ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3113/2024

Ședința publică din data de 5 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – secția de contencios administrtiv și fiscal la data de 04.05.2023, sub nr. x/2020/a2, petentul A. a arătat că înțelege să recuze completul C1F CONT.

Prin încheierea nr. 56 din 17 mai 2023, Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării, invocată din oficiu și a anulat ca netimbrată cererera de recuzare a completului de judecată C1F CONT.

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestei căii de atac, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 597 din 24 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 56 din 17 mai 2023 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Împotriva deciziei menționate la pct. 2 a recurentul reclamant a formulat recurs prin care a reiterat împrejurările de fapt susținute prin cererea de recuzare.

Analizând cu prioritate condițiile de admisibilitate a recursului de față, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele în continuare arătate, situație care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte reținute spre soluționare.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.: "(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod: "Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii (art. 124-129 din Constituția României).

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 457 din C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata (în toate stadiile procesuale) și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței.

Așadar, din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În speță, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute expres de textul de lege sus-menționat, ci este pronunțată de o instanță de recurs, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. are caracter definitiv nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidând din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva deciziei nr. 597 din 24 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, care are caracter definitiv potrivit art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. este inadmisibil, hotărârea nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 597 din 24 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.