CtEDO 05.06.2007 Auto

GHOSH c. ALLEMAGNE

RESPONDENT
DEU
HOTĂRÂRE
05.06.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GHOSH c. ALLEMAGNE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 2401/03 prezentate de Amarendra Nath GHOSH împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 5 iunie 2007 într-o cameră compusă din P. Lorenzen, președinte, S. Botoucharova, domnii K. Jungwiert, R. Maruste, J. Borrego Borrego, R. Jaeger, domnul Villiger, judecători, și domnul Westerdiek; graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 31 iulie 2003, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE pe reclamant, Amarendra Nath Ghosh, un resortisant al la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1961, este reținut la sediul din München-Stadelheim. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Hubert Heinold, pe de o parte, și de domnul Bernhard Knies, pe de altă parte, amândoi avocații din München. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este căutat de autoritățile indiene pentru conspirație și înșelăciune în mai multe cazuri comise între 1994 și 1996 pentru sume mai mari de două milioane EUR în temeiul unui mandat de arestare (n 143) din 3 mai 2002 eliberat de 1 La 15 decembrie 2002, reclamantul a fost arestat în Germania și a fost pus sub pârghie extrădare. Printr-o notă verbală din 31 ianuarie 2003, India a fost extrădat de reclamant. La 7 martie 2003, tribunalul de apel din München a declarat extrădarea admisibilă (zulässig .) printr-o notă verbală din 23 aprilie 2003, Germania a consimțit la extrădare. în conformitate cu principiile stabilite în Tratatul germano-indian privind extrădarea din 27 iunie 2001 Ulterior, instanța de apel a respins mai multe acțiuni ale reclamantului cu privire la riscul de a fi expus la rele tratamente în India. Aceasta a arătat că, fără să fie necesar să se facă o analiză aprofundată în legătură cu o procedură de extrădare, părțile în cauză erau pasibile de o pedeapsă și în India și Germania. În plus, cuantumul pedepsei pe care reclamantul ar fi putut să o suporte în India nu a fost excesiv, dat fiind că pedeapsa în Germania ar putea merge până la 15 ani de recucerire. În ceea ce privește riscurile de abuz și tortură, Comisia a considerat că simpla trimitere la rapoarte privind situația respectării drepturilor omului în India (Raportele din 1998 și 2003 și Ministerul Federal al Afacerilor Externe din 2001 și 2003) nu putea dovedi un risc real pentru solicitant. Fără îndoială că poliția a recurs adesea la tortură și la tratamente inhumate în timpul interogatoriilor pentru a obține o confesiune de la adresa: pentru a-l extorca sau pedepsi, instanța de apel a arătat că India nu a aprobat aceste practici chiar dacă acestea erau adesea tolerate. Ea a menționat măsurile din India care aveau ca scop combaterea acestor practici. În ceea ce privește cazul din speță, Comisia a considerat că reclamantul nu a prezentat suficient riscul concret pe care l-ar fi expus la astfel de tratamente în cazul extrădării sale. În această privință, Comisia a considerat că pericolul pentru reclamant era scăzut din cauza faptului că ancheta judiciară era închisă, actul de acuzare care a avut loc la 16 noiembrie 1998, că coinculpații reclamantului fuseseră deja judecați fără a fi nevoie de informații pe care le-au primit și că reclamantul avea un avocat în India. La 5 mai 2003, a doua cameră (Senat) ) Curții Constituționale Federale, cu o majoritate de șase până la două voturi, nu i s-a acordat recursul constituțional al reclamantului. Instanța nu a depășit marja de care dispunea o instanță penală pentru a aprecia faptele. În conformitate cu jurisprudența Curții (hotărârile Soering Chahal) În acest caz, nu era așa. India nu promova astfel de practici care, de altfel, erau interzise prin lege, ci luase inițiative de a le împiedica, cum ar fi declanșarea unor urmăriri penale împotriva autorilor lor și campanii și sensibilizare și informare în rândul ofițerilor de poliție. Curtea Constituțională a amintit, de asemenea, că India a semnat, în 1997, Convenția Națiunilor Unite împotriva torturii. În mod similar, Tratatul germano-indean privind extrădarea din 27 iunie 2001, care intra probabil în vigoare în acest an, îl proteja pe reclamant deoarece crea pentru India obligația de a respecta un standard minim al drepturilor omului. Chiar dacă aceste instrumente nu fuseseră încă ratificate de India, ei arătau totuși că India era conștientă de importanța luptei împotriva torturii. În plus, obligațiile în temeiul dreptului internațional se ridicau din tratatul încheiat între cele două țări pentru India și Germania în ceea ce privește persoanele extrădate, cu atât mai mult cu cât Germania își atașase consimțământul de extrădarea trecerii În plus, era necesar să se presupună că Germania nu ar fi încheiat un astfel de tratat dacă un standard minim al drepturilor omului nu ar fi fost respectat până în prezent în timpul extrădărilor și dacă tortura și relele tratamente ar fi constituit o practică răspândită în India. Curtea Constituțională concluzionează că, deși tortura ar fi larg răspândită în India, aceasta nu se referea la persoanele care fuseseră extrădate de Germania (și unde se face referire la termenii Tratatului germano-indian). În plus, era necesar să se considere că autoritățile germane urmau să respecte procedura reclamantului în India. Retrimiterea la rapoarte, în special d Cu toate acestea, reclamantul nu a avut suficiente dovezi că el însuși ar suporta acest risc. În această privință, Curtea Constituțională a declarat că nu dispunea de informații pe care le primiseră coinculpații reclamantului și că reclamantul care avea un avocat indian nu prezentase nicio dovadă în acest sens. În ceea ce privește condițiile rele de detenție, Curtea Constituțională a considerat că reclamantul nu avea suficiente dovezi pentru a-și susține afirmațiile și, în esență, se rezuma la concluziile sale privind riscul de maltratare și tortură. În ceea ce privește gravitatea pedepsei în India, aceasta a aprobat concluziile instanței de apel. Cei doi judecători dizidenți au afirmat că instanța de apel nu a avut suficiente informații cu privire la condițiile de detenție. Potrivit rapoartelor Ministerului Federal al Afacerilor Externe, acestea au fost lamentabile în închisorile mari din cauza suprapopularii celulelor, a lipsei de igienă și a accesului la asistența medicală. Au existat trei clase de deținuți ale căror deținuți din primele două clase beneficiau de anumite privilegii, în timp ce cei din cea de-a treia clasă reprezentând majoritatea deținuților trebuiau să se mulțumească cu condițiile inacceptabile; condițiile de detenție la care trebuia să se aștepte reclamantul ar fi trebuit să fie clarificate. La 1 august 2003, reclamantul a înghițit o lamă de cuțit cu o lungime de 10 cm care, până în prezent, este încă prezentă în stomacul său. La 2 septembrie 2003, instanța a respins o nouă acțiune a reclamantului. Aceasta a arătat, printre altele, că faptul că reclamantul a înghițit o lamă de cuțit și a refuzat întotdeauna să se opereze avea consecințe numai asupra capacității sale de a fi transportat și, prin urmare, asupra caracterului executoriu al extrădării sale, dar nu și asupra admisibilității acesteia. La 5 octombrie 2003, Curtea Constituțională Federală, hotărând în cadrul unui comitet de trei judecători (Kammer) De atunci, tribunalul a prelungit detenția reclamantului în vederea extrădării sale la intervale regulate. Potrivit unui raport medical din 25 octombrie 2004, lama, care nu constituie un pericol iminent în sine, ar putea provoca răniri în cazul în care reclamantul ar face mișcări de rezistență în timpul unui transport. În special, acesta suferă de diabet zaharat a cărui tratament s-a dovedit a fi dificil din cauza lipsei de colaborare a reclamantului în acest scop. Această lipsă a dus la diagnosticarea unor boli cardiovasculare la reclamantul care refuză totuși să facă examinări medicale necesare în afara închisorii. Ca urmare a unui raport din 28 noiembrie 2006 pe baza dosarului din 28 noiembrie 2006 care și-a exprimat îndoiala cu privire la transportul reclamantului și a unui raport suplimentar (din 23 ianuarie 2007) ca răspuns la obiecțiile formulate de solicitant, evaluarea situației reclamantului cu privire la riscul de vătămare provocată de lama în caz de transport pare neschimbată. Procedura în fața Curții la 4 august 2003, președintele în exercițiu al camerei a respins prima cerere a reclamantului de a dispune măsuri provizorii în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții. La 18 septembrie 2003, camera a respins a doua cerere a reclamantului în acest sens. La art. 33 alin. (1) din Legea privind justiția internațională în materie penală (Gesetz über die internațional Rechtshilfe in Strafsachen) din 1 iulie 1983 prevede că, în cazul în care apar noi circumstanțe după decizia privind admisibilitatea extrădării de natură să justifice o decizie diferită privind admisibilitatea, instanța de apel decide din nou cu privire la admisibilitatea ex officio a ex-extrădării, la cererea Parchetului în apropierea instanței de recurs sau a celui de la Reclamantul se plânge că infracțiunile pentru care este căutat de autoritățile indiene nu ar constitui o infracțiune în India sau în Germania și că pedeapsa pe viață (adică cel puțin 25 de ani de detenție) care ar fi așteptată în India pentru acuzațiile aduse împotriva acesteia ar fi o pedeapsă excesiv de grea în raport cu ceea ce ar face în Germania. În plus, acesta susține că extrădarea sa la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VIII) se plânge în special că nici Curtea Constituțională Federală de Justiție, nici Curtea Constituțională Federală nu au verificat în mod serios existența riscurilor invocate. El invocă articolele 3 și 13 din Convenție. Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Curtea reamintește că, în temeiul articolului 34 din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât de o persoană care poate pretinde că este victima unei încălcări a drepturilor recunoscute în Convenție sau a protocoalelor sale. un act care, temporar sau definitiv, nu are niciun efect juridic. Astfel, în categoria specifică a cauzelor în care era în joc persoana în cauză, Curtea a statuat că un reclamant nu putea să se retragă din funcție. Adoptând aceeași poziție în cauzele în care a fost suspendată sine die sau în alt mod privat de efect juridic și în care eventuala reluare a deportării de către autorități ar putea fi atacată în fața instanțelor competente (Sysoyeva și alții c. Letonia [GC], 60654/00, §§ 92-93, CEDH 2007 ..., Yildiz c. Germania (dec.), n 40932/02, 13 octombrie 2005 cu alte referințe, și Bonger c. Țările de Jos (dec.), n 10154/04, 15 septembrie 2005). Curtea observă că, spre deosebire de cauzele menționate anterior, unde autoritățile naționale fie au suspendat decizia de a permite expulzarea, fie au privat-o de orice efect juridic, reclamantul în speță, prin înghițirea lamei de cuțit care, până în prezent, se află încă în stomacul său și pe care el refuză să fie îndepărtat, a creat un obstacol de facto în calea extrădării sale (a se vedea mutatis mutandis Okonkwo c. Austria (dec.), 35117/97, 22 mai 2001). În decizia sa din 2 septembrie 2003, instanța de apel a considerat, cu siguranță, că incompetența reclamantului de transport nu avea influență asupra admisibilității extrădării, ci se referea numai la caracterul executoriu al acesteia. Cu toate acestea, această decizie a fost pronunțată la scurt timp după ce Curtea Constituțională Federală și Curtea Constituțională au întâmpinat obiecții și reclamantul a înghițit lama. Curtea arată că, în temeiul articolului 33 alineatul (1) din Legea privind asistența judiciară internațională în materie penală, deschiderea unor noi circumstanțe dă naștere, la cerere din partea persoanei vizate sau a autorităților judiciare, unei noi decizii privind admisibilitatea extrădării. Aceasta subliniază în mod clar faptul că, în ipoteza în care obstacolul în calea extrădării ar fi înlăturat și având în vedere perioada de timp care s-a scurs de atunci, instanța de apel privind starea de sănătate a reclamantului în vederea capacității sale de a efectua un eventual transport, va evalua din nou riscul ca acesta să suporte tratamente contrare articolului 3 din Convenție din cauza urmărilor penale în India și a condițiilor de interdicție și va acorda reclamantului suficient timp pentru a-și prezenta argumentele. Prin urmare, Curtea concluzionează că, în stadiul actual al lucrurilor, extrădarea reclamantului nu apare iminentă și că acesta nu se poate pretinde a fi victima încălcărilor respective. Prin urmare, se concluzionează că cererea este în mod vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă