CASE OF DIKA v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 6-1
CASE OF DIKA v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2007)
Reclamantul s-a născut în 1966 și locuiește în satul Livadi, Struga, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. La 5 martie 1993, un avion Fokker, operat de compania macedoneană Palair („primul acuzat”), s-a prăbușit la aeroportul Skopie în timpul decolării. Reclamantul a fost unul dintre puținii pasageri care au supraviețuit accidentului. El a suferit leziuni fizice grave. Negocierile de decontare dintre solicitant, Palair, Fokker Airkraft B.V. („al doilea acuzat”), Airkraft Financing & Trading B.V. din Olanda și Lloyds din Londra nu au reușit. La 17 februarie 1995, reclamantul a interzis o acțiune civilă în fața Tribunalului de Primă Instanță (Основен суд Čкоδе I Čко δδе) solicitându-i instanței să-i acorde compensații pentru pierderea pecuniară și morală susținută ca urmare a accidentului: în special, el a solicitat instanței să-l compenseze pentru pierderea bunurilor sale personale, a cheltuielilor medicale, a pierderii veniturilor și a pierderii pentru suferința sa mentală, precum și să-i plătească o pensie de timp de viață, având în vedere incapacitatea sa permanentă. 10. Prima audiere s-a desfășurat la 27 octombrie 1995 și a fost participată de toate părțile. A fost suspendată la cererea reclamantului pentru a-i permite să prezinte probe suplimentare. 11. Audierea stabilită pentru 8 decembrie 1995 a fost suspendată din cauza bolii reclamantului. 12. La o audiere de la 6 februarie 1996, instanța a furnizat inculpaților dovezi prezentate anterior de către solicitant. 13. Următoarea audiere din 26 martie 1996 a fost reprogramată pe cererea acuzaților pentru mai mult timp pentru examinarea argumentelor reclamantului. Între timp, reclamantul a schimbat avocații. La audiere din 14 mai 1996, instanța a ordonat unuia dintre acuzații să furnizeze dovezi suplimentare. 14. La o audiere din 27 iunie 1996, Curtea a ordonat o examinare a expertului legist să stabilească pierderea veniturilor reclamantului, având în vedere că are permis de lucru în Elveția. 15. Audierile programate pentru 21 noiembrie 1996 și 11 februarie 1997 au fost suspendate, deoarece părțile nu au fost convocate în mod corespunzător. 16. La o audiere din 25 martie 1997, reclamantul a solicitat o amânare pentru a-i permite să își specificeze în continuare cererea. 17. La o audiere din 9 mai 1997, unul dintre acuzați a solicitat o amânare pentru a examina observațiile cele mai recente ale reclamantului. 18. La 26 iunie 1997, Curtea a suspendat audierea: nu exista nicio dovadă că expertul legist și primul inculpat au fost convocat în mod corespunzător. 19. La 24 octombrie 1997, Curtea a auzit expertul. Curtea a ordonat în continuare reclamantului să își specificeze în continuare cererea financiară și să furnizeze informații despre o sumă de bani pe care îl primise deja de la primul inculpat. 20. La 17 noiembrie 1997, reclamantul a solicitat ministrului Justiției să intervină în fața instanței competente pentru o rezoluție rapidă a cazului său. 21. La 24 ianuarie 1998, reclamantul s-a plâns în fața președintelui Tribunalului de Primă Instanță că nu a fost luată nicio decizie, deși au fost obținute toate dovezile și avizele de experți relevante. La 14 mai 1998, el și-a repetat plângerile în fața președintelui Curții de Apel Skopje. 22. Perioadele de audieri stabilite pentru 18 decembrie 1997 și 17 februarie 1998 au fost furnizate în absența dovezilor că primul inculpat a fost convocat în mod corespunzător. 23. O audiere fixată pentru 21 aprilie 1998 a fost suspendată pe cererea părților, deoarece acestea urmăresc o soluție extrajudiciară. 24. O audiere din 22 mai 1998 a fost amânată, deoarece primul acuzat s-a retras din caz. 25. Audierile stabilite pentru 11 septembrie 1998, 19 noiembrie 1998 și 16 februarie 1999 au fost suspendate din nou din cauza lipsei de dovezi că primul acuzat a fost convocat în mod corespunzător. La 19 februarie 1999, reclamantul a solicitat să fie scutit de taxele judecătorești. 27. Curtea a suspendat o audiere fixată pentru 13 aprilie 1999, deoarece reclamantul nu a furnizat dovezi care să sprijine cererea de scutire. La 8 noiembrie 1999, reclamantul a solicitat Tribunalului de Primă Instanță să-l declare incompetent ratione loci și să conferă o nouă manipulare a cauzei sale la Tribunalul de Primă Instanță. El a susținut că, din cauza situației sale financiare slabe, el nu a putut susține cheltuielile de călătorie din locul său de reședință la Skopje pentru a participa la ședințe de instanță. 29. La 11 februarie 2000, Tribunalul de Primă Instanță a respins cererea reclamantului din timp. Prin decizia din 21 septembrie 2000, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului. 30. La 25 octombrie 2000, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului de a-și transfera cazul către o altă instanță competentă ratione materiae: argumentele sale, că acțiunea a durat aproape cinci ani și că a avut mijloace rare de sustenabilitate, nu au putut fi considerate suficiente pentru a justifica această măsură. 31. La 20 octombrie 2000, reclamantul s-a plâns în fața Consiliului judiciar de stat în legătură cu întârzierile procedurii. 32. O audiere fixată pentru 22 decembrie 2000 a fost suspendată în timp ce niciuna dintre părți nu a apărut în instanță. 33. La 17 aprilie 2001, reclamantul a solicitat o livrare specială a convocărilor instanței la primul inculpat. 34. Curtea a suspendat o audiere fixată pentru 3 iulie 2001, în prezența părților, pentru a permite să examineze statutul juridic al primului inculpat și validitatea scrisorii de autoritate a avocatului său. Curtea s-a angajat, de asemenea, să asigure informații privind dacă primul inculpat a fost insolvent. 35. La 30 octombrie 2001, instanța a fost informată că a fost instituită o procedură preliminară de faliment împotriva primului inculpat. Întrucât aceste informații nu au ajuns la instanță la timp, a suspendat o audiere stabilită pentru 8 noiembrie 2001. Curtea a hotărât să invite primii solicitanți la următoarea audiere. 36. Audierile fixate pentru 27 decembrie 2001, 14 martie și 16 mai 2002 au fost suspendate datorită transmiterii necorespunzătoare a convocărilor instanței la primul inculpat sau la primii receptori. Reclamantul a propus anunțarea unei noi convocații pentru primul inculpat la consiliul de notificare al instanței. 37. La 4 iulie 2002, instanța a fost informată că procedura preliminară de faliment împotriva primului inculpat a fost suspendată. Curtea a suspendat o audiere stabilită pentru 10 septembrie 2002 pentru a confirma validitatea scrisorii de autoritate a avocatului primului inculpat. 38. Curtea a suspendat apoi o audiere din 8 noiembrie 2002, deoarece primul inculpat nu a fost convocat în mod corespunzător. Ca răspuns la cererea reclamantului, acesta a stabilit următoarea audiere pentru 11 martie 2003. 39. La 15 mai 2003, Tribunalul de Primă Instanță din Skopje a susținut parțial cererea reclamantului și a ordonat primului inculpat să plătească doar compensații pentru pierderea sa morală și pentru pierderea pecuniară din martie până în noiembrie 1993. În plus, instanța a respins reclamația împotriva celui de-al doilea inculpat, având în vedere lipsa de capacitate juridică a acesteia (немаδе на δасивна леפитима ). 40. La 10 septembrie 2004, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului și a susținut decizia instanței de judecată. 41. La 19 aprilie 2006, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept (ревиδиδа). 42. Reclamantul a avut șase reprezentanți diferiți în cadrul prezentei proceduri. 43. Secțiunea 10 din Legea privind decizia civilă („Act”) prevedea, în momentul respectiv, ca instanța să se angajeze să desfășoare procedurile fără întârziere nejustificată și din punct de vedere economic și să inhibe orice încercare de abuz al drepturilor acordate părților în cauză.