ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3137/2024

Ședința publică din data de 6 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 26 august 2022, sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Maramureș, declinată în favoarea Curții de Apel Cluj prin sentința civilă nr. 1278/23.11.2022 pronunțată de Tribunalul Maramureș, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Direcția Corp Control, Integritate și Anticorupție, anularea în totalitate a cap. VII.A.9 și VIII.A.9 din actul administrativ nr. 24777/BT/23.06.2022, adus la cunoștința Ocolului Silvic Vișeu la data de 26.07.2022, precum și suspendarea actului până la soluționarea cererii în anulare, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 68/2023 pronunțată la 2 februarie 2023, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de inadmisibilitate și în consecință, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Direcția Corp Control, Integritate și Anticorupție.

Împotriva sentinței civile nr. 68/2023 pronunțate la 2 februarie 2023, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii de anulare a Raportului de control atacat 24777/BT 23.06.2022 si trimiterea cauzei spre rejudecare Curtii de Apel Cluj (primei instanțe).

În susținerea cererii de recurs reclamantul a menționat următoarele:

- Hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Contrar celor reținute de prima instanță în considerentele sentinței, Raportul de control atacat nr. x/23.06.2022 este un act administrativ, susceptibil de a fi contestat in fata instanței de judecata si astfel supus controlului judecătoresc. astfel că în mod greșit a fost admisă excepția inadmisibilității.

Raportul de control din litigiu a avut ca temei legal H.G. nr. 43/2020 privind organizarea si funcționarea Ministerului Mediului. Apelor si Pădurilor (art. 1, 4, 5, 6) si H.G. nr. 743/2015 privind organizarea si funcționarea Gărzilor Forestiere, actul contestat fiind întocmit potrivit Planului de control nr. 24777/BT/13.09.2021 aprobat de conducerea Ministerului Mediului, Apelor si Padurilor, din componenta comisiei făcând parte atât reprezentanții Direcției Corp Control Integritate si Anticoruptie, cat si reprezentanții Gărzii Forestiere Focșani Gărzii Forestiere Suceava și Gărzii Forestiere Ploiești.

Prin urmare, reținerea instanței de fond ca raportul a fost întocmit doar in considerarea Ordinului nr. 1653/2000 de aprobare a Normelor tehnice pentru efectuarea controlului anual al regenerărilor este nefondata.

De altfel, potrivit art. 3 din Ordinul nr. 1653/31.10.2000 se menționează că: Directia Generala a Padurilor, prin Directia Regim Silvic si Inspectoratele silvice teritoriale (n.n. actualele Garzi Forestiere) se însărcinează cu difuzarea si urmărirea aducerii la indeplinre a prezentului ordin.

În susținerea admisibilității acțiunii a făcut trimitere la dispozițiile care reglementează atribuțiile Ministerului Mediului, Apelor si Pădurilor, exercitate in speța prin Direcția Corp Control, Integritate și Anticorupție cu participarea unor reprezentanti ai Gărzilor Forestiere, respectiv art. 4 din H.G. nr. 43/2020 privind organizarea si funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, art. 12 și 42 din Anexa parte integrantă a Legii 46/2008 privind Codul Silvic.

Susține că este îndeplinită și condiția ca actul de control să fie emis de o autoritate silvică, Raportul emanând de la o autoritate administrativă cu scopul producerii de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ, întrucât cuprinde dispoziții concrete de evaluare a pagubei produse și de determinare a persoanei responsabile de acest prejudiciu.

Actul a fost emis de o autoritate publica Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor- Direcția Corp Control, Integritate și Anticorupție, în regim de putere publică, actul atacat fiind astfel un act administrativ sau asimilat acestuia în sensul art. 2 lit. c) din Legea 554/2004, emis în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere modifică sau stinge raporturi juridice.

În aceste condiții actul contestat poate fi supus controlului instanței de contencios administrativ.

Consideră că nu se poate reține că actul contestat ar avea doar valența unei operațiuni premergătoare unei eventuale antrenări a răspunderii contractuale și/sau penale a reclamantului, întrucât o astfel de clarificare chiar dacă ar putea fundamenta și astfel de demersuri ale autorității împotriva reclamantului, l-ar lipsi de posibilitatea concretă de a deduce unei instanțe apărările sale în ceea ce privește evaluarea prejudiciului și răspunderea stabilită în sarcina sa, aspecte care, în lipsa contestării acestora la momentul emiterii actelor amintite ar putea fi apreciate ca fiind aspecte ce au fost acceptate definitiv de reclamant.

b) În condițiile în care instanța fondului a soluționat cauza admițând în mod nelegal excepția inadmisibilității, apreciază că prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în tot ceea ce privește accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Întocmirea actului contestat fără identificarea, inventarierea și evaluarea în mod corect a prejudiciului, stabilirii pagubelor si stabilirii în mod corect a cauzelor produse (implicit cu raportare la data producerii, față de datele din amenajamentele silvice) îndreptățesc persoana vătămată - angajată ca personal silvic — directorul Ocolului Silvic, să se adreseze instanței pentru a solicita verificarea legalității și temeiniciei actului și să solicite anularea acestui act.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru considerentele prezentate în continuare.

Prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat anularea cap. VII.A.9 și VIII.A.9 din actul administrativ nr. 24777/BT/23.06.2022, adus la cunoștința Ocolului Silvic Vișeu la data de 26.07.2022.

Instanța de fond a admis excepția inadmisibilității, invocată de către pârât și a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a acestui capitol din raport.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul fondului a avut în vedere faptul că Raportul de control atacat nr. x/23.06.2022 nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind doar un act premergător, care ar putea fi contestat în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, odată cu actul ce va fie emis.

Reclamantul A. a formulat recurs, invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Instanța de control judiciar nu poate reține incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în cadrul căruia recurentul-reclamant a susținut că hotărârea atacată a încălcat regulile de procedura a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în tot ceea ce privește accesul liber la justiție si dreptul la un proces echitabil, întrucât întocmirea Raportului contestat fără identificarea, inventarierea și evaluarea în mod corect a prejudiciului, stabilirii pagubelor și cauzelor produse îndreptățesc persoana vătămată - angajată ca personal silvic — directorul Ocolului Silvic, să se adreseze instanței pentru a solicita verificarea legalității și temeiniciei actului și să solicite anularea acestui act.

Instanța de recurs precizează că motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant în susținerea acestui motiv de casare invocă nelegala soluționare a cauzei prin pronunțarea cu prioritate asupra excepției inadmisibilității acțiunii, apreciind că instanța nu a cercetat fondul cauzei, golind de conținut dreptul său la accesul liber la justiție și la un proces echitabil.

Or, potrivit art. 248 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Excepția inadmisibilității, invocată de pârât, întrucât raportul atacat nu este act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind un act premergător, este o excepție de fond, peremptorie, ce tinde la respingerea acțiunii.

Deci, prima instanță a procedat corect punând în discuție cu prioritate excepția inadmisibilității, excepție de fond care ar fi făcut inutilă cercetarea pe fond a cauzei.

Înalta Curte constată că prima instanță a realizat o corectă dezlegare a problemei de drept supusă analizei, nefiind incident nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant.

Nu pot fi primite susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora instanța de fond a greșit când a apreciat că raportul a fost întocmit doar în considerarea Ordinului nr. 1653/2000 de aprobare a Normelor tehnice pentru efectuarea controlului anual al regenerărilor.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Analizând caracteristicile intrinseci ale raportului atacat, față de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, anterior citate și în acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că Raportul de control atacat nr. x/23.06.2022 nu are aptitudinea de a produce efecte juridice în mod autonom, distinct de alte acte, nefiind suficientă împrejurarea că a fost emis de o autoritate publică, în regim de putere publică. Raportul contestată intră în sfera operațiunilor administrative care se desfășoară în vederea emiterii actului administrativ susceptibil de a face obiectul controlului judecătoresc.

Actul ce ar putea fi emis după analizarea aspectelor prezentate în cuprinsul raportului de către Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA și după efectuarea de cercetări de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație, reprezintă actul administrativ producător de efecte juridice, care, în măsura contestării sale la instanța competentă, poate determina aplicabilitatea prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, atunci când persoana vătămată consideră că se impune verificarea și a legalității operațiunilor administrative realizate pentru emiterea respectivului act.

Înalta Curte precizează că, cererea de examinare a legalității Raportului are un caracter inadmisibil, cât timp actul administrativ pentru care a fost adoptat raportul premergător nu a fost încă emis.

Soluția dată cererii de anulare în parte a Raportului de control atacat nr. x/23.06.2022 este corectă, nefiind identificate norme de drept material care să fi fost aplicate greșit sau încălcate de către instanța de fond, recurentul-reclamant limitându-se, după redarea unor texte de lege, să afirme că în mod judicios a atacat acest act administrativ individual ce produce efecte juridice, întrucât cuprinde dispoziții concrete de evaluare a pagubei produse și de determinare a persoanei responsabile de acest prejudiciu.

Este nefondată susținerea recurentului, în sensul că acțiunea sa este admisibilă în raport de dispozițiile care reglementează atribuțiile Ministerului Mediului, Apelor si Pădurilor, exercitate în speță prin Direcția Corp Control, Integritate și Anticorupție cu participarea unor reprezentanți ai Gărzilor Forestiere, respectiv art. 4 din H.G. nr. 43/2020 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, art. 12 și 42 din Anexa parte integrantă a Legii 46/2008 privind Codul Silvic.

Sub acest aspect în mod legal și temeinic a menționat judecătorul fondului că, spre deosebire de alte acte de control care devin titluri executorii dacă nu sunt contestate în termen de 15 zile, raportul de control contestat are un obiect diferit, vizând verificările privind regenerarea pădurilor. Astfel, acesta nu devine titlu executoriu și nu stabilește cu certitudine paguba și persoana responsabilă, fiind doar un act premergător încheierii unui eventual act administrativ.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate, în raport de criticile de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 68/2023 pronunțate la 2 februarie 2023 de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 iunie 2024.