ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2717/2024

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2024

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 06.06.2024 a fost înregistrat, pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția I civilă, dosarul nr. x/2023, privind pe recurentul debitor A., pe intimatul-petent B.E.J. B. și pe intimata-creditoare CEZ Vanzare S.A., având ca obiect încuviințare executare silită.

La data de 07.06.2024, prin rezoluție, s-a fixat termen de judecată la data de 14.06.2024, ora 12, dispunându-se citarea recurentului, prin agent procedural.

Prin încheierea de ședință din 10 iunie 2024, Curtea de Apel Timișoara – secția I civilă a dispus preschimbarea, din oficiu, a termenul de judecată din data de 14.06.2024, ora 12, pentru data de 13.06.2024, ora 13.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 169 din 13 iunie 2024, Curtea de Apel Timișoara – secția I civilă a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recursul declarat de debitorul A. împotriva deciziei civile nr. 40/07.03.2024 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2023.

Împotriva încheierii de ședință din 10 iunie 2024 a Curții de Apel Timișoara – secția I civilă a declarat recurs debitorul A..

Intimații nu au formulat întâmpinări.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 235 din C. proc. civ., cu denumirea marginală "încheieri preparatorii și interlocutorii", instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii.

Încheierea atacată prin prezenta cale de atac, este o încheiere premergătoare cu caracter preparatoriu, ce nu are ca efect întreruperea cursului procesului sau finalizarea lui, și nu este supusă apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 466 alin. (4) din C. proc. civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, iar potrivit dispozițiilor art. 494 din C. proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune.

Încheierile premergătoare, potrivit distincțiilor de la art. 235 din Codul de civilă pot fi atacate cu recurs înainte de desesizarea instanței prin hotărârea finală numai dacă legea prevede în mod expres această posibilitate. În absența unei astfel de dispoziții a legii, ele nu pot fi criticate prin recurs decât odată cu fondul.

În speță, se atacă o încheiere prin care instanța, din motive temeinice, a preschimbat judecata cauzei pentru un alt termen de judecată, nefiind în ipoteza în care o dispoziție legală expresă deschide părții accesul la recurs.

Astfel, recurentul a declarat recurs nu odată cu fondul cauzei, astfel cum prevede dispoziția legal mai sus redată, ci, separat, împotriva încheierii de preschimbare a termenului de judecată, hotărâre care nu antamează asupra fondului cauzei și împotriva căreia recurentul nu are cale de atac decât odată cu fondul, în măsura în care hotărârea finală din litigiu ar fi susceptibilă de vreo cale de atac.

Totodată, se reține că liberul acces la justiție nu impune accesul la toate căile de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că art. 6 din Convenție nu limitează dreptul statelor de a exclude anumite litigii de la posibilitatea de a fi atacate cu recurs, întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiției și evitarea aglomerării instanțelor de recurs (de exemplu, cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).

Pe de altă parte, memoriul de recurs nu conține critici propriu-zise de nelegalitate a încheierii din 10 iunie 2024, ci doar mențiunea declarării căii de atac, fiind nemotivată sub acest aspect, fiind incidente, astfel, prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cu care recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat, calea de atac va fi lovită de nulitate.

Față de aceste considerente, constatând că este întemeiată excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte, în baza prevederilor art. 466 alin. (4), art. 494 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., o va admite și, în consecință, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 10 iunie 2024 a Curții de Apel Timișoara – secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de debitorul A. împotriva încheierii de ședință din 10 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.