ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2207/2024

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024 Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 06.11.2018, sub nr. x/2018, contestatoarea A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 201/01.10.2018 emisă de intimata Administrația Fluvială a Dunării de Jos R.A., pe care a apreciat-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând instanței să dispună anularea acesteia. Prin sentința civilă nr. 575 din data de 18 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Tulcea, contestația a fost respinsă, ca nefondată. Împotriva acestei soluții a declarat apel contestatoarea A., pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 48/CM pronunțată la data de 20 februarie 2024, Curtea de Apel Constanta, secția I civilă a constatat perimat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 575 din 18.04.2019 pronunțate de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS - R.A. Galați. Împotriva deciziei din apel a declarat recurs, reclamanta A.. Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamanta a prezentat aspecte de fapt ale cauzei, în referire la contractul său individual de muncă și actele adiționale la acesta, precum și parcursul judiciar al cauzei, nefiind dezvoltate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc.

civ. Recursul nu a fost întemeiat în drept. Dosarul fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 10 aprilie 2024, sub nr. x/2018. Prin întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Administrația Fluvială a Dunării de Jos a fost invocată excepția tardivității recursului, iar pe fond s-a solicitat respingerea acestuia ca vădit nefondat. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. Prin încheierea din 26 septembrie 2024, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au depus punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului. La termenul din 26 noiembrie 2024, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, în temeiul art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția tardivității declarării recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare și a reținut următoarele: În drept, potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., termenul de recurs în cazul hotărârilor care constată perimarea este de 5 de zile de la pronunțarea hotărârii. Calculul termenelor este reglementat de art. 181 din C. proc.

civ., care la alin. (1) pct. 2 prevede expres că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar potrivit alin. (2) când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. În cauza de față, hotărârea care a constatat perimarea, atacată cu recurs, a fost pronunțată la data de 20 februarie 2024, situație față de care, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 26 februarie 2024, luni, zi lucrătoare. Recursul, însă, a fost depus la oficiul poștal în data de 22 martie 2024, astfel cum atestă data poștei înscrisă pe plicul de expediere a cererii de recurs, cu mult peste termenul legal imperativ prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc.

civ. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. În raport de cele prezentate, având în vedere că termenul legal pentru exercitarea căii de atac extraordinare a recursului a fost depășit, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) și art. 185 alin. (1) coroborat cu art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., urmează a respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 48/CM din 20 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 48/CM din 20 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2024.