ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1190/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1190/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 28 mai 2024
Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin sentința civilă nr. 126/2016, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Mehedinți – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâtul A., și a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul CII B., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. C. S.R.L., împotriva pârâtului A., care a fost obligat să suporte pasivul neacoperit al debitoarei până la concurența sumei de 1.188,222 RON.
Împotriva sentinței civile nr. 126/2016 pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Mehedinți, a declarat apel pârâtul A., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și, în rejudecare, respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de lichidatorul judiciar B..
Prin decizia nr. 447/13.11.2019, Curtea de Apel Alba Iulia – secția a II-a Civilă a admis apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 126/2016 pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Mehedinți și, în consecință, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de CII B., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. C. S.R.L., împotriva pârâtului A. și a dispus ca pârâtul să suporte, cu titlu de pasiv rămas neacoperit în cadrul procedurii insolvenței debitoarei, suma de 891.259 RON; a respins în rest acțiunea și a menținut sentința sub aspectul soluționării excepției.
Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată la 22 septembrie 2022, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia – secția a II-a civilă, înregistrată în dosarul nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 447/13.11.2019 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția a II-a Civilă, desființarea în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii în tot a cererii de antrenare a răspunderii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.
Cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost disjunsă prin încheierea din 09.02.2023, fiind înregistrată într-un dosar separat cu nr. x/2023
În motivare, revizuentul a arătat că decizia atacată este potrivnică sentinței nr. 23/05.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2016 și deciziei nr. 72/A/12.04.2022, pronunțată în același dosar de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin decizia nr. 137/06.04.2023, Curtea de Apel Alba Iulia – secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cauza a fost înregistrată la 22.05.2023 sub nr. x/2023.
Prin notele precizatoare depuse la dosar, revizuentul a arătat că prima hotărâre este decizia nr. 447/13.11.2019 a Curții de Apel Alba Iulia – secția a II-a Civilă pronunțată în antrenarea răspunderii în dosarul nr. x/2013, iar cea de-a doua hotărâre este decizia nr. 72/A/12.04.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția Penală, în apel, în dosarul nr. x/2016, solicitând revizuirea celei de-a doua hotărâri cu raportare la prima, sens în care a solicitat declinarea de la secția civilă la secția penală.
Prin încheierea din 31 octombrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La 29 martie 2024, revizuentul a depus cerere de repunere a cauzei pe rol, în conformitate cu art. 415 alin. (1) C. proc. civ., solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de judecată din 28 mai 2024, instanța a încuviințat cererea de repunere pe rol, a respins excepția netimbrării cererii de revizuire, ca neîntemeiată, a apreciat că cererea de modificare a obiectului revizuirii este tardivă, motiv pentru care a statuat că este învestită cu soluționarea cererii de revizuire exercitate împotriva deciziei civile nr. 447/2019 din 13 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția a II-a Civilă și, în consecință, a respins excepția necompetenței secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de clarificarea obiectului cererii de revizuire și a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției tardivității cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
CII B., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. C. S.R.L., a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării cererii de revizuire și a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare, cu prioritate, excepția tardivității formulării cererii de revizuire, pe care o apreciază ca întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Cererea dedusă judecății de față are ca obiect revizuirea deciziei nr. 447/13.11.2019 a Curții de Apel Alba Iulia – secția a II-a Civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2013, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, în raport cu decizia nr. 72/A/12.04.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția Penală, în dosarul nr. x/2016.
Față de actul de învestire al instanței, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește termenul în care se poate promova revizuirea sunt aplicabile dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
În speță, se reține că cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 22 septembrie 2022, fiind expediată prin intermediul poștei electronice.
A fost depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a deciziei atacate nr. 447 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2013, respectiv de la data de 13.11.2019 (data pronunțării), potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. și s-a împlinit la 13.12.2019.
De asemenea, chiar în ipoteza în care termenul de revizuire s-ar calcula în raport de data ultimei hotărâri invocate, reprezentată de decizia pronunțată de instanța penală, respectiv decizia nr. 72/A/12.04.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția Penală, în dosarul nr. x/2016, se constată că cererea de revizuire este formulată cu depășirea termenului legal imperativ de o lună, calculat de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
În raport cu aceste considerente, formularea cererii de revizuire la data de 22.09.2022, peste termenul de o lună instituit prin dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atrage sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din același cod.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că revizuentul nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va anula, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 447/2019 din 13 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția a II-a Civilă, în cadrul dosarului nr. x/2013
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2024.