ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2326/2024

Ședința publică din data de 12 decembrie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă la 21.01.2022, sub nr. x/2022, reclamanta U.A.T. Comuna Lumina a chemat-o în judecată pe pârâta Serviciul Local De Salubrizare Lumina, solicitând instanței:

- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 202.597 RON, decontată și plătită nelegal acesteia, urmare a facturării eronate a unor servicii prestate, în neconcordanță cu documentele justificative aferente;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal, dobândă calculată de la momentul încasării sumelor și până la restituirea efectiva a acestora;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Pârâta SERVICIUL LOCAL DE SALUBRIZARE LUMINA a formulat cerere de chemare în garanție a pârâtei A., solicitând ca, în eventualitatea admiterii cererii principale, să se admită și cererea de chemare în garanție, cu consecința obligării terțului la plata despăgubirilor ce fac obiectul pretenției principale deduse judecății.

În termen legal, reclamanta a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată în sensul modificării cadrului procesual pasiv, prin introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei A..

Pârâta A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și a invocat nulitatea cererii de chemare în judecată, excepția necompetenței funcționale a secției, excepția inadmisibilității acțiunii.

La 29.09.2022, reclamanta a formulat precizări, prin care a arătat că temeiul cererii de chemare în judecată este răspunderea civilă delictuală, respectiv art. 1349 și urm. C. civ.

Prin încheierea din 05.12.2022, instanța a unit excepția inadmisibilității cu fondul cauzei, iar pârâta A. nu a mai insistat în excepția nulității, în raport de precizările făcute de reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 525/11.05.2023, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de pârâta A., ca neîntemeiată.

A respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată și a obligat reclamanta U.A.T. Comuna Lumina să plătească pârâtei Serviciul Local de Salubrizare Lumina suma de 7.140 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat. A obligat reclamanta U.A.T. Comuna Lumina să plătească pârâtei A. suma de 5.355 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA LUMINA, care a fost respins prin decizia civilă nr. 33/LP din 7 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți. În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., a fost obligată apelanta în favoarea intimatei A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.380 RON (onorariu avocat).

Împotriva acestei decizii, reclamanta U.A.T. COMUNA LUMINA a formulat recurs, prin care a solicitat casarea în tot a deciziei recurate, admiterea în tot a cererii de chemare în judecată și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta susține că decizia instanței de apel este vădit nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea normelor de drept material incidente.

În concret, arată că, în urma controlului efectuat de către Curtea de Conturi în anul 2020, au fost sesizate o serie de nereguli, printre care și aceea că, în perioada iunie 2019- noiembrie 2019, pârâtele au emis în mod eronat o serie de facturi pentru serviciile prestate, facturarea având loc în neconcordanță cu documentele justificative aferente, fapt ce a avut drept efect încasarea de la reclamantă, în mod nedatorat/nelegal a sumei de 202.597 RON.

Arată că, cele învederate rezultă din cuprinsul Procesului-verbal de constatare întocmit de Curtea de Conturi, document înregistrat de U.A.T. Lumina sub nr. x/03.11.2020, filele x, precum și din cuprinsul Raportului de audit financiar întocmit de Curtea de Conturi, document înregistrat de U.A.T. Lumina sub nr. x/03.11.2020, filele x, fila x.

Mai arată recurenta că, în cuprinsul Deciziei nr. 45/27.11.2020 înregistrata la U.A.T. Lumina sub nr. x din 02.12.2020, în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicata, se dispune, la punctul 7, ca ordonatorul principal de credite să ia masurile legale ce se impun pentru: "stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de plata nelegală a serviciilor de salubrizare (curățare la bordura aluviuni) aferent anilor 2019, 2020, recuperarea acestuia în integralitate, inclusiv a foloaselor necuvenite, în termenele legale de prescripție". De asemenea, deosebit de important în economia soluționării problematicii puse în discuție, consideră că este și faptul că, Curtea de Conturi stabilește prin aceeași decizie ca termen pentru complinirea obligației de cuantificare a întinderii prejudiciului data de 31.05.2021.

Astfel, prin Procesului-verbal de cercetare administrativă cu nr. x/28.12.2020 s-a stabilit faptul ca întinderea prejudiciului cauzat reclamantei de către părăte este de 202.597 RON.

Recurenta susține că, în mod contrar celor reținute de către instanța de judecată în prezenta cauză, fapta ilicită a pârâtelor, cauzatoare de prejudicii reclamantei, este reprezentată de faptul că, în perioada iunie 2019- noiembrie 2019, pârâtele au emis în mod eronat o serie de facturi pentru serviciile prestate, facturarea având loc în neconcordanță cu documentele justificative aferente.

Din documentele depuse la dosarul cauzei opinează că rezultă cu evidență că lucrările executate și cantitățile menționate în documentele de recepție nu corespund cu cele facturate, cauzându-se astfel un prejudiciu în patrimoniul reclamantei în cuantum total de 202.597 RON.

Așadar, arată că este evident faptul ca Serviciul Local de Salubrizare Lumina a încasat suma de bani menționată anterior pentru prestarea unor servicii de curățare la bordură aluviuni, aferentă unor suprafețe ce depășesc dimensiunile străzilor astfel cum au fost prevăzute în inventarul domeniului public, precum și în neconcordanță cu cantitatea și tipul serviciilor prevăzute în documentele justificative și în regulamentul de salubrizare.

Cu alte cuvinte, susține că instanța de judecată ar fi trebuit sa observe că prejudiciul înregistrat în patrimoniul reclamantei-recurente a fost cauzat de către pârâtă prin facturarea, respectiv încasarea, atât cu încălcarea normelor legale edictate în materie, cât și fără a fi dublată de prestarea efectivă a unor servicii care să justifice perceperea acestor sume.

Având in vedere cele arătate, consideră că, în cauză, sunt îndeplinite toate condițiile angajării răspunderii civile delictuale ale paratelor, în temeiul art. 1349, art. 1357 C. civ., sens în care solicită să se dispună admiterea cererii de recurs, casarea în tot a hotărârii recurate și admiterea cererii de chemare în judecată.

Recursul a fost comunicat intimaților-pârâți. La 7 iunie 2024, intimata-pârâtă A. a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului pentru lipsa criticilor de nelegalitate, iar în subsidiar, a solicitat respingere a recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 2.380 RON.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-reclamante, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

La 4 decembrie 2024, intimata-pârâtă A. a depus dovada cheltuielilor de judecată și a solicitat judecata cauzei lipsă.

Înalta Curte, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din același Cod, analizând cu prioritate excepția nulității recursului, având în vedere și dispozițiile art. 499 din același Cod, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurenta din prezenta cauză.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că recurenta a indicat ca temei de drept al cererii dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, în expunerea motivelor de recurs a reluat, integral, criticile exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Susținerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenta tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor ei, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

Astfel, se observă că, instanța de apel, în analizarea aceluiași material probator la care recurenta face referire în cadrul memoriului de recurs (înscrisuri), a reținut că lucrările au fost efectuate conform notelor de comandă ale beneficiarului, au fost facturate la tariful aprobat pentru cantitățile comandate și prestate conform situațiilor confirmate de beneficiar. Or, recurenta nu a adus nicio critică efectivă acestui raționament ci, prin reluarea acelorași argumente, urmărește reanalizarea materialului probator în vederea stabilirii unei alte situații de fapt cu privire la constatarea existenței faptei ilicite săvârșite de pârâte și a producerii unui prejudiciu de către acestea.

Or, recursul urmărește verificarea conformității hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, stabilirea situației de fapt prin administrarea și interpretarea probatoriului fiind atributul instanțelor devolutive.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată și dezvoltarea motivelor de nelegalitate. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, susținerile recurentei nu vizează decizia atacată, ci doar temeinicia afirmată a cererii de apel, deși recursul nu are caracter devolutiv.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA LUMINA împotriva deciziei civile nr. 33/LP din 7 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligă recurenta la plata către intimata A. a sumei de 2.380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA LUMINA împotriva deciziei civile nr. 33/LP din 7 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Obligă recurenta la plata către intimata A. a sumei de 2.380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2024.