ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2870/2024

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La 25.04.2023 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 142/A din data de 17 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia nr. 139 R din 23 mai 2024, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a constatat perimat recursul declarat de recurentul A., împotriva deciziei civile nr. 142/A pronunțată la data de 17 martie 2023, în dosarul nr. x/2021, al Tribunalului Maramureș, pe care a menținut-o în întregime; a respins cererea intimatului B. de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Împotriva deciziei nr. 139 R din 23 mai 2024 a declarat recurs recurentul A..

Prin cererea de recurs formulată la 27.06.2024 (transmisă prin poștă electronică- f. x), recurentul învederează că dosarul nr. x/2021 a fost suspendat de Curtea de Apel Cluj la data de 5.10.2023, în temeiul prevederilor art. 411 pct. 2 C. proc. civ., cu drept de recurs pe toată perioada suspendării.

Totodată, recurentul arată că prin încheierea nr. 7261 din 19 martie 2024 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de strămutare a dosarului nr. x/2021 al Curtii de Apel Cluj, secția Civilă, pe care acesta a formulat-o.

Recurentul învederează că la 12.04.2024 a formulat în termen cerere de repunere pe rol a cauzei ("cu revenire la data de 27.05.2024"), astfel că este nelegală hotărârea de perimare a recursului, sens în care arată că decizia nr. 139 R din 23 mai 2024 nu i-a fost comunicată, însă a luat la cunoștință la 25.06.2024.

Același memoriu de recurs a fost comunicat de către recurent și prin poștă, la 28.06.2024 .

La 28.06.2024, recurentul a formulat cererea intitulată "Plângere-recurs" prin care învederează că au fost respinse cererile pe care le-a formulat, de strămutare a dosarelor nr. x și pretinde că au fost pronunțate hotărâri nelegale de către Curtea de Apel Cluj.

Recurentul reiterează susținerile din memoriul de recurs depus la 27.06.2024, arată că dosarul nr. x/2021 era pe rolul Curții de Apel Cluj la data la care a formulat cerera de strămutare –respinsă prin încheierea nr. 726/19.03.2024 de către ÎCCJ-, astfel că nu a intervenit sancțiunea perimării recursului. Totodată, precizează că Decizia nr. 139/R/2024 a fost redactată la data de 11.06.2024.

Recurentul solicită desființarea deciziei nr. 139 R din 23 mai 2024, trimiterea dosarului la o altă curte de apel, precum și judecarea cu celeritate a cauzelor nr. x.

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la 28.10.2024 .

La 31.10.2024, recurentul a transmis la dosar punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care, în esență, a învederat că recursul nu este tardiv și este admisibil întrucât din încheierea din 5 octombrie 2023 reiese că poate formula recurs cât timp durează suspendarea.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 11 decembrie 2024, în complet de filtru, fără citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În ceea ce privește termenul de exercitare a căii de atac, Înalta Curte reține că cererea de recurs este tardiv formulată, în raport cu dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare."

Astfel, prin derogare de la prevederile art. 485 alin. (1) C. proc. civ. (care stabilesc că termenul de recurs de drept comun este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii), în materia perimării legiuitorul a prevăzut că termen de recurs împotriva hotărârii prin care se constată perimarea este de 5 zile și curge de la data pronunțării acesteia (independent de data redactării sau data comunicării hotărârii).

În cauză, decizia nr. 139 R a fost pronunțată la data de 23 mai 2024, termenul de 5 zile reglementat de art. 421 alin. (2) C. proc. civ. s-a împlinit la data de 29 mai 2024 (miercuri), iar recursul a fost declarat la data de 27 iunie 2024, conform dovezii aflate la dosar (iar al doilea memoriu de recurs a fost depuns la 28 iunie 2024 - fila x, f. x).

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Cum textul de lege prevede sancțiunea procedurală a nulității în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege, rezultă că, în cauză, este incidentă această sancțiune.

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a se putea considera că reprezintă o veritabilă motivare a recursului, criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, din memoriile de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci în esență, în esență, recurentul își manifestă nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a cauzei de către Curtea de Apel Cluj.

Astfel, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei instanței, prin care s-a reținut împlinirea termenului de perimare, cu luarea în considerare a faptului că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 5 octombrie 2023, când a fost suspendată cauza, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar termenul de perimare de 6 luni s-a împlinit la data de 5 aprilie 2023, anterior formulării cererii de repunere pe rol a cauzei înregistrată la 12 aprilie 2023. De asemenea, instanța a reținut că "nu pot fi reținute susținerile recurentului în sensul că ulterior suspendării cauzei a fost formulată o cerere de strămutare, întrucât o astfel de cerere nu constituie un act de procedură care să conducă la reluarea judecății".

În atare situație, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete ale recurentului privitoare la considerentele hotărârii atacate, respectiv în ce au constat în mod efectiv greșelile instanței pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 139 R din 23 mai 2024 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 139 R din 23 mai 2024 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2024.