ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1645/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 9315 pronunțată la data de 27 iunie 2013 Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis cererea reclamanților C.I., C.S. și S.H. și a obligat pârâta SC D.H. SRL București la plata către reclamanți a sumei de 100.000 euro, reprezentând daune, precum și a sumei de 26.334,73 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin Contractul de fidejusiune încheiat la data de 18 decembrie 2007 pârâta SC D.H. SRL s-a obligat față de reclamanții S.H., C.S. și C.I., ca în cazul în care în mod culpabil nu obține aprobarea planului urbanistic zonal modificator care să extindă regimul de înălțime aplicabil clădirii și o nouă autorizație de construire într-un termen de 3 ani să plătească acestora suma de 100.000 euro.

Împotriva acestei sentințe, pârâta SC D.H. SRL a declarat apel solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii reclamanților, ca neîntemeiată. Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 130 R/2013 din 18 aprilie 2013, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC D.H. SRL București, reținând că sentința tribunalului este, în privința soluției adoptate, temeinică și legală, sens în care se impune menținerea acesteia. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC D.H. SRL București, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, rămânând în pronunțare asupra acesteia.

Recurenta-pârâtă a fost legal citată pentru termenul din 13 mai 2014 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4.281 RON și 5 RON timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat. Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit prevederilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 13 mai 2014, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâta SC D.H. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC D.H. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 130 R/2013 din 18 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2014. Procesat de GGC - AZ