ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 257/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a III -a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la 25 iulie 2022, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., strămutarea dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Judecătoriei Roșiori de Vede.

Prin sentința civilă nr. 69 F din 11 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a III -a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a constatat perimată cererea de strămutare.

Împotriva sentinței civile nr. 69 F din 11 mai 2023 a Curții de Apel București – secția a III -a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs petentul A., învederând următoarele:

A arătat că pârâtul B. i-a plătit acestuia de-a lungul anilor cota ce îi revenea de pe terenuri cu intenția vădită de a-l induce în eroare cu privire la faptul ca o parte dintre acestea ar fi rămas în arendă.

Totodată, a menționat că ulterior pârâtul i-a adus la cunoștință că nu mai este îndreptățit la cota parte din arendă, având în vedere că terenurile au fost înstrăinate în totalitate. Pârâtul B. a continuat plata sumelor aferente arendei cu intenția de a-i crea impresia că terenurile au fost vândute doar parțial, respectiv doar 0,200 ha, restul fiind în arendă.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul B. nu a formulat întâmpinare, cererea de recurs fiindu-i comunicată la 3 iulie 2023 .

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Se reține că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din dispozițiile legale enunțate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca susținerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Principala condiție a legalității dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței, întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate conduce la casarea unei hotărâri judecătorești. Motivele de recurs trebuie să se raporteze la considerentele hotărârii atacate și să le combată, prin expunerea unui raționament juridic contrar. Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a contura nelegalitatea hotărârii atacate și să permită, astfel, exercitarea controlului judiciar extraordinar al instanței de recurs.

Verificând în concret respectarea acestor exigențe, Înalta Curte constată că petentul A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 69 F din 11 mai 2023, prin care instanța a constatat perimată cererea de strămutare a dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Judecătoriei Roșiori de Vede, formulată în contradictoriu cu intimatul B..

Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 416 C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."

Așadar, controlul legalității unei astfel de hotărâri în calea de atac a recursului este limitat la verificarea respectării condițiilor pentru constatarea perimării. Raportat la dispozițiile art. 416 C. proc. civ., constatarea perimării poate interveni numai după prealabila verificare a următoarelor condiții: cauza să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni; rămânerea în nelucrare să se fi datorat culpei părții; neintervenirea unei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; inexistența unei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; și inexistența unei cauze de stingere a procesului prevăzute de o normă specială.

Drept urmare, în cadrul prezentului recurs pot face obiectul controlului de legalitate criticile ce vizează soluția de perimare a cererii de strămutare.

Înalta Curte constată că recurentul A. s-a rezumat doar la redarea aspectelor referitoare la situația de fapt, evocând, în realitate, doar nemulțumirea sa în raport cu situația de fapt, fără a expune critici concrete care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de lege sau în cel invocat prin cererea formulată.

Aspectele aduse în discuție vizează neînțelegerile dintre părți, prin urmare nu constituie veritabile critici de nelegalitate care să permită instanței de recurs exercitarea controlului judiciar asupra hotărârii de perimare din perspectiva vreunui motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cu toate că recurentul a indicat drept temei al căii de atac dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri poate fi cerută și când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, acesta nu a prezentat argumente juridice pertinente, care să tindă la anularea hotărârii atacate.

Invocarea corectă a motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune enunțarea principiilor sau a regulilor de drept aplicabile cauzei, interpretarea pe care recurentul o consideră corectă și discordanța acestei interpretări cu cea dată de instanța a cărei hotărâre se atacă. Motivul de recurs nu poate fi primit atunci când, deși se invocă nelegalitatea hotărârii, în realitate se critică situația de fapt. Așadar, descrierea încălcării unei norme de drept material trebuie să fie argumentată.

Recurentul trebuia să dezvolte acest motiv de recurs, adică să indice în mod concret circumstanțele din care rezultă incidența sa și toate argumentele în drept pe care înțelege să se întemeieze, deoarece dezvoltarea motivelor de recurs într-o manieră suficient de precisă este necesară pentru a permite înțelegerea și verificarea acestora. Această exigență este conformă cu art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană statuând că pentru a-și îndeplini misiunea, instanțele judecătorești trebuie să beneficieze de concursul părților, care sunt ținute ca, în măsura posibilului, să-și expună pretențiile într-o manieră clară, lipsită de ambiguitate și structurate într-o manieră rezonabilă.

Pentru considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv anularea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva sentinței nr. 69 F din 11 mai 2023 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2024.