Decizia nr. 3929/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1720/2023 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 20.02.2023 sub nr. x/2023 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară a solicitat anularea rezoluției nr. x din 17.01.2023 și a rezoluției nr. 2129/12.12.2022 și obligarea pârâtei la continuarea cercetării faptelor sesizate.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1720 din 3 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 2 din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 2, alin. (2) din C. proc. civ., corelat cu dispozițiile art. 176, pct. 3 și 4. din C. proc. civ.: - sentința atacată a fost emisă de un complet nespecializat în materia litigiilor având ca obiect anularea rezoluților emise de inspecția Judiciară astfel cum a fost stabilită prin decizia nr. 226/27.03.2017 a președintelui Curții de Apel București, motiv de casare prevăzut la pct. 1 al art. 488, alin. (1) din C. proc. civ. - completul care a pronunțat sentința a suferit modificarea compunerii cu încălcarea legii (Legea nr. 305/2022 ce a abrogat-o pe cea cu nr. 317/2004 prevede competența exclusivă a secțiilor C.A.F. ale Curții de Apel București în litigiile cu Inspecția Judiciară pentru care, evident, trebuie să existe o specializare, în caz contrar, ar fi competente secțiile C.A.F. de la nivelul tuturor Curților de Apel); - judecătorul de permanență la data de 06.10.2023 este și Președintele secției a IX- a contencios administrativ și fiscal, în mod sigur specializat în materia litigiilor având ca obiect anularea rezoluților emise de Inspecția Judiciară, a fost implicit schimbat prin o hotărâre a Colegiului de Conducere al Curții de Apel București, fiind incident motivul de casare prevăzut la pct. 2 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. A invocat recurentul reclamant aplicarea dispozițiilor art. 176, pct. 3., 4. din C. proc. civ., ca bază complementară motivelor precizate în admiterea recursului: necompetența instanței ca nespecializată în materia litigiilor având ca obiect anularea rezoluțiilor emise de Inspecția Judiciară astfel cum a fost stabilită prin decizia nr. 226/27.03.2017 a președintelui Curții de Apel Bucuresti, respectiv compunerea/constituirea sa în mod identic, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare. A arătat recurentul reclamant că soluționarea prezentului recurs este de competența unui complet compus din 2 sau 3 judecători din Secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București.

Apărările formulate în cauză Intimata – pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursului declarat în cauză, în raport de dispozițiile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 potrivit cărora hotărârile pronunțate de Curtea de Apel București sunt definitive.

Răspunsul la întâmpinare Recurentul – reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității invocate prin întâmpinare, arătând că dispozițiile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 nu sunt aplicabile în ipoteza soluționării cauzei în fond de un complet nespecializat, fiind subminat dreptul la un proces echitabil. Totodată, a arătat că dispozițiile art. 176 pct. 3 și 4 din C. proc. civ. permit invocarea necondiționată a actelor de procedură și, implicit, a sentinței civile. A mai arătat recurentul –reclamant că, fiind o sentință definitivă, devin incidente prevederile art. 503 alin. (1) teza întâi, completată cu art. 503 alin. (2) din C. proc. civ., solicitând recalificarea recursului declarat la data de 26.12.2023 ca și contestație în anulare. Competența de soluționare a cauzei este a singurei instanțe competente în materia litigiilor având ca obiect anularea rezoluțiilor emise de Inspecția Judiciară, astfel că, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. a invocat excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și trimiterea cauzei spre soluționare la una dintre secțiile de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, la un complet constituit din doi sau trei judecători specializați în această materie.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele: 6.1. Argumente de fapt și de drept relevante Obiectul cauzei este reprezentat de contestația formulată de reclamant, în procedura prevăzută de art. 46 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Prin rezoluția nr. 2129/12.12.2022 emisă în dosarul nr. x de Direcția de Inspecție din cadrul Inspecției Judiciare s-a dispus clasarea sesizării formulate de petenții A. și B. înregistrate la data de 31.10.2022 prin care petenții au solicitat tragerea la răspundere disciplinară a judecătorilor C., D. și E. din cadrul Tribunalului Suceava pentru modul în care au instrumentat și soluționat dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Suceava având ca obiect cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1237/20.06.2014 a Tribunalului Suceava pronunțate în dosarul nr. x/2013, respectiv a deciziei civile nr. 74/19.11.2019 a Tribunalului Suceava pronunțate în dosarul nr. x/2019, cererea disjunsă din dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Suceava. Prin rezoluția din data de 17.01.2023 emisă în dosarul nr. x inspectorul șef al Inspecției Judiciare a dispus respingerea plângerii și menținerea rezoluției de clasare nr. 2129/12.12.2022. Împotriva acestor rezoluții, a formulat prezenta acțiune la data de la data de 20.02.2023 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară și a solicitat anularea acestora și obligarea pârâtei la continuarea cercetării faptelor sesizate. Prin sentința civilă nr. 1720 din 3 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată, reclamantul formulând recurs la data de 26 decembrie 2023. 6.2. Reține Înalta Curte că prin cererea intitulată în mod expres "Recurs", recurentul – reclamant a formulat motive de casare încadrate în drept în cazul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., invocând greșita alcătuire a instanței care a pronunțat hotărârea sub aspectul emiterii sentinței de un complet nespecializat în materia contestațiilor formulate împotriva rezoluțiilor emise de Inspecția Judiciară, respectiv, la art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., raportat la modificarea compunerii completului de judecată cu încălcarea legii. În ceea ce privește operațiunea de recalificare a căii de atac, astfel cum a fost aceasta interpretată prin Decizia nr. 19/2016 privind examinarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea prevederilor art. 457 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii- a constatat că: "interpretarea art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. este în sensul că această normă juridică se aplică în cazul existenței unor mențiuni inexacte în cuprinsul hotărârii atacate, acest alineat fiind edictat pentru aceeași rațiune ca și alin. (3) al aceluiași articol, anume partea care exercită calea de atac să nu fie prejudiciată, ca efect al mențiunii inexacte sau lipsei mențiunii din hotărârea atacată, cu privire la calea de atac pe care o poate exercita." Cum nu ne aflăm în această ipoteză, devin incidente dispozițiile art. 22 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., potrivit cărora: "judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire". Cum s-a reținut în decizia pronunțată în recurs în interesul legii: "în viziunea codului, judecătorul, iar nu partea, este cel care dă calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, posibilitatea ca părțile prin acordul lor să determine calificarea juridică fiind reglementată special [art. 22 alin. (5) din C. proc. civ..] și fiind, astfel, de strictă aplicare". În concluzie, recalificarea căii de atac este operațiunea pe care o face instanța sesizată, prin raportare la o calificare inexactă, făcută tot de către o instanță de judecată, în cuprinsul hotărârii atacate, iar nu de către parte în cuprinsul căii de atac formulate. Prin urmare, față de încadrarea efectuată de recurent și motivele de nelegalitate invocate, subsumate celor două cazuri de casare (art. 488 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.), Înalta Curte constată că a fost învestită cu un recurs formulat împotriva sentinței pronunțate de o curte de apel, nefiind permisă recalificarea demersului ca și contestație în anulare, conform solicitării reclamantului. 6.3. În ceea ce privește excepția necompetenței materiale de a soluționa cauza, invocată de recurentul – reclamant, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia. Înalta Curte are în vedere prevederile art. 23 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară, potrivit cărora: "Art. 23 - (1) secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel. (2) Hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, pronunțată de ultima instanță, este supusă căii de atac a recursului. (3) secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate de aceste secții, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate. (...) Art. 25 - Secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu competența fiecăreia, soluționează: a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură; b) conflictele de competență, în cazurile prevăzute de lege; c) orice alte cereri prevăzute de lege. Aceste prevederi se coroborează cu dispozițiile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa." Văzând aceste dispoziții legale, instanța constată recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel este dat prin lege în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția corespunzătoare celei care a pronunțat hotărârea atacată. Nicio dispoziție din legea specială, respectiv Legea nr. 305/20222, nu prevăd competența secțiilor de contencios administrativ ale Curții de Apel București de a soluționa recursurile formulate împotriva hotărârilor date de această instanță în materia litigiilor având ca obiect anularea rezoluțiilor de clasare emise de Inspecția Judiciară, în complet de 2 sau 3 judecători, astfel cum fără temei, susține recurentul. Prin urmare Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal este competentă să soluționeze cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 2 din C. proc. civ., formulată împotriva sentinței civile nr. 1720 din 3 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. 6.4. Cu privire la admisibilitatea căii de atac, excepție invocată de pârâta Inspecția Judiciară prin întâmpinare, Înalta Curte constată că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Cauzei îi sunt incidente dispozițiile speciale prevăzute de art. 46 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare începând cu data de 16 decembrie 2022, așadar anterior momentului introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 20.02.2023, care la alin. (6) prevăd că hotărârile secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București prin care se soluționează contestațiile împotriva rezoluțiilor de clasare emise de Inspecția Judiciară și împotriva rezoluțiilor inspectorului-șef sunt definitive. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii. Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele arătate, în vederea respectării principiului legalității căii de atac înscris în art. 7 alin. (1) și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția necompetenței materiale, va admite excepția inadmisibilității și va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. ca inadmisibil.