ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2433/2024

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția Civilă, sub nr. x/2023, reclamanții Primarul Municipiului Slatina, Consiliul Local al Municipiului Slatina au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților A., B., C., în solidar, la plata sumei de 494.164,80 RON reprezentând prejudiciu cauzat bugetului local al municipiului Slatina, obligarea acestora la plata foloaselor nerealizate calculate potrivit legii până la data recuperării efective a prejudiciului, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 254 și 255 din Codul muncii și ale art. 1357, art. 1382 și art. 1386 C. civ.

Prin sentința nr. 332 din 22.09.2023, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâții A. și B. și s-a respins acțiunea, ca fiind prescrisă.

Prin decizia civilă nr. 33 din 1 februarie 2024 a Curții de Apel Craiova– secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 332 din 22.09.2023 pronunțate de Tribunalul Olt.

Împotriva deciziei civile nr. 33 din 1 februarie 2024 a Curții de Apel Craiova– secția I civilă au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și a sentinței și admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată. Și-au fundamentat cererea pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

După prezentarea istoricului cauzei, recurenții au arătat că instanțele anterioare au interpretat incorect normele de drept material și au apreciat insuficient materialul probator administrat în cauză, pronunțând soluții netemeinice și nelegale a căror reformare se impune.

Recurenții au susținut că, potrivit dispozițiilor art. 2528 C. civ., prescripția dreptului la acțiune în cazul unei fapte ilicite începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.

În speță, recurenții au cunoscut despre producerea prejudiciului de către intimați cu ocazia întocmirii Raportului asupra constatărilor efective, de către expert contabil D., înregistrat la instituție la 17.01.2023, aceasta fiind data de la care se naște dreptul primarului de a pune în executare măsurile dispuse prin actele de control și de la care începe să curgă termenul de prescripție.

Prin urmare, în mod greșit s-a reținut de către instanțele anterioare că termenul de prescripție curge de la data producerii prejudiciului.

Intimații-pârâți A. și B. au formulat întâmpinări, cel din urmă invocând excepția nulității recursului pentru neîncadrarea argumentelor în motivele de casare prevăzute de lege. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea deciziei recurate.

Recurenții au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimați.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepției de nulitate a căii extraordinare de atac, a cărei analiză este prioritară, în raport cu prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită numai pentru motivele de nelegalitate și în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate; b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiași articol dispune "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Craiova a respins apelul, ca nefondat, considerând că este corectă soluția tribunalului, prin care a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind depășit termenul de prescripție de 3 ani, prin raportare la data la care a început să curgă termenul de prescripție, 7.12.2009, și data înregistrării cererii de chemare în judecată, 21.04.2023.

S-a reținut că prejudiciul reclamat este reprezentat de suma de 494.164,80 RON, reprezentând dauna adusă patrimoniului bugetului local de către pârâți, mandatari ai Consiliului Local Slatina, ca urmare a participării la licitația publică cu strigare privind vânzarea acțiunilor societății E. S.A. la valoarea de 9,225 RON/acțiune, deși anterior, prin Hotărârea nr. 324/19.10.2009, se aprobase vânzarea la licitație a pachetului de acțiuni pe care Consiliul Local al Municipiului Slatina îl deținea, în calitate de unic acționar, la societatea E. S.A., la valoarea de 18,45 RON/acțiune.

Ambele instanțe au constatat că termenul de prescripție curge de la data de 7.12.2009, data la care Adunarea Generală a F. S.R.L., societate la care Consiliul Local al Municipiului Slatina era unic asociat, a aprobat participarea la licitația publică cu strigare privind cumpărarea pachetului de acțiuni în număr de 59.520, la valoarea de 9,225 RON/acțiune, emițând Hotărârea nr. 64/7.12.2009.

Considerându-se că izvorul obligației debitorului îl reprezintă actul care a generat paguba invocată, adică Hotărârea nr. 64/07.12.2009, neputând reține că raportul de verificare întocmit de un auditor financiar ar constitui momentul obiectiv de la care curge termenul de prescripție, raportat și la considerentele deciziei nr. 19/2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, ambele instanțe au constatat că acțiunea a fost formulată după împlinirea termenului de prescripție.

Procedând la verificarea cererii de recurs, se observă că, deși recurenții-reclamanți au indicat incidența motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate reprezintă o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinței tribunalului, aspecte care au primit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia recurată.

Astfel, susținerea reclamanților în sensul că termenul de prescripție curge de la momentul înregistrării Raportului de verificare întocmit de către un auditor financiar, a fost deja cenzurată de către instanța de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu au putut fi primite.

Întrucât recursul este o cale de atac împotriva deciziei pronunțate de ultima instanță de fond, recurenții-reclamanți trebuiau să se raporteze la considerentele concrete ale acesteia și să le combată, prin expunerea unui raționament juridic contrar.

Simpla reluare a susținerilor făcute în etapa procesuală anterioară, respectiv în cererea de apel, ca și cum decizia de apel atacată nici nu ar exista, nu reprezintă o motivare viabilă a recursului, întrucât nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici ce pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din același cod. Or, o astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs, prin care doar s-a procedat la o reluare a cererii de apel, fără raportarea la considerentele concrete ale deciziei din apel, la raționamentul curții de apel, nu îngăduie determinarea limitelor sesizării instanței de recurs învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel și nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, reclamanții tind să obțină o nouă verificare a susținerilor lor împotriva sentinței pronunțate, cu toate că legea recunoaște dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia concretă a instanței de prim control judiciar.

Pe de altă parte, aspectele invocate în cererea de recurs care reprezintă elemente ale situației de fapt și se apreciază potrivit probelor administrate, subsumate argumentelor referitoare la posibilitatea recurenților de a cunoaște paguba și pe cel responsabil de producerea sa, nu supuse cenzurii instanței de recurs. Astfel, în exercitarea atribuțiilor sale de determinare a faptelor relevante pentru soluționarea cauzei, instanța de apel a stabilit care este momentul obiectiv al începutului curgerii termenului de prescripție al dreptului material la acțiune în litigiul de față, apreciind că la data respectivă reclamantul putea și trebuia să cunoască împrejurările relevante. Această apreciere nu poate fi cenzurată în recurs, ea bazându-se pe evaluarea unor elemente factuale, determinabile pe baza probelor administrate în proces.

Reaprecierea probelor în recurs, prin prisma aserțiunilor de genul celor menționate de recurenții reclamanți în motivele lor de recurs, pentru a conchide, în final, în sensul aplicării greșite în cauză a dispozițiilor legale privitoare la prescripția extinctivă, astfel cum doresc aceștia, nu echivalează cu generarea unui control de legalitate al deciziei pronunțate, ci echivalează cu reevaluarea situației de fapt și eventual, stabilirea uneia noi, la care se vor aplica prevederile legale.

Cum accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac însă recurenții-reclamanți nu s-au conformat acestor imperative, argumentele expuse în apel și reluate prin cererea de recurs nu pot face, pentru considerentele expuse, obiectul analizei în calea extraordinară de atac.

Ca atare, neputându-se decela din perspectiva expusă critici de nelegalitate concrete împotriva deciziei de apel pronunțate, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidența sancțiunii nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. Drept urmare, văzând și prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, și va constata nul recursul declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nul recursul declarat de recurenții-reclamanți Primarul Municipiului Slatina și Consiliul Local al Municipiului Slatina împotriva deciziei nr. 33 din 1 februarie 2024 a Curții de Apel Craiova– secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți A., B. și C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 noiembrie 2024.