ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2809/2024

Obiectul dosarului: Prin decizia civilă nr. 180/R din 19 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, s-a constatat perimat recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 71 din 3 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2018 1.

Contestația în anulare: Prin decizia civilă nr. 34/R din 7 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a fost anulată ca netimbrată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 180/R din 19 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 34/R din 7 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, contestatoarea A. prin președinte B. a declarat recurs.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație si Justiție: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 17 aprilie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr.

Prin rezoluția din 22 aprilie 2024 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. 5. Asupra motivelor de casare formulate, se constată următoarele: Demersul judiciar promovat de recurenta A. prin președinte B. constă într-o cerere neinteligibilă, în cuprinsul căreia partea a evidențiat numeroase texte de lege, instituții de drept civil și de drept penal, dispoziții din legi speciale, fiind imposibilă identificarea motivelor în considerarea cărora a fost promovată cererea de recurs. Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, în numele și pentru Ministerul Finanțelor, a depus la dosar întâmpinare, comunicată, invocând excepția nulității recursului pentru nemotivarea căii de atac. Recurenta-contestatoare A. prin președinte B. a depus răspuns la întâmpinare, reiterând, în mare parte, aspectele prezentate în cererea de recurs. În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 28 octombrie 2024. În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut, în principal, faptul că, deși recursul este admisibil (hotărârea pronunțată de curtea de apel are deschisă calea de atac a recursului), susținerile formulate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. privind sancțiunea nulității recursului. Raportul a fost comunicat părților la 4-7 noiembrie 2024. Nu a fost transmis punct de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 10 decembrie 2024, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra admisibilității recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității, invocată prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanță cu principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele și condițiile prevăzute de lege. În privința acestei căi extraordinare de atac, se reține că una dintre condițiile esențiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Aceasta înseamnă că titularul recursului este ținut să își conformeze conduita procesuală acestor exigențe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs. Obligația părții recurente de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulțumiri în raport cu soluția atacată, ci implică obligația de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum și dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în fața instanței anterioare sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanță sau raționamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate. Invocarea unor critici care nu se încadrează în nici un motiv de recurs prevăzut de lege sau invocarea lor formală atrage aplicarea sancțiunii nulității căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. Simpla enunțare ca atare a unor articole sau dispoziții legale (ca de exemplu, "prin excepțiile ridicate nulități absolute/evictiuni/abuzuri, lovite de legile neconstituționalității – art. 178 alin. (1), (2), (3)"), ori simple afirmații neclare ale recurentului (ca de exemplu, în speță, "pentru infracționalități făptuite de grefă/torționar unic/fabricări/inculpări"), nu reprezintă motive efective de recurs și nu permit a se reține ca fiind real incident vreun motiv de recurs, ci trebuie indicate critici concrete privind argumentele reținute de instanța de apel în justificarea soluției pronunțate, cu referire la aspectele de nelegalitate constatate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Ca atare, Înalta Curte reține că nu sunt indicate normele de drept material care în accepțiunea reclamantei ar fi fost greșit aplicate de către instanța de apel și că, în realitate, recurenta invocă formal anumite dispoziții legale, enunță în mod generic, vag, greu inteligibil și nedeterminat nemulțumiri legate de hotărârea instanței de apel, ceea ce nu face să fie cu adevărat motivată calea de atac declarată. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.