ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1724/2016

Decizia nr.

1724/2016

Deliberând

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Olt, secția I civilă la data de 31 octombrie 2012,

sub nr. x/104/2012, reclamantele Primăria municipiului Slatina și

Municipiul Slatina, prin Consiliul Local al municipiului Slatina, au chemat în

judecată pe pârâții A., B., C. și D., solicitând instanței

ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună

obligarea pârâților la plata sumei de 897.726,50 lei, reprezentând

contravaloarea prejudiciului material adus bugetului local al municipiului

Slatina, determinat de rezilierea contractului de finanțare

P.O.S.D.R.U./92/3.1/S/62806 - "Antreprenoriat și inovare pentru

dezvoltare locală I-LeAD", ca urmare a managementului defectuos.

Prin

Sentința civilă nr. 1321 din 23 decembrie 2015, Tribunalul Olt,

secția I civilă, a respins cererea de chemare în judecată. A

fost admisă cererea reconvențională formulată de

pârâtul-reclamant A. și a fost obligată reclamanta-pârâtă la

plata salariului cuvenit acestuia pentru luna septembrie 2011. A fost

obligată reclamanta la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată, către pârâta C.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta Primăria Municipiului

Slatina, prin Consiliul Local al Municipiului Slatina, prin reprezentant legal

Primarul Municipiului Slatina.

Prin

încheierea din data de 7 martie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă, a calificat calea de atac exercitată împotriva Sentinței

civile nr. 1321 din 23 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Olt,

secția I civilă, ca fiind recurs.

Pentru a

dispune astfel instanța a reținut că sunt incidente

dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în

sensul că cererea de chemare în judecată fiind introdusă la data

de 31 octombrie 2012, sunt aplicabile normele de procedură prevăzute de

Codul de procedură civilă de la 1865. În consecință s-a

procedat la întregirea completului de recurs în conformitate cu

dispozițiile art. 111 alin. (2) lit. a) din Regulamentul de ordine

interioară al instanțelor judecătorești.

Prin Decizia

nr. 157 din 11 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

a admis recursul declarat reclamanta Primăria municipiului Slatina, prin

Consiliul local al municipiului Slatina, prin reprezentant legal Primarul

municipiului Slatina, împotriva Sentinței civile nr. 1321 din 23 decembrie

2015, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă; a

modificat, în parte, sentința în sensul că a fost admisă în

parte acțiunea, și a fost obligat pârâtul A. să achite

reclamantei o despăgubire de 187.030 lei. Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva

încheierii de ședință din data de 7 martie 2016 și a

Deciziei nr. 157 din 11 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă, a declarat recurs la data de 26 aprilie

2016, pârâtul A.

În drept au

fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 1, 6 și 9 C. proc. civ.

În criticile

referitoare la încheierea de ședință din data de 7 martie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a

susținut că în mod greșit Curtea de Apel Craiova a recalificat

calea de atac din apel în recurs raportat la dispozițiile legale

aplicabile, respectiv art. 282 și următoarele, coroborate cu art. 299

și următoarele din vechiul C. proc. civ.. Sentința Tribunalului

Olt se circumscrie prevederilor art. 282 din vechiul C. proc. civ., în sensul

că este o hotărâre dată în primă instanță de

tribunal, care nu se încadrează în sfera art. 282

1

sau a art.

299 C. proc. civ.

S-a mai

susținut că această încheiere a fost dată fără

respectarea dispozițiilor legale, deoarece nu au fost arătate

motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, calea de atac

căreia i se supune și nici termenul în care calea de atac se poate

exercita.

Printr-o

altă critică s-a mai arătat că, prin recalificarea

căii de atac, recurentul a fost privat de exercitarea unei căi de

atac prevăzute de lege.

Criticile

referitoare la Decizia nr. 157 din 11 aprilie 2016 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, vizează nelegalitatea

acesteia, susținându-se că a fost dată de un complet nelegal constituit,

întrucât, arată recurentul, deși s-a aflat în calea de atac a

apelului, acesta a fost judecat în complet de trei judecători.

Recurentul a

mai invocat lipsa motivelor de recurs, ceea ce determină nulitatea

recursului declarat de reclamanta Primăria municipiului Slatina. Astfel,

s-a arătat că, prin încheierea din 7 martie 2016 Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă, s-a acordat termen pentru a da

posibilitatea recurentei-reclamante Primăria municipiului Slatina să-și

pregătească apărarea față de calificarea căii de

atac ca fiind recurs și nu pentru depunerea motivelor de recurs. S-a

arătat că, pentru ca recursul reclamantei să fie admisibil,

motivele de recurs trebuiau depuse și comunicate în termenul legal de 15

zile, ceea ce nu a avut loc, reclamanta având depuse doar motive de apel,

bazate pe circumstanțe faptice.

S-a

susținut că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut prin

obligarea sa la plata sumei de 187.030 lei în sensul că deși

reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat obligarea

tuturor celor patru pârâți la rambursarea salariilor încasate (totalizând

suma de 187.030 lei), Curtea de Apel Craiova a obligat doar pe unul din

aceștia la plata întregii sume. În plus s-a mai arătat că

recurentul-pârât a încetat contractul de muncă la data de 30 septembrie

2015, iar ceilalți pârâți au mai lucrat aproximativ 3 luni, sumele

plătite acestora fiind incluse în valoarea de 187.030 lei. Prin urmare

pârâtul A. a fost în mod greșit obligat la returnarea unor salarii

plătite altor salariați de către angajator și într-o

perioadă în care el nu era salariat.

S-a

susținut, de asemenea, că hotărârea este dată cu aplicarea

greșită a legii. În acest sens s-a arătat că instanța

de apel a asimilat cheltuielile cu salariile unui prejudiciu susceptibil de a

atrage răspunderea patrimonială a angajatului, ceea ce contravine

dispozițiilor art. 159 și 254 C. muncii. Salariul plătit pentru

munca prestată nu poate fi asimilat prejudiciului, sens în care s-a

arătat că nu sunt întrunite cele patru condiții care atrag

răspunderea patrimonială a angajatului față de angajator.

Examinând cu

prioritate excepția inadmisibilității recursului, în raport de

dispozițiile art. 299 și 377 pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Prin Decizia

nr. 157 din 11 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

a admis recursul declarat reclamanta Primăria municipiului Slatina, prin

Consiliul local al municipiului Slatina, prin reprezentant legal Primarul

municipiului Slatina, împotriva Sentinței civile nr. 1321 din 23 decembrie

2015, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, care a

fost modificată în parte în sensul că a fost admisă în parte

acțiunea, pârâtul A. fiind obligat să achite reclamantei o despăgubire

de 187.030 lei; au fost menținute restul dispozițiilor

sentinței.

În

speță, în mod corect s-a reținut, prin încheierea de

ședință din data de 7 martie 2016, a aceleiași

instanțe, că față de dispozițiile art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul

de procedură civilă, procesului îi sunt aplicabile dispozițiile

Codului de procedură civilă de la 1865 deoarece cererea de chemare în

judecată a fost introdusă la data de 31 octombrie 2012, așadar

anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ.

Înalta Curte

reține că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 254, 255 și 268 C. muncii aprobat prin Legea nr.

53 din 2003 și a fost soluționată la Tribunalul Olt, secția

I civilă, de un complet specializat în conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Din

Sentința civilă nr. 1321 din 23 decembrie 2015 pronunțată

de această instanță, Înalta Curte reține că pârâtul A.

a fost angajat cu contractul individual de muncă cu timp parțial nr.

2329 din 2 martie 2011 în cadrul Primăriei municipiului Slatina;

pretențiile deduse judecății au fost analizate din perspectiva

angajării răspunderii patrimoniale a salariatului.

Prin

raportare la obiectul și data înregistrării cererii de chemare în

judecată, precum și în considerarea dispozițiilor art. 214 din

Legea nr. 62/2011 a dialogului social, în forma în vigoare la data de 31

octombrie 2012, Înalta Curte reține că împotriva Sentinței nr.

1321 din 23 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Olt, secția

I civilă putea fi exercitată doar calea de atac a recursului.

În

consecință, în mod corect a fost calificată calea de atac

exercitată ca fiind recurs.

În ceea ce

privește recursul declarat împotriva Deciziei nr. 157 din 11 aprilie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în

Dosarul nr. x/104/2012, Înalta Curte reține că hotărârile care

pot fi atacate cu recurs sunt enumerate în conținutul art. 299 alin. (1)

C. proc. civ. care dispune că: "Hotărârile date fără

drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională sunt supuse recursului".

Potrivit pct.

4 al art. 377 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt

hotărâri irevocabile, situație în care din coroborarea acestui text

de lege cu dispozițiile art. 299 C. proc. civ. rezultă că

recursul declarat împotriva Deciziei nr. 157 din 11 aprilie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, este

inadmisibil.

Una din

regulile care cârmuiesc exercițiul căilor de atac este și aceea

a unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum dreptul de a

folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exercițiul lui,

reclamantul nu poate folosi de mai multe ori calea de atac a recursului

împotriva aceleiași hotărâri și deci nu se poate judeca de mai

multe ori în aceeași cale de atac.

Principiul

accesorium sequitur principale face ca, pentru aceleași considerente,

să fie respins și recursul declarat împotriva încheierii de

ședință din data de 7 martie 2016.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii de

ședință din data de 7 martie 2016 și a Deciziei nr. 157 din

11 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă, în Dosarul nr. x/104/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2016.

Procesat

de GGC - NN