ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1724/2016

Decizia nr. 1724/2016 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă la data de 31 octombrie 2012, sub nr. x/104/2012, reclamantele Primăria municipiului Slatina și Municipiul Slatina, prin Consiliul Local al municipiului Slatina, au chemat în judecată pe pârâții A., B., C. și D., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 897.726,50 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului material adus bugetului local al municipiului Slatina, determinat de rezilierea contractului de finanțare P.O.S.D.R.U./92/3.1/S/62806 - "Antreprenoriat și inovare pentru dezvoltare locală I-LeAD", ca urmare a managementului defectuos.

Prin Sentința civilă nr. 1321 din 23 decembrie 2015, Tribunalul Olt, secția I civilă, a respins cererea de chemare în judecată. A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant A. și a fost obligată reclamanta-pârâtă la plata salariului cuvenit acestuia pentru luna septembrie 2011. A fost obligată reclamanta la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârâta C. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Primăria Municipiului Slatina, prin Consiliul Local al Municipiului Slatina, prin reprezentant legal Primarul Municipiului Slatina. Prin încheierea din data de 7 martie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a calificat calea de atac exercitată împotriva Sentinței civile nr. 1321 din 23 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, ca fiind recurs.

Pentru a dispune astfel instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în sensul că cererea de chemare în judecată fiind introdusă la data de 31 octombrie 2012, sunt aplicabile normele de procedură prevăzute de Codul de procedură civilă de la 1865. În consecință s-a procedat la întregirea completului de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 111 alin. (2) lit. a) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Prin Decizia nr. 157 din 11 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis recursul declarat reclamanta Primăria municipiului Slatina, prin Consiliul local al municipiului Slatina, prin reprezentant legal Primarul municipiului Slatina, împotriva Sentinței civile nr. 1321 din 23 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă; a modificat, în parte, sentința în sensul că a fost admisă în parte acțiunea, și a fost obligat pârâtul A. să achite reclamantei o despăgubire de 187.030 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva încheierii de ședință din data de 7 martie 2016 și a Deciziei nr. 157 din 11 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs la data de 26 aprilie 2016, pârâtul A. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 1, 6 și 9 C. proc.

civ. În criticile referitoare la încheierea de ședință din data de 7 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a susținut că în mod greșit Curtea de Apel Craiova a recalificat calea de atac din apel în recurs raportat la dispozițiile legale aplicabile, respectiv art. 282 și următoarele, coroborate cu art. 299 și următoarele din vechiul C. proc. civ.. Sentința Tribunalului Olt se circumscrie prevederilor art. 282 din vechiul C. proc. civ., în sensul că este o hotărâre dată în primă instanță de tribunal, care nu se încadrează în sfera art. 282 1 sau a art. 299 C. proc. civ. S-a mai susținut că această încheiere a fost dată fără respectarea dispozițiilor legale, deoarece nu au fost arătate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, calea de atac căreia i se supune și nici termenul în care calea de atac se poate exercita.

Printr-o altă critică s-a mai arătat că, prin recalificarea căii de atac, recurentul a fost privat de exercitarea unei căi de atac prevăzute de lege. Criticile referitoare la Decizia nr. 157 din 11 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, vizează nelegalitatea acesteia, susținându-se că a fost dată de un complet nelegal constituit, întrucât, arată recurentul, deși s-a aflat în calea de atac a apelului, acesta a fost judecat în complet de trei judecători. Recurentul a mai invocat lipsa motivelor de recurs, ceea ce determină nulitatea recursului declarat de reclamanta Primăria municipiului Slatina. Astfel, s-a arătat că, prin încheierea din 7 martie 2016 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a acordat termen pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante Primăria municipiului Slatina să-și pregătească apărarea față de calificarea căii de atac ca fiind recurs și nu pentru depunerea motivelor de recurs.

S-a arătat că, pentru ca recursul reclamantei să fie admisibil, motivele de recurs trebuiau depuse și comunicate în termenul legal de 15 zile, ceea ce nu a avut loc, reclamanta având depuse doar motive de apel, bazate pe circumstanțe faptice. S-a susținut că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut prin obligarea sa la plata sumei de 187.030 lei în sensul că deși reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat obligarea tuturor celor patru pârâți la rambursarea salariilor încasate (totalizând suma de 187.030 lei), Curtea de Apel Craiova a obligat doar pe unul din aceștia la plata întregii sume. În plus s-a mai arătat că recurentul-pârât a încetat contractul de muncă la data de 30 septembrie 2015, iar ceilalți pârâți au mai lucrat aproximativ 3 luni, sumele plătite acestora fiind incluse în valoarea de 187.030 lei.

Prin urmare pârâtul A. a fost în mod greșit obligat la returnarea unor salarii plătite altor salariați de către angajator și într-o perioadă în care el nu era salariat. S-a susținut, de asemenea, că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii. În acest sens s-a arătat că instanța de apel a asimilat cheltuielile cu salariile unui prejudiciu susceptibil de a atrage răspunderea patrimonială a angajatului, ceea ce contravine dispozițiilor art. 159 și 254 C. muncii. Salariul plătit pentru munca prestată nu poate fi asimilat prejudiciului, sens în care s-a arătat că nu sunt întrunite cele patru condiții care atrag răspunderea patrimonială a angajatului față de angajator. Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 299 și 377 pct. 4 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin Decizia nr. 157 din 11 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis recursul declarat reclamanta Primăria municipiului Slatina, prin Consiliul local al municipiului Slatina, prin reprezentant legal Primarul municipiului Slatina, împotriva Sentinței civile nr. 1321 din 23 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, care a fost modificată în parte în sensul că a fost admisă în parte acțiunea, pârâtul A. fiind obligat să achite reclamantei o despăgubire de 187.030 lei; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

În speță, în mod corect s-a reținut, prin încheierea de ședință din data de 7 martie 2016, a aceleiași instanțe, că față de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, procesului îi sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865 deoarece cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 31 octombrie 2012, așadar anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 254, 255 și 268 C. muncii aprobat prin Legea nr. 53 din 2003 și a fost soluționată la Tribunalul Olt, secția I civilă, de un complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale.

Din Sentința civilă nr. 1321 din 23 decembrie 2015 pronunțată de această instanță, Înalta Curte reține că pârâtul A. a fost angajat cu contractul individual de muncă cu timp parțial nr. 2329 din 2 martie 2011 în cadrul Primăriei municipiului Slatina; pretențiile deduse judecății au fost analizate din perspectiva angajării răspunderii patrimoniale a salariatului. Prin raportare la obiectul și data înregistrării cererii de chemare în judecată, precum și în considerarea dispozițiilor art. 214 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, în forma în vigoare la data de 31 octombrie 2012, Înalta Curte reține că împotriva Sentinței nr. 1321 din 23 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă putea fi exercitată doar calea de atac a recursului.

În consecință, în mod corect a fost calificată calea de atac exercitată ca fiind recurs. În ceea ce privește recursul declarat împotriva Deciziei nr. 157 din 11 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/104/2012, Înalta Curte reține că hotărârile care pot fi atacate cu recurs sunt enumerate în conținutul art. 299 alin. (1) C. proc. civ. care dispune că: "Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului". Potrivit pct. 4 al art. 377 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, situație în care din coroborarea acestui text de lege cu dispozițiile art. 299 C. proc.

civ. rezultă că recursul declarat împotriva Deciziei nr. 157 din 11 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, este inadmisibil. Una din regulile care cârmuiesc exercițiul căilor de atac este și aceea a unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exercițiul lui, reclamantul nu poate folosi de mai multe ori calea de atac a recursului împotriva aceleiași hotărâri și deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Principiul accesorium sequitur principale face ca, pentru aceleași considerente, să fie respins și recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 7 martie 2016. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii de ședință din data de 7 martie 2016 și a Deciziei nr. 157 din 11 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/104/2012. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2016. Procesat de GGC - NN