ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1827/2024

Pretenția dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a civilă la data de 09.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezilierea judiciară a contractului de locațiune nr. x/15.06.2021, încheiat între B. S.R.L., în calitate de locator, și reclamanta A. S.R.L., în calitate de locatar, ca urmare a neîndeplinirii culpabile de către locator a obligațiilor asumate contractual, cu obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 204.868,02 RON.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 1528/23.06.2022, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă excepția lipsei de obiect a primului capăt de cerere, ca neîntemeiată; a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., astfel cum a fost precizată; a fost dispusă rezilierea contractului de locațiune nr. x/15.06.2021, pentru nerespectarea obligațiilor asumate de societatea pârâtă; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 204.868,02 RON; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma totală de 56.513,56 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în apel Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta B. S.R.L., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – secția a VI-a civilă în data de 30.10.2023, sub nr. x/2021. Prin decizia civilă nr. 505 din data de 21 martie 2024, Curtea de Apel București – secția a VI-a civilă a admis excepția insuficientei timbrări a apelului, invocată de intimata-reclamantă, și a anulat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1528/23.06.2022, pronunțate de Tribunalul București – secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., ca insuficient timbrat.

Recursul formulat în cauză Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs pârâta B. S.R.L., la data de 25.04.2024, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 505 din 21 martie 2024 și trimiterea dosarului instanței de apel pentru judecata apelului pe fond. Recurenta-pârâtă a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susținând că prin decizia pronunțată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Astfel, recurenta pârâtă a indicat încălcarea dispozițiilor art. 31 alin. (1) și ale art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, precizând că, pentru termenul de judecată din 21 martie 2024, a fost emisă citația cu mențiunea de a complini lipsurile menționate la pct. 1 al rezoluției din data de 24.11.2023, în termen de 10 zile de la primirea citației, nefiindu-i pus în vedere să achite vreo diferență de taxă judiciară de timbru, sub sancțiunea anulării apelului, ca netimbrat sau insuficient timbrat. Recurenta pârâtă a precizat că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, în prezenta cauză instanța punând în vedere, prin adresa din 1 noiembrie 2023, achitarea în termen de 10 zile de la primirea comunicării, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.469,07 RON, taxă ce a fost achitată integral și înaintată la dosarul cauzei prin emailul din 09.11.2023. Instanța de apel, prin anexa la citația emisă în data de 27 noiembrie 2023, a comunicat întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă și a citat recurenta- apelantă pentru termenul din 15 februarie 2024, cu mențiunea ca, în termen de cel mult 10 zile de la primirea citației, să îndeplinească obligațiile impuse în sarcina sa, respectiv "apelanta să indice valoarea în RON a contractului de locațiune nr. x/15.06.2021, a cărui reziliere a fost dispusă de prima instanță, având în vedere întreaga perioadă contractuală, precum și sumele de bani prevăzute în contract, inclusiv TVA-ul, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestor valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare; la valoarea indicată se va achita și va face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în completare (scăzându-se suma de 3.867,89 RON) în original'". Urmare a citației emisă în data de 27 noiembrie 2023, recurenta-apelantă a trimis pe email, în data de 14.12.2023, precizările solicitate. În ceea ce privește indicarea valorii în RON a contractului de locațiune nr. x/15.06.2021 și plata diferenței de taxă judiciară de timbru, la pct. 4 din precizările trimise pe email în data de 14.12.2023, recurenta-apelantă a indicat valoarea în RON a contractului de locațiune nr. x/15.06.2021, a prezentat modul său de calcul și a achitat o diferență rămasă de plată în sumă de 22,85 RON, după calculul propriu și a depus atașat și dovada achitării acesteia. Prin citația emisă pentru termenul de judecată din 21 martie 2024, nu s-a pus în vedere recurentei-apelante să achite vreo diferență de taxă judiciară de timbru în termen de 10 zile sub sancțiunea anulării apelului, ca insuficient timbrat, ci doar mențiunea "de a complini lipsurile menționate la punctul 1 al rezoluției din data de 24.11.2023, conform celor arătate de instanță, în termen de 10 zile de la primirea citației". Pentru termenul de judecată din data de 21 martie 2024, recurenta-apelantă a depus încă o dată precizări, în ceea ce privește indicarea valorii în RON a contractului de locațiune. La interpelarea Curții, dacă a indicat și TVA-ul în precizările depuse, recurenta-apelantă a arătat că a indicat că operațiunea de închiriere bunuri imobile este o operațiune scutită de plata TVA-ului, conform art. 292 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, astfel încât, dacă instanța de apel decide că valoarea taxei judiciare de timbru trebuie să se aplice la valoarea chiriei cu TVA inclus, trebuie să determine cuantumul taxei judiciare de timbru și să îi pună în vedere să achite diferența rămasă de plată, sub sancțiunea anulării apelului, ca insuficient timbrat. Or, instanța de apel nu a determinat care ar fi fost diferența rămasă de achitat, doar a arătat că nu ar fi de acord cu modul de calcul al taxei judiciare de timbru prezentat de către recurenta-apelantă, în precizările depuse la termenul de judecată din 21.03.2024. Recurenta pârâtă a redat dispozițiile art. 31 alin. (1) și ale art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, subliniind că, față de faptul că instanța de apel nu a pus în vedere recurentei să achite un alt cuantum al taxei judiciare de timbru, decizia civilă nr. 505 din 21 martie 2024 este nelegală, legea neprevăzând sancțiunea anulării căii de atac, ca insuficient timbrată, pentru situația în care i se pune în vedere justițiabilului să achite o taxă de timbru, acesta o achită în cuantumul determinat, dar instanța revine asupra propriului mod de calcul și pune în vedere justițiabilului să își calculeze singur taxa de timbru, acesta o face, dar greșit și achită diferența de taxă judiciară de timbru care rezulta după modul său de calcul, indiferent că acesta cunoștea sau nu normele legale cu ajutorul cărora putea determina cuantumul taxei judiciare de timbru. În ceea ce privește susținerea instanței de apel, în sensul că recurenta apelantă avea obligația de a formula cerere de reexaminare, recurenta a apreciat că nu putea formula o astfel de cerere decât împotriva modului de stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru, comunicată prin adresa din 1 noiembrie 2023. De asemenea, recurenta a mai precizat că instanța de fond a calculat taxa de timbru, datorată pentru primul capăt de cerere, la valoarea contractului, fără TVA, situație pe care a adus-o la cunoștința curții de apel, iar în situația în care instanța de apel considera că instanța de fond a calculat greșit taxa judiciară de timbru, la valoarea fără TVA a contractului de închiriere, trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013. Raționamentul instanței de apel, prin care se mărește doar în apel baza de calcul a taxei judiciare de timbru cu 19%, prin includerea TVA-ului în valoarea contractului de închiriere, recurenta a apreciat că realizează o discriminare între părțile din proces, prin punerea doar în sarcina apelantei pârâte a obligației de a achita o taxă judiciară de timbru, calculată la o bază majorată cu 19% și încalcă dispozițiile art. 23 și art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013.

Apărările formulate în cauză La data de 01.07.2024, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă la data de 23.05.2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris. În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 10.07.2024, s-a fixat termen de judecată la data de 15.10.2024, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul din 15.10.2024, după dezbateri contradictorii, instanța a rămas în pronunțare asupra recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta pârâtă B. S.R.L. este fondat, pentru următoarele considerente: Prin decizia recurată a fost anulat, ca insuficient timbrat, apelul formulat de apelanta pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1528/23.06.2022 pronunțate de Tribunalul București – secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.R.L., reținându-se, în esență, că societatea apelantă a achitat cu titlu de taxă judiciară de timbru sumele de 3.867,89 RON, 2.601,18 RON și 23 RON, însă avea obligația de a achita în completare, până la termenul de judecată stabilit, taxa judiciară de timbru aferentă valorii în RON a contractului de locațiune nr. x/15.06.2021, a cărui reziliere a fost dispusă de prima instanță, valoare calculată având în vedere întreaga perioadă contractuală, precum și sumele de bani prevăzute în contract, inclusiv TVA-ul. Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta pârâtă B. S.R.L., invocând încălcarea dispozițiilor art. 31 alin. (1) și art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în raport de împrejurarea că instanța de apel nu a determinat cuantumul taxei judiciare de timbru datorate pentru legala sa învestire. Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că decizia instanței de apel poate fi atacată cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nefiind posibilă reaprecierea probatoriului sau reformarea hotărârii pentru alte argumente decât cele care privesc legalitatea deciziei recurate. Motivul de recurs invocat de recurenta pârâtă, încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, este fondat și determină admiterea prezentei căi de atac, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În conformitate cu art. 470 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru, sancțiunea care intervine în cazul neîndeplinirii acestei obligații fiind anularea cererii de apel, în temeiul art. 482 C. proc. civ., coroborat cu art. 197 C. proc. civ. Această ultimă prevedere legală dispune în sensul că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii. Așadar, norma procesuală menționată trimite explicit la dispozițiile legale privind taxele judiciare de timbru, respectiv la prevederile O.U.G. nr. 80/2013. În acest sens, sunt relevante prevederile art. 31 alin. (1) din ordonanța menționată, conform cărora "determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată". De asemenea, art. 33 alin. (1) din ordonanță dispune în sensul că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege", iar conform alin. (2) prima teză, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței". Din aceste dispoziții legale rezultă cu claritate că instanței de judecată îi incumbă obligația de a stabili cuantumul taxei judiciare de timbru datorate de către parte pentru legala sa învestire, astfel încât, pentru a se aplica sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată, este necesar ca partea interesată să cunoască, în prealabil, valoarea sumei pe care o are de achitat cu titlu de taxă judiciară de timbru. Aplicând aceste prevederi legale situației din cauza de față, se constată că, prin rezoluția din data de 31.10.2023, instanța de apel a stabilit în sarcina apelantei pârâte B. S.R.L. obligația de a achita suma de 3.867,89 RON și suma de 2.601,18 RON reprezentând taxă judiciară de timbru pentru legala învestire cu judecata căii de atac exercitate. Apelanta a fost înștiințată la data de 03.11.2023 cu privire la această obligație stabilită în sarcina sa, fiind depusă, la data de 09.11.2024, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum total de 6.469,07 RON. Ulterior, observând că valoarea obiectului litigiului cu privire la care s-a declarat apel este mai mare decât cea reținută inițial, instanța de apel a stabilit, prin rezoluția din data de 24.11.2023, obligația apelantei de a indica valoarea în RON a contractului de locațiune nr. x/15.06.2021, a cărui reziliere a fost dispusă de prima instanță, având în vedere întreaga perioadă contractuală, precum și sumele de bani prevăzute în contract, inclusiv TVA-ul, urmând ca, la valoarea indicată, apelanta să achite și să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în completare, scăzându-se suma deja achitată de 3.867,89 RON. Cu privire la aceste obligații apelanta pârâtă a fost înștiințată la data de 04.12.2023. La data de 15.12.2023, apelanta pârâtă a depus la dosar precizări ale valorii obiectului litigiului, indicând valoarea în RON a contractului de locațiune nr. x/15.06.2021 ca fiind de 417.648 RON, prin raportare la valoarea chiriei lunare de 7.000 EUR și la o perioadă de 12 luni, fără a se avea în vedere TVA-ul, motivat de faptul că, în opinia părții, închirierea unui bun imobil reprezintă o operațiune scutită de taxa pe valoare adăugată. Raportat la valoarea indicată de 417.648 RON, apelanta pârâtă a calculat taxa judiciară de timbru datorată, rezultând valoarea de 3.890,74 RON, din care a scăzut suma deja achitată de 3.867,89 RON, rămânând de achitat suma de 22,85 RON și depunând dovada plății taxei în completare în cuantum de 23 RON. La termenul din data de 15.02.2024, instanța de apel a dispus amânarea judecății pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului apelantei pârâte și citarea acesteia cu mențiunea de a complini, în termen de 10 zile de la primirea citației, lipsurile menționate la punctul I al rezoluției din data de 24.11.2023. Ca urmare, la data de 21.03.2024, apelanta pârâtă B. S.R.L. a depus o cerere precizatoare a valorii obiectului litigiului dedus judecății, ținând seama de întreaga durată de 10 ani a contractului de locațiune nr. x/15.06.2021, indicând valoarea de 5.071.848 RON, fără a aplica TVA-ul și fără a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru calculate în raport de această valoare indicată. În ședința publică din data de 21.03.2024, instanța de apel a pus în dezbaterea contradictorie a părților, din oficiu, suspendarea judecății apelului, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., și excepția insuficientei timbrări a apelului, invocată de intimata reclamantă, excepție pe care a soluționat-o cu prioritate și admis-o, în considerarea faptului că apelanta pârâtă cunoștea încă din data de 04.12.2023 modalitatea în care trebuie calculată valoarea sumei contestate în apel și obligația de achitare a taxei judiciare de timbru corespunzătoare. Înalta Curte constată că, procedând astfel, instanța de apel nu a făcut aplicarea dispozițiilor cuprinse în art. 31 alin. (1) și art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, care stabilesc în sarcina instanței de judecată obligația de a determina cuantumul taxei judiciare de timbru datorate pentru legala sa învestire. Altfel supus, partea reclamantă are obligația de a achita o taxă judiciară de timbru, stabilită în prealabil de instanța judecătorească, prin indicarea unui cuantum determinat, în măsura în care acest cuantum nu îi este cunoscut la momentul depunerii cererii. Într-adevăr, în vederea determinării cuantumului sumei datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru, partea care formulează cererea dedusă judecății are obligația de a indica valoarea obiectului, după prețuirea sa, astfel cum prevede, fără dubiu, art. 194 lit. c) C. proc. civ., aplicabil și în faza procesuală a apelului, în temeiul art. 482 C. proc. civ. În cauza de față, apelanta pârâtă B. S.R.L. și-a îndeplinit această obligație stabilită în sarcina sa, indicând valoarea contestată în apel ca fiind, inițial, de 417.648 RON și, apoi, de 5.071.848 RON. De asemenea, în măsura în care instanța de apel nu este de acord cu această evaluare, valoarea obiectului litigiului poate fi determinată de instanța de judecată prin adăugarea TVA-ului, astfel cum a apreciat conform rezoluției din data de 24.11.2023, o atare posibilitate fiind reglementată de art. 31 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, conform căruia în cazul taxelor calculate în funcție de valoarea obiectului cererii, valoarea la care se calculează taxele judiciare de timbru este cea prevăzută în acțiune sau în cerere, însă, dacă valoarea este contestată sau apreciată de instanță ca vădit derizorie, evaluarea se face în condițiile art. 98 alin. (3) C. proc. civ., care dispune în sensul că, în caz de contestație, valoarea obiectului cererii se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți. Așa fiind, observând valoarea obiectului litigiului indicată de către apelanta pârâtă, instanța de apel putea constata că aceasta și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa de a indica valoarea sumei contestate în apel, după prețuirea sa, iar pe baza acestei evaluări, putea stabili valoarea în raport de care să se determine cuantumul taxei judiciare de timbru. Cu toate că societatea apelantă s-a conformat obligației de indicare a valorii cererii deduse judecății în apel, instanța a omis, la rândul său, să îndeplinească obligația de a determina cuantumul concret al taxei judiciare de timbru datorate pentru legala sa învestire. Simpla indicare a modalității de calculare a valorii obiectului litigiului nu este suficientă pentru a reține corecta informare a apelantei cu privire la suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru, fiind necesară menționarea unei sume concrete stabilite în sarcina părții, din moment ce art. 31 alin. (1) și art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 se referă la obligația instanței de judecată de a determina cuantumul taxei judiciare de timbru și de a-i pune în vedere părții obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță. Așadar, prezentarea unor criterii pentru determinarea valorii sumei contestate în apel nu echivalează cu determinarea și stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru datorate pentru învestirea instanței de apel. De aceea, în cauza de față, după ce apelanta pârâtă și-a îndeplinit obligația de a indica, după prețuirea sa și conform îndrumărilor date de instanță, valoarea obiectului litigiului, instanța de apel trebuia să calculeze taxa judiciară de timbru datorată în raport de valoarea pe care o aprecia ca fiind corectă și să îi comunice părții apelante cuantumul datorat, punându-i în vedere să îl achite în termenul prevăzut de lege. Omisiunea apelantei de a urma calea cererii de reexaminare prevăzute de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 nu determină caracterul nefondat sau inadmisibil al motivului de casare analizat, atât timp cât instanța de apel nu a determinat cuantumul taxei judiciare de timbru datorate de apelantă. Calea specială de atac a reexaminării, prevăzută de norma juridică menționată, se poate exercita împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, însă, în cauza de față, instanța de apel nu a stabilit o taxă datorată de apelantă, raportat la valoarea sumei contestate în apel. Ceea ce se critică prin prezentul recurs este neîndeplinirea de către instanța de apel a obligației de a determina în concret cuantumul taxei datorate, iar nu modul de calcul al acestei taxe, mod de calcul care, într-adevăr, ar putea fi contestat numai pe calea cererii de reexaminare prevăzute de art. 39 alin. (1) din ordonanța privind taxele judiciare de timbru. Așa fiind, în contextul în care instanța de apel nu a indicat un cuantum concret al taxei judiciare de timbru datorate în raport de valoarea indicată de apelantă de 5.071.848 RON sau în raport de valoarea rezultată în urma adăugării TVA-ului, anularea apelului, ca insuficient timbrat, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 31 alin. (1) și art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, ceea ce justifică reținerea caracterului fondat al motivului de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Prin urmare, se impune anularea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, astfel încât să fie respectată obligația de determinare a cuantumului taxei judiciare de timbru datorate de către apelantă pentru legala învestire a instanței de apel. Contrar considerentelor hotărârii atacate, trebuie subliniat că partea care introduce cererea dedusă judecății are obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantumul stabilit de instanță, iar nu în cuantumul pe care îl consideră legal, conform propriul mod de calcul. Altfel spus, legiuitorul nu a stabilit în sarcina părții obligația de a-și calcula taxa judiciară de timbru datorată, ci doar de a o achita, după prealabila determinare a acesteia de către instanța de judecată. Or, în cauza de față, instanța de apel nu a efectuat calculul taxei judiciare de timbru datorate de către apelantă, nu a comunicat acesteia cuantumul sumei de achitat și nu i-a acordat un termen în interiorul căruia să se poată conforma acestei obligații, ceea ce contravine dispozițiilor legale mai sus menționate. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (2) și art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 505 din 21 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel. Totodată, cu ocazia rejudecării, în măsura existenței unor solicitări în acest sens, se va ține seama inclusiv de cheltuielile de judecată efectuate în primul ciclu procesual și cu prezentul recurs, având în vedere că, la acest moment, nu este stabilită, în mod definitiv, culpa procesuală în promovarea prezentului litigiu.