ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 290/2024

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20 martie 2020 pe rolul Tribunalului Constanța – secția a II-a Civilă, sub număr de dosar x/2020, reclamanta ȘANTIERUL NAVAL MIDIA S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CN Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța, obligarea acesteia la efectuarea lucrărilor de revizie, reparație și întreținere la infrastructura de transport naval închiriată, precum și la efectuarea amenajărilor și dotărilor minime necesare pentru a asigura siguranța accesului în facilitatea portuară, obligație ce îi revine acesteia în temeiul art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 22/1999 și art. 2 din H.G. nr. 246/2000, repunerea în situația anterioara efectuării investiției "extindere spre sud a danei de gabare din Portul Constanta" și remedierea sistemului de acces în facilitate (Poarta 2 Midia), astfel încât să se permită accesul în bune condiții pentru reclamantă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 24 din O.G. nr. 22/1999, art. 2 din H.G. nr. 246/2000.

Pârâta CN Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată, arătând că CN APM S.A. Constanța, a efectuat în Portul Midia, în ultimii ani, o serie de lucrări de întreținere, reparație, modernizare și dezvoltare a caracteristicilor tehnice minime ale infrastructurii portuare.

La termenul de judecată din 6 septembrie 2022, reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că nu mai insistă în soluționarea capătului de cerere referitor la repunerea părților în situația anterioară, solicitând instanței soluționarea acțiunii din perspectiva capătului de cerere ce vizează obligarea pârâtei la efectuarea lucrărilor de revizie, reparație și întreținere la infrastructura de transport naval închiriată, precum și la efectuarea amenajărilor și dotărilor minime necesare pentru a asigura siguranța accesului în facilitatea portuară, obligație ce îi revine acesteia în temeiul art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 22/1999 și art. 2 din H.G. nr. 246/2000.

Prin sentința civilă nr. 981 din 20 septembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, cerere formulată de reclamantul SANTIERUL NAVAL MIDIA S.A., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A..

A fost respinsă, ca rămasă fără obiect, excepția dreptului material la acțiune, în ceea ce privește capătul de acțiune referitor la repunerea părților în situația anterioară.

În termen legal, împotriva acestei sentințe, reclamantul SANTIERUL NAVAL MIDIA S.A. a formulat apel, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în parte a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, obligarea intimatei-pârâte la efectuarea lucrărilor de revizie, reparație și întreținere la infrastructura de transport naval închiriată apelantului, precum și la efectuarea amenajărilor si dotărilor minime necesare pentru a asigura siguranța accesului în facilitatea portuară, obligație ce îi revin acesteia în temeiul art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 22/1999 și art. 2 din H.G. nr. 246/2000, astfel cum au fost identificate în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, cu obligarea intimatei-pârâte la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cale de atac (taxă judiciară de timbru, onorariu de avocat).

Prin decizia civilă nr. 7/2023 din 30 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a fost admis apelul formulat de apelantul-reclamant ȘANTIERUL NAVAL MIDIA S.A., împotriva sentinței civile nr. 981 din 20 septembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A.

A fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea.

A fost obligată pârâta CN Administrația Porturilor Maritime S.A. la efectuarea următoarelor lucrări asupra bunurilor imobile situate în Portul Midia: la Cheul situat pe latura dinspre Nord – lucrări de refacere a rezistenței cheului și de amplasare a unei babale, astfel cum au fost identificate la punctul 2.4 din Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de domnul expert A. (dosar fond); La Cheul de Vest pentru armare în port - să monteze amortizori pe lungimea de 80 metri, să refacă structura de rezistență cauzată de deteriorarea în timp; la Cheul de Est pentru armare în port – să monteze amortizori pe o distanță de 40 metri, astfel cum au fost identificate la punctul 2.6 din Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de domnul expert A. .

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței civile apelate.

A fost obligată intimata CN APM S.A. la plata către apelantă a sumei de 13.374,86 RON reprezentând cheltuieli de judecată aferente apelului (taxa judiciară de timbru).

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul ȘANTIERUL NAVAL MIDIA S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 7/2023 din 30 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Intimatul-reclamant ȘANTIERUL NAVAL MIDIA S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității și excepția nulității recursului, iar recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ "ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME" S.A. CONSTANȚA a depus răspuns la întâmpinare.

Examinând, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-reclamant ȘANTIERUL NAVAL MIDIA S.A. prin întâmpinare, având în vedere prioritatea analizării acesteia, în respectarea principiului legalității căilor de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind navigația civilă și activitatea în porturi.

Recursul vizează decizia civilă nr. 7/2023 din 30 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, prin care a fost admis apelul formulat de apelantul reclamant ȘANTIERUL NAVAL MIDIA S.A., împotriva sentinței civile nr. 981 din 20 septembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata – pârâtă Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A.; a fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea, fiind obligată pârâta CN Administrația Porturilor Maritime S.A. la efectuarea următoarelor lucrări asupra bunurilor imobile situate în Portul Midia: la Cheul situat pe latura dinspre Nord – lucrări de refacere a rezistenței cheului și de amplasare a unei babale, astfel cum au fost identificate la punctul 2.4 din Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de domnul expert A.; La Cheul de Vest pentru armare în port - să monteze amortizori pe lungimea de 80 metri, să refacă structura de rezistență cauzată de deteriorarea în timp; la Cheul de Est pentru armare în port – să monteze amortizori pe o distanță de 40 metri, astfel cum au fost identificate la punctul 2.6 din Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de domnul expert A..

Se constată că prin acțiunea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată, reclamantul ȘANTIERUL NAVAL MIDIA S.A. a solicitat instanței, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căile navigabile interioare și ale art. 2 din H.G. nr. 246/2000, obligarea pârâtei COMPANIA NAȚIONALĂ "ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME" S.A. CONSTANȚA la efectuarea lucrărilor de revizie, reparație și întreținere la infrastructura de transport naval închiriată, precum și la efectuarea amenajărilor și dotărilor minime necesare pentru a asigura siguranța accesului în facilitatea portuară.

Astfel, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, având în vedere și temeiul cererii de chemare în judecată, respectiv art. 24 din O.G. nr. 22/1999, ordonanță ce reglementează administrarea porturilor și serviciile în porturi, instanța supremă reține că decizia recurată a fost pronunțată în cadrul unei acțiuni ce privește activitatea în porturi, în calea de atac a apelului.

Cum textul legal al art. 483 alin. (2) C. proc. civ. exclude dreptul la recurs în litigiile privind activitatea în porturi, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Se impune precizarea faptului că excepția inadmisibilității căii de atac este prioritară excepției nulității recursului, întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ "ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME" S.A. CONSTANȚA împotriva deciziei civile nr. 7/2023 din 30 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ "ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME" S.A. CONSTANȚA împotriva deciziei civile nr. 7/2023 din 30 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2024.