ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2178/2024

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin decizia civilă nr. 7 din 18.01.2023, Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2022, a anulat ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 410 din 06.12.2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022 prin care recursul a fost constatat nul.

Împotriva deciziei civile nr. 7 din 18.01.2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire.

În motivarea cererii sale, acesta a solicitat desființarea tuturor hotărârilor pronunțate anterior în cauză, exprimându-și nemulțumirea cu privire la presupuse falsuri, inclusiv contract fals, hotărâri ale consiliului local false (HCL), ipotecă falsă, taxe și impozite false, precum și alte acte pretins false.

În drept, s-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1), (3), (4), (6), (8), (10), art. 510 alin. (1) și art. 511 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost depusă fără a fi legal timbrată. Prin rezoluția judecătorului cauzei din data de 13.03.2023, revizuentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Revizuentul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modalității de stabilire a taxei judiciare de timbru și nici cerere de ajutor public judiciar. Acesta a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii de revizuire, conform comunicărilor și dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare .

Până la data închiderii dezbaterilor, revizuentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilite de instanță. La termenul de judecată din 14.06.2023, instanța a pus în discuția contradictorie excepția netimbrării cererii de revizuire, invocată de intimat prin întâmpinare.

Prin decizia civilă nr. 163 din 14.06.2023, Curtea de Apel Timișoara – secția I civilă a admis excepția netimbrării cererii de revizuire și a anulat, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 7 din 18.01.2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Lugoj.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – secția I civilă, revizuentul A. a declarat recurs, acesta fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 11 martie 2024, sub nr. x/2023.

Revizuentul susține că decizia atacată este afectată de nulitate, invocând următoarele motive:

În dosarul nr. x/2023 au fost depuse acte pe care le califică drept falsuri, referindu-se, în mod specific, la contracte, hotărâri ale Consiliului Local, precum și alte acte cu caracter executoriu.

Totodată, recurentul reclamă faptul că instanța nu a respectat procedura legală, iar actele respective au fost emise cu încălcarea drepturilor sale fundamentale.

Recurentul A. susține că actele administrative, inclusiv hotărârile Consiliului Local Lugoj, sunt lovite de nulitate absolută, întrucât documentele de bază care au stat la fundamentarea acestora ar fi fost falsificate.

De asemenea, recurentul acuză autoritățile locale de falsificarea unui contract de concesiune asupra unor bunuri imobile, aspect care ar fi generat prejudicii semnificative.

Contestatorul invocă de asemenea, încălcarea dreptului său la apărare și acces la justiție, prin omiterea unor probe relevante și prin lipsa de imparțialitate a instanței care a soluționat cauza.

Acesta a mai formulat acuzații de furt calificat și de abuzuri comise de autorități și alte persoane implicate în procedurile aferente. În acest context, recurentul solicită anularea deciziilor pe care le consideră ilegale, invocând practica judiciară europeană și principiile statului de drept.

În concluzie, recurentul solicită instanței să dispună anularea actelor considerate nelegale și să constate nulitatea acestora. Totodată, solicită luarea unor măsuri reparatorii adecvate pentru prejudiciile suferite, alături de o soluție echitabilă care să reflecte respectarea principiilor statului de drept și a normelor legale aplicabile.

În drept, recurentul a invocat următoarele temeiuri legale: art. 44 din Constituția României, privind protecția proprietății private; dispozițiile relevante din C. proc. civ. și C. civ. referitoare la nulitatea actelor juridice; jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în materia dreptului la un proces echitabil și protecția drepturilor fundamentale.

În prezenta cauză, intimatul Municipiul Lugoj a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului. A susținut că decizia civilă nr. 163/14.06.2023 este o hotărâre judecătorească nesusceptibilă de a fi atacată cu apel sau recurs.

Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond (...), hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției, fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul Municipiul Lugoj prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Principiul legalității căii de atac, consacrat de dispozițiile art. 457 C. proc. civ., stabilește că legea este cea care recunoaște sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menționat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În raport cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor art. 634 din C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii (...) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Art. 457 din C. proc. civ. stipulează că: "(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Dispozițiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În speță, decizia civilă nr. 163 A din 14 iunie 2023 a Curții de Apel Timișoara – secția I civilă, pronunțată în soluționarea revizuirii formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 7/18.01.2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Lugoj, în soluționarea unei contestații în anulare declarate împotriva unei decizii pronunțate în recurs, este o hotărâre definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 513 alin. (5) din C. proc. civ.

Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că, în accepțiunea C. proc. civ., prin noțiunea de hotărâre definitivă se înțelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului și nici al recursului.

Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

În plus, se reține că dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse dincolo de cazurile expres prevăzute de lege. În această perspectivă, orice încercare de a conferi recurentului acces la o cale de atac neprevăzută de legislația aplicabilă ar contraveni principiului securității juridice și ar crea o incertitudine în sistemul judiciar.

De asemenea, instanța subliniază că noțiunea de "hotărâre definitivă", astfel cum este definită de art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., presupune că soluțiile adoptate în astfel de hotărâri nu mai pot fi contestate prin recurs, indiferent de nemulțumirea părților față de conținutul lor. Interpretarea contrară ar submina scopul reglementării, care urmărește să asigure finalitatea proceselor și stabilitatea raporturilor juridice.

Mai mult, lipsa dreptului la recurs împotriva unei hotărâri definitive nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul la un proces echitabil nu presupune accesul necondiționat la toate căile de atac, ci doar garantarea posibilității de a exercita acele căi de atac reglementate de lege, în condițiile stabilite de aceasta.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte apreciază cererea de recurs formulată de revizuentul A. ca excedând cadrului legal stabilit pentru exercitarea căilor de atac.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 163 A din 14 iunie 2023 a Curții de Apel Timișoara – secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Lugoj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 163 A din 14 iunie 2023 a Curții de Apel Timișoara– secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Lugoj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2024.