ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2275/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2275/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 23.06.2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să anuleze decizia de pensionare nr. 308603/26.05.2022, și să oblige pârâta la emiterea unei noi decizii, cu luarea în calcul a adeverinței nr. x/28.11.2018, emisă de Institutul de Studii și Proiectări Energetice București, precum și la plata drepturilor bănești aferente pensiei începând cu 26.05.2022 și acordarea diferențelor bănești rezultate, sumele urmând a fi indexate și actualizate la zi până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5581/20.09.2022, Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea din 21.03.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a suspendat judecata cauzei, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei aceleiași curți de apel pentru continuarea judecății, menționând că motivele le va depune după comunicare.
Cu toate acestea, în memoriul de recurs, recurenta a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 6 paragraf 1 din Convenție, principul contradictorialității, jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg și art. 31 alin. (2) din Constituția României, subliniind că argumentele prezentate sunt la nivel prezumtiv bazate pe aspecte teoretice, context în care a detaliat aspecte legate de motivarea hotărârii din perspectiva art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.
Prin încheierea din 07.03.2024, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că, deși au fost legal citate, părțile nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor.
În ședință publică de astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția perimării cererii de recurs, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:
Articolul 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată și căi de atac, chiar împotriva incapabililor, rămase în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.
Perimarea este o sancțiune procesuală determinată de lipsa de stăruință a părților în continuarea judecății și instituirea ei are la bază următoarele elemente esențiale: rămânerea cauzei în nelucrare și culpa procesuală a părții în neefectuarea niciunui demers pentru repunerea cauzei pe rol. Pe lângă natura sa sancționatorie, perimarea dă efect unei prezumții de desistare a părților care, rămânând pasive, consfințesc lipsa lor de interes în finalizarea judecății.
În speță, judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea din 07.03.2024, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar această încheiere constituie ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a solicitat reluarea judecății.
Așadar, condițiile perimării așa cum se desprind din prevederile art. 416 C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la 07.03.2024 – data ultimului act de procedură și până la 21.10.2024 – data întocmirii referatului trecând mai mult de 6 luni, în care părțile nu au pretins redeschiderea judecății.
Pentru considerentele expuse, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417-418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416, art. 420 și art. 421 C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 21.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București.
Cu drept de recurs în termen de 5 de zile de la pronunțare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2024.