ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2105/2024

HOTĂRÂRE

07.11.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2105/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la 8 septembrie 2023 sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții: Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Argeș, a solicitat instanței:

Obligarea pârâților la plata diferențelor salariale aferente perioadei 20 iulie 2022-10 aprilie 2023 în care a fost suspendat din funcția de judecător, diferențe ce rezultă din suma plătită de aceștia la data de 8 iunie 2023, potrivit fluturașului de salariu și suma ce ar fi trebuit plătită potrivit art. 52, alin. (5) și 10 din Legea nr. 305/2022.

Obligarea pârâților la plata diferențelor ce rezultă din suma plătită de aceștia în data de 8 iunie 2023, potrivit fluturașului de salariu, reprezentând indemnizație de concediu de odihnă neefectuat și suma ce ar fi trebuit plătită potrivit art. 150, alin. (1) și (2) din Codul muncii și art. 52, alin. (5) și 10 din Legea nr. 305/2022.

Obligarea pârâților la plata sumei ce reprezintă indemnizația de concediu neefectuat aferentă celor 10 zile de concediu legal neefectuat pentru anul 2020, sumă calculată potrivit art. 150, alin. (1) și (2) din Codul muncii și art. 52, alin. (5) și 10 din Legea nr. 305/2022.

Obligarea pârâților la plata inflației și a dobânzii legale, pentru sumele rezultate, potrivit petitelor 1, 2 și 3 de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 344/MAS/2024 din 6 martie 2024, Tribunalul Brașov – secția I Civilă - litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că litigiul are natura unui conflict de muncă, iar potrivit normelor de competență materială și teritorială, instituite de dispozițiile art. 269 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ce constituie legea specială de reglementare a procedurii de soluționare a conflictelor individuale de muncă, competența aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul reclamantul. Reclamantul din prezenta cauză având calitatea de judecător pensionar, domiciliul acestuia aflându-se în localitatea Pitești.

După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Argeș, prin cererea înregistrată la 27 mai 2024, reclamantul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș și a solicitat declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Prin sentința civilă nr. 2354/2024 din 25 iunie 2024, Tribunalul Argeș – secția Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș și a declinat competenta de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în favoarea Tribunalului Brașov – secția I Civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, reținându-se că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

C. proc. civ., astfel că, Tribunalul Brașov este instanță competentă.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Brașov – secția I Civilă - litigii de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Argeș – secția Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 14 august 2024, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă – litigii de muncă și asigurări sociale.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul A., Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora, "necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura". Alin. 3 al aceluiași articol prevede că "în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată".

Tot în acest context, se rețin și dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Prin urmare, dacă excepția nu este invocată în condițiile prevăzute de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial să o soluționeze, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul, context în care se reține că în cazul cererilor de chemare în judecată, având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este una absolută dar alternativă, fie cea de la locul unde își are domiciliul reclamantul fie cea de la locul de muncă al acestuia.

Conform prevederilor art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

În atare context, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Argeș și împrejurarea că în cauză își găsesc aplicabilitatea, pe lângă prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, și dispozițiile mai sus evocate, ale art. 127 alin. (2)

din C. proc. civ., instanța supremă apreciază că Tribunalul Brașov a devenit instanța competentă în cauză.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă – litigii de muncă și asigurări sociale.