ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4138/2024

Ședința publică din data de 27 septembrie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin de cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. h) și i) din O.U.G. nr. 3/2015 recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat să se constate, în condițiile art. 146 lit. d) din Constituție și în condițiile art. 29-33 din Legea nr. 47/1992, neconstituționalitatea articolului 8 alin. (1) lit. h) și i) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 3/2015.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin încheierea din 07.02.2024 a Curții de Apel Timișoara – secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. cu excepția de neconstituționalitate a art. 8 alin. (1) lit. H) și I) din O.U.G. nr. 3/2015.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii civile din 07.02.2024, a declarat recurs A. S.R.L., în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu solicitarea de admitere a căii de atac.

A susținut, în esență, în motivare, că Forul Constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, a susținut că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de recurenta într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 8 alin. l lit. h) și i) din O.U.G. nr. 3/2015, iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Or, în speță, atât timp cât actul administrativ atacat are în vedere tocmai nerespectarea acestor dispoziții ale O.U.G. nr. 3/2015, a precizat că și această condiție este îndeplinită.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind lipsită de interes.

A arătat, în susținerea excepției lipsei de interes în soluționarea recursului, că recursul reclamantei înregistrat în dosarul de fond cu nr. x/2022, din care provine prezenta cerere de sesizare a Curții Constituționale, a fost admis și pretențiile deduse judecății de către reclamantă au fost încuviințate.

II. Soluția instanței de control judiciar asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor expuse în cuprinsul întâmpinării de la dosar, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte urmează a examina, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile art. 499 C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Recursul societății A. S.R.L. vizează, în esență, soluția instanței de fond prin care s-a respins ca inadmisibilă a cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 8 alin. (1) lit. h) și i) din O.U.G. nr. 3/2015.

Instanța de fond, pentru a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă, a reținut că, efectuând examenul legăturii cu cauza, acesta trebuie să fie concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță.

Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale, publicată în MO nr. 916/16.12.2014). De asemenea, instanța de fond a constatat că, în discuție fiind puterea probatorie a celor două înscrisuri, calea procedurală pentru a fi înlăturate este cea a administrării acestora în cadrul probei cu înscrisuri.

Art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevede că una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Potrivit art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac, și care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu justifică un interes actual în soluționarea recursului, o eventuală soluție de admitere a căii de atac fiind lipsită de eficacitate juridică, atât timp cât în cadrul dosarului de fond, în care a fost formulată cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate, titularei cererii de sesizare, respectiv reclamantei din prezenta cauză, i s-a încuviințat pretenția dedusă judecății, ca urmare a rejudecării dispuse de Curtea de Apel Timișoara.

Așadar, recurenta din dosarul de față este partea procesuală care a câștigat procesul, acțiunea acesteia fiind admisă, și nu se mai poate pune, în contextul dat, problema existenței interesului în continuarea demersului procesual de față.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 7 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes, invocată de intimata - pârâtă.

Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 7 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.