AKTAS ET AUTRES c. TURQUIE

Secțiunea a patra Cerere nr. 48458/99 prezentată de Makbule AKTAȘ și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 5 iunie 2007 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Casadevall Türmen Garlicki Mijović Šikuta, Hirvelä, judecători și dnii T.L. Early, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 28 septembrie 1998, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamanții, dnii Makbule Aktaș, Nurettin, Sultan, Sevgi, Ekrem, Ferdi și Eren Aktaș, sunt resortisanți turci, născuți în 1960, 1978, 1982, 1984, 1987, 1986 și 1988 și locuiesc în Turcia.

Aceștia sunt reprezentați în fața Curții de către Maestrul Sir Sö Mehmet Aktaș, cel curajos al doamnei Aktaș și al tatălui lui Nurettin, Sultan, Sevgi, Ekrem, Ferdi și Eren Aktaș, au fost uciși de teroriști la 15 aprilie 1991. Reclamanții au făcut recurs la Ministerul de Interne în cerere pentru prejudiciul lor moral și material, la 30 ianuarie 1992. Întrucât nu au primit un răspuns de la administrație, ei au sesizat instanța administrativă din Ankara cu o cerere de despăgubire la 15 aprilie 1992. Instanța menționată anterior s-a declarat incompetentă printr-o hotărâre din 23 noiembrie 1994 și a retrimis cauza în fața instanței administrative din Gaziantep.

Prin hotărârea din 28 mai 1997, acesta din urmă le-a acordat reclamanților o indemnizație juridică și materială însoțită de dobânzi restante la rata legală începând cu 30 ianuarie 1992. La data de 25 martie și 11 decembrie 1998, administrația a vărsat suma alocată reclamanților în două etape, la 25 martie 1998 și 11 decembrie 1998. Consiliul de Stat a confirmat hotărârea de primă instanță la 13 februarie 2001. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng că cauza lor nu a fost ascultată într-un termen rezonabil. ÎN La 17 octombrie 2005, guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii către guvern.

Acestea au fost adresate reclamanților la 18 octombrie 2005, care au fost invitați să le transmită ca răspuns înainte de 29 noiembrie 2005. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 6 martie 2007, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția părții reclamante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost În acest sens, Comisia a precizat că, în sensul aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea și subliniază, de asemenea, că această scrisoare a fost primită de către destinatarul său la 14 martie 2007 și constată că, până în prezent, nu a răspuns.

Curtea concluzionează că nu mai doresc să își mențină pledoaria în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Prin urmare, Curtea decide în unanimitate să șteargă cererea de rol. T.L. Early Nicolas Bratza Prezidențial Președinte prin aceste motive, Curtea decide să șteargă cererea de rol. T.L. Early Nicolas Bratza Prezidențial

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 48458/99 présentée par Makbule AKTAȘ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 5 juin 2007 en une chambre composée de : Sir Nicolas Bratza , président , MM. J. Casadevall , R. Türmen , L. Garlicki , M me L. Mijović , M. J. Šikuta, M me P. Hirvelä, juges , et de M. T.L. Early, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 28 septembre 1998, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, MM.

Makbule Aktaș, Nurettin, Sultan, Sevgi, Ekrem, Ferdi et Eren Aktaș, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1960, 1978, 1982, 1984, 1987, 1986 et 1988 et résidant en Turquie. Ils sont représentés devant la Cour par Maître Sir Söğütlü, avocat à Ankara. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Mehmet Aktaș, l’époux de Madame Aktaș et le père de Nurettin, Sultan, Sevgi, Ekrem, Ferdi et Eren Aktaș, fut tué le 15 avril 1991 par des terroristes. Les requérants firent un recours auprès du ministère de l’Intérieur en demande d’indemnité de leur préjudice moral et matériel, le 30 janvier 1992. N’ayant pas obtenu de réponse de l’administration, ils saisirent le tribunal administratif d’Ankara d’une demande en indemnisation, le 15 avril 1992. Ledit tribunal se déclara incompétent par un jugement du 23 novembre 1994 et renvoya l’affaire devant le tribunal administratif de Gaziantep.

Par un jugement du 28 mai 1997, ce dernier octroya aux requérants une indemnité morale et matérielle assortie d’intérêts moratoires au taux légal à compter du 30 janvier 1992. L’administration versa la somme allouée aux requérants en deux temps, les 25 mars et 11 décembre 1998. Le Conseil d’Etat confirma le jugement de première instance le 13 février 2001. GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de ce que leur cause n’a pas été entendue dans un délai raisonnable. EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par les requérants pour les motifs suivants. Elle rappelle d’abord que, par une décision partielle du 13 juin 2005, elle a décidé de communiquer au Gouvernement le grief des requérants tels qu’exposés ci-dessus.

Le 17 octobre 2005, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées aux requérants le 18 octobre 2005, lesquels ont été invités à faire parvenir les leurs en réponse avant le 29 novembre 2005. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 6 mars 2007, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’elle n’en avait sollicité aucune prolongation. Elle y a indiqué qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête.

Elle relève par ailleurs que cette lettre a bien été reçue par son destinataire le 14 mars 2007 et constate qu’à ce jour elle est restée sans réponse. La Cour en conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. T.L. Early Nicolas Bratza Greffier Président