit pe venituri suplimentare în perioada 1 noiembrie 2021 - 31 martie 2022 și impozitarea acestora abia începând cu data de 1 aprilie 2022.

Așadar, modul de calcul al impozitului pe venitul suplimentar a fost stabilit pentru prima dată prin Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022, un act normativ care în mod neconstituțional retroactivează și totodată O.U.G. nr. 27/2022 a înlăturat, dar numai pentru viitor, exceptarea producătorilor de electricitate prevăzută neconstituțional de Legea nr. 259/2021.

Amintește că, prin întâmpinarea depusă de pârâta ANAF la cererea introductivă de instanță, aceasta invocă legalitatea Ordinului 64 și a Ordinului 449 pe motiv că "obligația declarativă de stabilire a impozitului pe venitul suplimentar realizat de producătorii de energie electrică au fost stabilite prin Legea nr. 259/2021 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2022, iar prin ordinul ANAF a fost aprobat doar suportul declarativ al obligației de declarare a impozitului suplimentar".

Această atitudine normativă a ANAF exprimată prin Ordinele 64 și 449 a cauzat un prejudiciu direct recurentei-reclamante - dar și tuturor celorlalți producători de energie electrică - care au determinat/calculat impozitul pe veniturile suplimentare fără niciun ghidaj, plătind niște sume mai mari (plăți nedatorate), fie sume mai mici (pasibile de dobânzi și penalități), fie neplătind deloc (din nou pasibili de dobânzi și penalități). Contribuabilii care au fost obiect al acestui impozit au operat în lipsa vreunei certitudini și previzibilități legislative cu privire la sarcina lor fiscală pe toată perioada l noiembrie 2021 - 31 martie 2022, tocmai din cauza actelor ANAF contestate.

Invocarea și aplicarea efectelor retroactive ale Anexei nr. 6 din O.U.G. nr. 27/2022 pentru a șterge/a rectifica această situație prejudiciabilă în care s-au aflat producătorii de energie electrică din surse verzi și inclusiv societatea ar însemna, în opinia recurentei-reclamante, o violare crasă a art. 1 alin. (5) și ale art. 15 alin. (2) din Constituția României și a principiului statului de drept fiind și în flagrantă contradicție cu prevederile și jurisprudența CEDO.

Drept urmare, neconstituționalitatea prevederilor O.U.G. nr. 27/2022 are impact asupra analizei judiciare de stabilire a nelegalității Ordinului nr. 64/2022 și a Ordinului nr. 449/2022 și a stabilirii prejudiciului suferit de societate ca urmare a adoptării acestor acte nelegale, tocmai pentru că retroactivitatea acestor prevederi din O.U.G. nr. 27/2022 este folosită de către ANAF pentru a scuza "nelegalitatea" Ordinului nr. 64/2022 și de a păstra efectele prejudiciabile create prin ordin societății recurente și celorlalți producători de energie electrică din surse verzi.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă apreciază că se impune a fi sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate invocată, pentru ca prin soluția pe care o va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate, să înlăture efectele retroactive ale prevederilor art. 1 alin. (1) prima teză, art. 1 alin. (2) lit. (a) prima teză, art. 2 prima teză, art. 4 și art. 8 din Anexa nr. 6 din O.U.G. nr. 27/2022, prin declararea drept neconstituționale a acestor prevederi.

Ulterior, recurenta-reclamantă a depus o completare a motivării recursului declarat împotriva încheierii din 17.02.2023, indicând drept motive de casare, pe cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prealabil, a solicitat respingerea ca tardiv formulate a susținerilor din completarea motivării recursului împotriva încheierii din 17.02.2023, întrucât sunt făcute cu depășirea termenului de 48 de ore de la pronunțarea încheierii recurate.

În esență, a arătat că soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la dispozițiile O.U.G. nr. 27/2022 este legală, instanța de fond reținând în mod corect faptul că nu există legătură între constituționalitatea acestora și litigiului de față câtă vreme raportul juridic dedus judecății vizează legalitatea ordinelor contestate, acte administrative cu caracter normativ și nu obligația reclamantei de plată a impozitului instituit prin art. II din Legea nr. 249/2021.

Totodată, a solicitat respingerea susținerilor recurentei-reclamante în sensul că dispozițiile legale cuprinse în O.U.G. nr. 27/2022 încalcă prevederile constituționale privind neretroactivitatea legii, întrucât efectele Ordinului nr. 64/2022 nu au încetat odată cu intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 11/2022, acesta fiind actualizat prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 449/2022.

Cât privește excepția tardivității susținerilor recurentei-reclamante din completarea motivelor de recurs, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte a luat act că aceste susțineri reprezintă doar o detaliere a argumentelor invocate și motivate în cererea de recurs, conform celor menționate în practicaua prezentei hotărâri.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând legalitatea încheierii atacate, în ceea ce privește modul de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 1 alin. (1) teza I, art. 1 alin. (2) lit. a) teza I, art. 2 teza I, art. 4 și art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022, prin prisma criticilor formulate de recurentă și a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, pentru argumentele expuse în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În fața primei instanțe, recurenta-reclamantă A. S.A. a invocat două excepții de neconstituționalitate, respectiv excepția de neconstituționalitate a art. II din Legea nr. 259/2021 (prima) și excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. (1) teza 1, art. 1 alin. (2) lit. a) teza I, art. 2 teza I, art. 4 și art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022 (a doua).

Prin încheierea atacată, prima instanța a admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantă, în sensul că a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea primei excepții de neconstituționalitate și a respins, ca inadmisibilă, sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea celei de a doua excepții de neconstituționalitate.

Înalta Curte constată că, circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă critică încheierea pentru greșita aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar criticile formulate sunt întemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, "(1)Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2)Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3)Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Având în vedere textul normativ invocat anterior, Înalta Curte reține că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Obiectul demersului judiciar al recurentei-reclamante îl reprezintă anularea actelor administrative emise de ANAF, anume Ordinul nr. 64/2022, Ordinul nr. 449/2022 și Referatul se soluționare emis de ANAF prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de societate, precum și plata despăgubirilor datorate societății ca urmare a omisiunii ANAF de a stabili prin Ordinul nr. 64/2022 o metodă de calcul a impozitului pe venitul suplimentar și realizat de producătorii de energie electrică, categorie din care face parte și recurenta-reclamantă.

În privința Ordinului ANAF nr. 64/2022, a cărui anulare a fost solicitată prin capătul I de cerere, recurenta-reclamantă a invocat o reglementare incompletă a acestuia și anume că nu prevedea metoda de stabilire a impozitului pe veniturile suplimentare reglementat de art. II din Legea nr. 259/2021.

Recurenta-reclamantă a susținut că vidul de reglementare secundară s-a întins pe perioada 01 noiembrie 2021 - 01 martie 2022 și că modul de stabilire și calculare a impozitului pe veniturile suplimentare din producția de electricitate a fost stabilit abia în data de 22 martie 2022, dată la care Guvernul României a emis O.U.G. nr. 27/2022, prin care a prevăzut că modul de calcul al acestui impozit este cel stabilit în Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022. Prin urmare, O.U.G. nr. 27/2022 a fost emisă tocmai pentru a înlătura viciul normativ din Ordinul nr. 64/2022, iar dispozițiile din O.U.G. nr. 27/2022 atacate pentru neconstituționalitate vizează aplicarea retroactivă a metodologiei de calcul a impozitului pe venitul suplimentar.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că neconstituționalitatea prevederilor O.U.G. nr. 27/2022 are impact asupra analizei judiciare de stabilire a nelegalității Ordinului nr. 64/2022 și a stabilirii prejudiciului suferit de societate ca urmare a adoptării acestor acte nelegale, tocmai pentru că retroactivitatea acestor prevederi din O.U.G. nr. 27/2022 este folosită de către ANAF pentru a scuza "nelegalitatea" Ordinului nr. 64/2022 și de a păstra efectele prejudiciabile create prin ordin atât recurentei-reclamante, cât și celorlalți producători de energie electrică din surse verzi.

În acest context, prin raportare la obiectul cererii, la conținutul prevederilor legale criticate ca fiind neconforme cu legea fundamentală și la criticile formulate de recurenta-reclamantă, în dezacord cu opinia exprimată de judecătorul fondului care a pronunțat încheierea recurată, Înalta Curte apreciază că, în cauză este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) teza 1, art. 1 alin. (2) lit. a) teza I, art. 2 teza I, art. 4 și art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022.

De asemenea, Înalta Curte consideră că sunt întrunite și cerințele indicate de art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece, pe de o parte, excepția de neconstituționalitate a fost invocată la cererea recurentei și, pe de altă parte, nu s-a pronunțat, anterior, o decizie a Curții Constituționale de constatare a neconstituționalității prevederilor legale criticate de recurentă ca fiind neconforme cu legea fundamentală.

Opinia Înaltei Curți este aceea că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale menționate, iar excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând că excepția de neconstituționalitate invocată de recurenta-reclamantă este admisibilă și, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A. S.A., va casa în parte încheierea din data de 17 februarie 2023 și va sesiza Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. (1) teza 1, art. 1 alin. (2) lit. a) teza I, art. 2 teza I, art. 4 și art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022, urmând a menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. S.A. împotriva încheierii din data de 17 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte încheierea atacată și, rejudecând:

Sesizează Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 1 alin. (1) teza 1, art. 1 alin. (2) lit. a) teza I, art. 2 teza I, art. 4 și art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 noiembrie 2023.