Dika împotriva Macedoniei de Nord

Reclamantul s-a născut în 1966 și locuiește în satul Livadi, Struga, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. La 5 martie 1993, un avion Fokker, operat de compania macedoneană Palair („primul acuzat”), s-a prăbușit la aeroportul Skopie în timpul decolării. Reclamantul a fost unul dintre puținii pasageri care au supraviețuit accidentului. El a suferit leziuni fizice grave. Negocierile de decontare dintre solicitant, Palair, Fokker Airkraft B.V. („al doilea acuzat”), Airkraft Financing & Trading B.V. din Olanda și Lloyds din Londra nu au reușit.

La 17 februarie 1995, reclamantul a interzis o acțiune civilă în fața Tribunalului de Primă Instanță (Основен суд Čкоδе I Čко δδе) solicitându-i instanței să-i acorde compensații pentru pierderea pecuniară și morală susținută ca urmare a accidentului: în special, el a solicitat instanței să-l compenseze pentru pierderea bunurilor sale personale, a cheltuielilor medicale, a pierderii veniturilor și a pierderii pentru suferința sa mentală, precum și să-i plătească o pensie de timp de viață, având în vedere incapacitatea sa permanentă. 10. Prima audiere s-a desfășurat la 27 octombrie 1995 și a fost participată de toate părțile. A fost suspendată la cererea reclamantului pentru a-i permite să prezinte probe suplimentare.

11. Audierea stabilită pentru 8 decembrie 1995 a fost suspendată din cauza bolii reclamantului. 12. La o audiere de la 6 februarie 1996, instanța a furnizat inculpaților dovezi prezentate anterior de către solicitant. 13. Următoarea audiere din 26 martie 1996 a fost reprogramată pe cererea acuzaților pentru mai mult timp pentru examinarea argumentelor reclamantului. Între timp, reclamantul a schimbat avocații. La audiere din 14 mai 1996, instanța a ordonat unuia dintre acuzații să furnizeze dovezi suplimentare. 14. La o audiere din 27 iunie 1996, Curtea a ordonat o examinare a expertului legist să stabilească pierderea veniturilor reclamantului, având în vedere că are permis de lucru în Elveția.

15. Audierile programate pentru 21 noiembrie 1996 și 11 februarie 1997 au fost suspendate, deoarece părțile nu au fost convocate în mod corespunzător. 16. La o audiere din 25 martie 1997, reclamantul a solicitat o amânare pentru a-i permite să își specificeze în continuare cererea. 17. La o audiere din 9 mai 1997, unul dintre acuzați a solicitat o amânare pentru a examina observațiile cele mai recente ale reclamantului. 18. La 26 iunie 1997, Curtea a suspendat audierea: nu exista nicio dovadă că expertul legist și primul inculpat au fost convocat în mod corespunzător. 19. La 24 octombrie 1997, Curtea a auzit expertul. Curtea a ordonat în continuare reclamantului să își specificeze în continuare cererea financiară și să furnizeze informații despre o sumă de bani pe care îl primise deja de la primul inculpat.

20. La 17 noiembrie 1997, reclamantul a solicitat ministrului Justiției să intervină în fața instanței competente pentru o rezoluție rapidă a cazului său. 21. La 24 ianuarie 1998, reclamantul s-a plâns în fața președintelui Tribunalului de Primă Instanță că nu a fost luată nicio decizie, deși au fost obținute toate dovezile și avizele de experți relevante. La 14 mai 1998, el și-a repetat plângerile în fața președintelui Curții de Apel Skopje. 22. Perioadele de audieri stabilite pentru 18 decembrie 1997 și 17 februarie 1998 au fost furnizate în absența dovezilor că primul inculpat a fost convocat în mod corespunzător. 23. O audiere fixată pentru 21 aprilie 1998 a fost suspendată pe cererea părților, deoarece acestea urmăresc o soluție extrajudiciară.

24. O audiere din 22 mai 1998 a fost amânată, deoarece primul acuzat s-a retras din caz. 25. Audierile stabilite pentru 11 septembrie 1998, 19 noiembrie 1998 și 16 februarie 1999 au fost suspendate din nou din cauza lipsei de dovezi că primul acuzat a fost convocat în mod corespunzător. La 19 februarie 1999, reclamantul a solicitat să fie scutit de taxele judecătorești. 27. Curtea a suspendat o audiere fixată pentru 13 aprilie 1999, deoarece reclamantul nu a furnizat dovezi care să sprijine cererea de scutire. La 8 noiembrie 1999, reclamantul a solicitat Tribunalului de Primă Instanță să-l declare incompetent ratione loci și să conferă o nouă manipulare a cauzei sale la Tribunalul de Primă Instanță.

El a susținut că, din cauza situației sale financiare slabe, el nu a putut susține cheltuielile de călătorie din locul său de reședință la Skopje pentru a participa la ședințe de instanță. 29. La 11 februarie 2000, Tribunalul de Primă Instanță a respins cererea reclamantului din timp. Prin decizia din 21 septembrie 2000, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului. 30. La 25 octombrie 2000, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului de a-și transfera cazul către o altă instanță competentă ratione materiae: argumentele sale, că acțiunea a durat aproape cinci ani și că a avut mijloace rare de sustenabilitate, nu au putut fi considerate suficiente pentru a justifica această măsură. 31. La 20 octombrie 2000, reclamantul s-a plâns în fața Consiliului judiciar de stat în legătură cu întârzierile procedurii.

32. O audiere fixată pentru 22 decembrie 2000 a fost suspendată în timp ce niciuna dintre părți nu a apărut în instanță. 33. La 17 aprilie 2001, reclamantul a solicitat o livrare specială a convocărilor instanței la primul inculpat. 34. Curtea a suspendat o audiere fixată pentru 3 iulie 2001, în prezența părților, pentru a permite să examineze statutul juridic al primului inculpat și validitatea scrisorii de autoritate a avocatului său. Curtea s-a angajat, de asemenea, să asigure informații privind dacă primul inculpat a fost insolvent. 35. La 30 octombrie 2001, instanța a fost informată că a fost instituită o procedură preliminară de faliment împotriva primului inculpat. Întrucât aceste informații nu au ajuns la instanță la timp, a suspendat o audiere stabilită pentru 8 noiembrie 2001. Curtea a hotărât să invite primii solicitanți la următoarea audiere.

36. Audierile fixate pentru 27 decembrie 2001, 14 martie și 16 mai 2002 au fost suspendate datorită transmiterii necorespunzătoare a convocărilor instanței la primul inculpat sau la primii receptori. Reclamantul a propus anunțarea unei noi convocații pentru primul inculpat la consiliul de notificare al instanței. 37. La 4 iulie 2002, instanța a fost informată că procedura preliminară de faliment împotriva primului inculpat a fost suspendată. Curtea a suspendat o audiere stabilită pentru 10 septembrie 2002 pentru a confirma validitatea scrisorii de autoritate a avocatului primului inculpat. 38. Curtea a suspendat apoi o audiere din 8 noiembrie 2002, deoarece primul inculpat nu a fost convocat în mod corespunzător.

Ca răspuns la cererea reclamantului, acesta a stabilit următoarea audiere pentru 11 martie 2003. 39. La 15 mai 2003, Tribunalul de Primă Instanță din Skopje a susținut parțial cererea reclamantului și a ordonat primului inculpat să plătească doar compensații pentru pierderea sa morală și pentru pierderea pecuniară din martie până în noiembrie 1993. În plus, instanța a respins reclamația împotriva celui de-al doilea inculpat, având în vedere lipsa de capacitate juridică a acesteia (немаδе на δасивна леפитима ). 40. La 10 septembrie 2004, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului și a susținut decizia instanței de judecată. 41. La 19 aprilie 2006, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept (ревиδиδа).

42. Reclamantul a avut șase reprezentanți diferiți în cadrul prezentei proceduri. 43. Secțiunea 10 din Legea privind decizia civilă („Act”) prevedea, în momentul respectiv, ca instanța să se angajeze să desfășoare procedurile fără întârziere nejustificată și din punct de vedere economic și să inhibe orice încercare de abuz al drepturilor acordate părților în cauză.

6. The applicant was born in 1966 and lives in the village Livadi, Struga, the former Yugoslav Republic of Macedonia. 7. On 5 March 1993 a Fokker airplane, which was operated by the Macedonian company Palair (“the first defendant”), crashed at Skopje airport during taking off. The applicant was one of the few passengers who survived the accident. He sustained serious physical injuries. 8. Settlement negotiations between the applicant, the Palair, Fokker Airkraft B.V. (“the second defendant”), Airkraft Financing & Trading B.V. from the Netherlands and Lloyds of London were unsuccessful.

9. On 17 February 1995 the applicant brought a civil action before the Skopje Court of First Instance (Основен суд Скопје I Скопје) requesting the court to award him compensation for the pecuniary and non-pecuniary loss sustained as a result of the accident: in particular, he asked the court to order the defendants to compensate him for the loss of his personal belongings, medical expenses, his loss of income and loss for his mental suffering, as well as to pay him a life-time pension given his permanent incapacity. 10. The first hearing was held on 27 October 1995 and was attended by all parties. It was adjourned on the request of the applicant to allow him to submit additional evidence. 11. The hearing fixed for 8 December 1995 was adjourned due to the applicant's illness.

12. At a hearing held on 6 February 1996, the court provided the defendants with evidence previously submitted by the applicant. 13. The next hearing of 26 March 1996 was rescheduled on the defendants' request for further time to examine the applicant's submissions. Meanwhile, the applicant changed lawyers. At the hearing of 14 May 1996, the court ordered one of the defendants to provide further evidence. 14. At a hearing on 27 June 1996, the court ordered a forensic expert examination to establish the applicant's loss of income given that he had a work permit in Switzerland. 15. Hearings scheduled for 21 November 1996 and 11 February 1997 were adjourned as the parties had not been properly summoned.

16. At a hearing of 25 March 1997 the applicant had requested an adjournment to allow him to further particularise his claim. 17. At a hearing held on 9 May 1997, one of the defendants requested a postponement to examine the applicant's more recent submissions. 18. On 26 June 1997 the court adjourned the hearing: there was no evidence that the forensic expert and the first defendant had been properly summoned. 19. On 24 October 1997 the court heard the expert. The court further ordered the applicant to further particularise his financial claim and to provide information about a sum of money he had already received from the first defendant. 20. On 17 November 1997 the applicant requested the Minister of Justice to intervene before the competent court for a speedy resolution of his case.

21. On 24 January 1998 the applicant complained before the President of the Skopje Court of First Instance that no decision had been taken although all relevant evidence and expert opinions had been obtained. On 14 May 1998 he repeated his grievances before the President of the Skopje Appeal Court. 22. Adjournments of hearings fixed for 18 December 1997 and 17 February 1998 were afforded in the absence of evidence that the first defendant had been properly summoned. 23. A hearing fixed for 21 April 1998 was adjourned on the parties' request, as they were pursuing an out-of-court settlement. 24. A hearing held on 22 May 1998 was postponed as the first defendant had withdrawn from the case. 25. Hearings fixed for 11 September 1998, 19 November 1998 and 16 February 1999 were adjourned again due to a lack of evidence that the first defendant had been properly summoned.

The court record stated that the slip of the mail receipt had borne the signature, but not the stamp, of the first defendant. 26. On 19 February 1999 the applicant requested to be exempted from court fees. 27. The court adjourned a hearing fixed for 13 April 1999 as the applicant had failed to provide evidence supporting his request for exemption. Hearings fixed for 8 June, 5 October and 7 December 1999 were adjourned due to improper delivery of the court summons on the first defendant. 28. On 8 November 1999 the applicant requested the Skopje Court of First Instance to declare it incompetent ratione loci and to confer the further handling of his case on the Struga Court of First Instance. He maintained that, because of his poor financial situation, he could not sustain the travelling expenses from his place of residence to Skopje to attend the court hearings.

29. On 11 February 2000 the Skopje Court of First Instance dismissed the applicant's request as out of time. By a decision of 21 September 2000 the Skopje Court of Appeal dismissed the applicant's appeal. 30. On 25 October 2000 the Supreme Court dismissed the applicant's request to transfer his case to another court competent ratione materiae: his arguments, that the proceedings had lasted almost five years and that he had scarce means of subsistence, could not be regarded as sufficient to justify that measure. 31. On 20 October 2000 the applicant complained before the State Judicial Council about the delays in the proceedings. 32. A hearing fixed for 22 December 2000 was adjourned as none of the parties appeared at court.

33. On 17 April 2001 the applicant requested a special delivery of the court summons on the first defendant. 34. The court adjourned a hearing fixed for 3 July 2001, in the parties' presence, to allow it examine the first defendant's legal status and the validity of the letter of authority of its lawyer. The court also undertook to secure information as to whether the first defendant had been insolvent. 35. On 30 October 2001 the court was informed that preliminary bankruptcy proceedings had been instituted against the first defendant. As that information did not reach the court in time, it adjourned a hearing fixed for 8 November 2001. The court decided to summon the first applicant's receiver for the next hearing.

36. The hearings fixed for 27 December 2001, 14 March and 16 May 2002 were adjourned due to improper delivery of the court summons on the first defendant or the receiver. The applicant proposed that a further summons for the first defendant be announced on the court's notice board. 37. On 4 July 2002 the court was notified that the preliminary bankruptcy proceedings against the first defendant had been suspended. The court adjourned a hearing fixed for 10 September 2002 to confirm the validity of the letter of authority of the first defendant's lawyer. 38. The court then adjourned a hearing of 8 November 2002 as the first defendant had not been properly summoned.

In response to the applicant's request, it fixed the next hearing for 11 March 2003. 39. On 15 May 2003 the Skopje Court of First Instance partly upheld the applicant's claim and ordered the first defendant to pay just compensation for his non-pecuniary loss and for his pecuniary loss from March until November 1993. It dismissed the remainder of his claim against the first defendant. The court further dismissed his claim against the second defendant given the latter's lack of legal capacity (немање на пасивна легитимација). 40. On 10 September 2004 the Skopje Court of Appeal dismissed the applicant's appeal and upheld the trial court's decision. 41. On 19 April 2006 the Supreme Court dismissed the applicant's appeal on points of law (ревизија).

42. The applicant had six different representatives during these proceedings. 43. Section 10 of the Civil Proceedings Act (Закон за парничната постапка) (“the Act”) provided, at the relevant time, that it was incumbent upon the court to undertake to conduct the proceedings without undue delay and economically, and to inhibit any attempt of abuse of the rights afforded to the parties concerned.