ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 652/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 06 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea 47/1992, a fost admisă cererea formulată de inculpatul A. și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) și art. 91 alin. (3) lit. b) C. pen.

Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea de suspendare a judecății formulată de inculpat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a arătat, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul A., că sunt întrunite toate condițiile cumulative pentru admisibilitatea sesizării.

În ceea ce privește opinia instanței de apel cu privire la fondul excepției invocate, s-a apreciat că excepția este neîntemeiată, fiind valabile considerentele Curții Constituționale din analizele anterioare (deciziile nr. 306/25.05.2023, 596/2022) în care s-a arătat, în esență, că, o astfel de critică este inadmisibilă întrucât constituționalitatea dispozițiilor art. 88 alin. (3) C. pen. nu poate fi dedusă prin compararea cu prevederile art. 96 alin. (4) C. pen., ci doar prin raportarea textului criticat la dispozițiile Constituției.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de suspendare a cauzei din cuprinsul încheierii atacate a declarat recurs inculpatul A..

În susținerea căii de atac, s-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a dispus respingerea cererii de suspendare a cauzei până la pronunțarea de către instanța de contencios constituțional asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate, în condițiile în care se impunea suspendarea cauzei pentru evitarea aplicabilității dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru motivele arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 367 alin. (9) C. proc. pen., ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei.

Textul art. 367 alin. (9) C. proc. pen. este imperativ în ceea ce privește interdicția suspendării judecării cauzei în situația ridicării unei excepții de neconstituționalitate. Acesta nu poate fi ignorat sau interpretat în alt sens decât a vrut legiuitorul să-i atribuie prin folosirea unei dispoziții imperative, clare în legătură cu această interdicție.

Așadar, raportat la prevederea legală menționată anterior cererea inculpatului, în mod corect, instanța de fond a respins cererea de suspendare a procesului penal până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate formulată de inculpatul A..

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1995 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

Prin urmare, doar încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este susceptibilă de a fi recurată, iar nu și cea de admitere a cererii și sesizare a instanței de contencios constituțional.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării recursului și împotriva încheierilor prin care a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale, a asemenea cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile… pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de suspendare a judecății din cuprinsul încheierii din 6 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, iar, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală a acestuia, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de suspendare a judecății din cuprinsul încheierii din 6 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2024.