ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1645/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1645/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 9315 pronunțată la
data de 27 iunie 2013 Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis
cererea reclamanților C.I., C.S. și S.H. și a obligat pârâta SC D.H. SRL
București la plata către reclamanți a sumei de 100.000 euro, reprezentând
daune, precum și a sumei de 26.334,73 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această sentință prima instanță a reținut că prin Contractul de fidejusiune
încheiat la data de 18 decembrie 2007 pârâta SC D.H. SRL s-a obligat față de
reclamanții S.H., C.S. și C.I., ca în cazul în care în mod culpabil nu obține
aprobarea planului urbanistic zonal modificator care să extindă regimul de
înălțime aplicabil clădirii și o nouă autorizație de construire într-un termen
de 3 ani să plătească acestora suma de 100.000 euro.
Împotriva acestei
sentințe, pârâta SC D.H. SRL a declarat apel solicitând schimbarea hotărârii
atacate, în sensul respingerii cererii reclamanților, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel
București, secția a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 130 R/2013 din 18
aprilie 2013, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC D.H. SRL București,
reținând că sentința tribunalului este, în privința soluției adoptate,
temeinică și legală, sens în care se impune menținerea acesteia.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC D.H. SRL București,
întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
La termenul de
dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția prevăzută de
dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, rămânând în pronunțare
asupra acesteia.
Recurenta-pârâtă a
fost legal citată pentru termenul din 13 mai 2014 cu mențiunea de a depune taxa
judiciară de timbru în valoare de 4.281 RON și 5 RON timbru judiciar, obligație
căreia nu s-a conformat.
Ori, prin art. 1 din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul
potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești
sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe
datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se
plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de
instanță, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor
art. 9 din O.G. nr. 32/1995, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și
normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită
taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după
caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că
recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-pârâtă nu s-a conformat
obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de
judecată din 13 mai 2014, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză
nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării,
Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea
nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de
aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de
pârâta SC D.H. SRL București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat
recursul declarat de pârâta SC D.H. SRL București împotriva Deciziei civile nr.
130 R/2013 din 18 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a VI-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 13 mai 2014.
Procesat
de GGC - AZ