ÎCCJ, Decizia nr. 256/2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Acțiunile disciplinare

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr.x/J/2023, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, pârâtei A (fostă B) – judecător în cadrul Judecătoriei X pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I și q) teza I din Legea nr.303/2022.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că doamna judecător a amânat succesiv pronunțarea într-un număr de 210 dosare (185 cauze civile și 25 cauze penale) pe perioade îndelungate de timp, cuprinse între 21 și 208 zile și nu a redactat în termenul legal un număr de 460 hotărâri, cu o întârziere cuprinsă între 1 zi și 442 zile.

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr.y/J/2023, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 pârâtei A (fostă B)– judecător în cadrul Judecătoriei X pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. n și lit. s teza a II-a din Legea nr. 303/2022.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că doamna judecător a repartizat manual o cerere de partaj formulată într-un dosar de divorț, prin rezoluție întocmită în dosarul de divorț, a doua zi după pronunțarea acestuia, cu eludarea dispozițiilor art. 101 din ROI (în vigoare în august 2022) privind repartizarea aleatorie a cauzelor; de asemenea, nu a redactat hotărârile judecătorești în materie penală odată cu momentul pronunțării, contrar dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. pen.

La termenul de judecată din data de 31 ianuarie 2024, Secția, în temeiul dispozițiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr.305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr. y/J/2023 la cauza ce face obiectul dosarului nr.x/J/2023.

Hotărârea disciplinară

Prin Hotărârea nr. x din 27 martie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători în materie disciplinară, cu majoritate, a admis acțiunile disciplinare conexate formulate de Inspecția Judiciară împotriva doamnei A (fostă B) – judecător în cadrul Judecătoriei X, și, în baza art. 273 alin. (1) lit. b din Legea nr.303/2022, a aplicat doamnei A (fostă B) – judecător în cadrul Judecătoriei X sancțiunea disciplinară constând în „diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 15% pe o perioadă de 6 luni” pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I, lit. q teza I, lit. n și lit. s teza a II-a din același act normativ.

În motivare, cu privire la amânarea repetată a pronunțării în dosarele care i-au fost repartizate pârâtei judecător pentru soluționare, s-au arătat următoarele:

Din situația statistică transmisă de Judecătoria X și din datele privind situația amânărilor succesive de pronunțare, comunicate în cursul cercetării disciplinare, practica amânărilor succesive de pronunțare a fost identificată în peste 211 dosare instrumentate de doamna judecător A (fostă B), fiind redate, cu titlu de exemplu, o parte dintre acestea.

Astfel, în perioada 01.05.2021-01.05.2023, doamna judecător A (fostă B) a amânat succesiv pronunțarea de cel puțin 3 ori în 217 dosare, fiind înregistrat un număr total al zilelor în care s-a dispus amânarea pronunțării cuprins între 21 zile și 208 zile.

Potrivit datelor comunicate în cursul cercetării disciplinare, doamna judecător a amânat pronunțarea succesiv o perioadă de timp mai mare de 15 zile în 267 de dosare.

Ulterior, s-a constatat că, de fapt, este vorba de peste 210 dosare în care doamna judecător a amânat pronunțarea succesiv, pe o durată cumulată care a depășit 15 zile, fiind scăzute dosarele penale cu rechizitorii, unde potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (3) C. proc. pen. deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii poate avea loc în termen de 60 de zile, care poate ajunge până la cel mult 120 zile de la închiderea dezbaterilor.

Cu privire la redactarea cu întârziere a hotărârilor judecătorești, s-au arătat următoarele:

La data de 30 mai 2023, potrivit datelor statistice comunicate de conducerea Judecătoriei X, doamna judecător A (fostă B) figura cu 126 de hotărâri neredactate în termen, din care cea mai veche era pronunțată la data de 5 mai 2021 și înregistra 726 zile de întârziere, fiind redate, cu titlu de exemplu, o parte dintre acestea.

Totodată, la data de 22 iunie 2023, doamna judecător înregistra 155 de hotărâri ce depășeau termenul legal de redactare, din care cea mai veche era pronunțată la data de 20 aprilie 2022.

În cursul cercetării disciplinare, la data de 8 august 2023, doamna judecător înregistra 126 de hotărâri ce depășeau termenul legal de redactare, din care cea mai veche era pronunțată la data de 20.04.2022.

Din nota de relații comunicată în cursul verificărilor prealabile prin adresa nr.125/30.05.2023 a Judecătoriei X, a reieșit că, în perioada de referință, doamna judecător a înregistrat întârzieri în redactarea a 360 de hotărâri.

Din situația prezentată în cursul cercetării disciplinare, a reieșit că, în perioada 01.05.2021-07.08.2023, doamna judecător A (fostă B) a înregistrat întârzieri în redactare în cazul a 460 de hotărâri, întârzierile fiind cuprinse între 1 și 442 zile.

Cu privire la modalitatea de redactare a hotărârilor judecătorești la momentul pronunțării în materie penală.

Cercetarea disciplinară a evidențiat faptul că, și în alte dosare penale, doamna judecător a procedat în același mod, pronunțând hotărâri judecătorești fără a fi motivate, fiind enumerate cinci dosare.

Cu privire la încălcarea dispozițiilor privind repartizarea aleatorie a cauzelor, Secția a făcut referire la dosarul civil nr.x/257/2022, care a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei X, la data de 11.08.2022, în baza unei rezoluții întocmită de doamna judecător A (fostă B) într-un alt dosar, respectiv în dosarul nr.y/257/2022.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. g teza I din Legea nr.303/2022, potrivit căruia „nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor.”

Secția a avut în vedere prevederile art. 224 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, îndatoririle prevăzute și în Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, în considerarea elementelor care definesc conținutul acestei abateri disciplinare ce se impun a fi avute în vedere îndeplinirea cumulativă atât a condiției încălcării în mod imputabil din partea judecătorului a dispozițiilor ce prevăd soluționarea cu celeritate a cauzelor, cât și a caracterului repetat al acestei încălcări.

Sub aspectul laturii obiective, Secția a reținut incidența atât a art. 6 și art. 396 alin. (1) C. proc. civ., cât și a art. 8 art. 391 și art. 405 alin. (2) C. proc. pen., în raport de care a constatat că probele administrate în cauză au relevat faptul că doamna judecător a dispus amânarea succesivă a pronunțării, în mod repetat, într-un număr de 210 dosare, atât civile, cât și penale, depășind considerabil durata maximă prevăzută de lege, în unele situații amânările repetate de pronunțare fiind urmate de repunerea pe rol a respectivelor cauze.

Astfel, în perioada 01.05.2021-07.08.2023, doamna judecător A (fostă B) a procedat la amânarea succesivă a pronunțării în 185 de dosare civile și 25 dosare penale (evidențiate în Anexa 1 la rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare), cu nerespectarea termenelor legale.

Mai mult, se reține că numărul amânărilor de pronunțare succesive este cuprins între 2 și 20 de amânări, iar durata de timp cu care s-au depășit termenele legale se situează între 21 zile și 208 zile.

În concret, prin amânarea succesivă a pronunțării în cauzele civile evidențiate anterior a fost depășit termenul prevăzut de art. 396 alin. (1) C. proc. civ., iar în cauzele penale, amânarea pronunțării s-a făcut cu depășirea termenului maxim de 120 de zile prevăzut de art. 391 alin. (3) C. proc. pen., respectiv a termenului maxim de 30 de zile prevăzut de art. 405 alin. (2) C. proc. pen.

Acest mod de lucru a avut ca efect prelungirea procedurii judiciare cu durate considerabile, creându-se premisele nesocotirii dreptului părților la un proces echitabil, pârâta judecător dispunând amânarea succesivă a pronunțării, inclusiv în dosare care presupuneau soluționarea cu celeritate.

Față de aceste circumstanțe, Secția a constatat că apelarea la instituția juridică a amânării de pronunțare a devenit o practică în activitatea doamnei judecător, nefiind utilizată cu titlu de excepție, ci în mod constant, în foarte multe dintre dosarele ce i-au revenit spre soluționare, iar acest mod de lucru defectuos a avut drept consecință directă prelungirea nejustificată a procedurilor judiciare.

Aceasta deși dispozițiile legale obligă instanța să ia toate măsurile necesare în vederea soluționării cu celeritate a cauzelor și într-un termen rezonabil, totuși Secția nu a identificat împrejurări obiective care să justifice lipsa de implicare și de rol activ a doamnei judecător A (fostă B) în impulsionarea procedurilor judiciare și în realizarea unui management riguros al fiecărei cauze cu care a fost învestit.

În raport de numărul foarte mare de dosare în care doamna judecător A (fostă B) a dispus amânarea pronunțării, cu depășirea termenelor prevăzute de lege și de frecvența cazurilor în care a uzitat de această instituție, Secția a apreciat că au fost afectate drepturile procesuale ale părților privind soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin temporizarea soluționării cauzelor.

Secția a reținut că pârâta s-a apărat în sensul că nu a contestat situația de fapt, ci a justificat modalitatea de lucru identificată prin existența unui volum mare de activitate.

S-a constatat însă că aspectele invocate de pârâtă nu constituie cauze exoneratoare de răspundere disciplinară, în condițiile în care modul de lucru adoptat de doamna judecător este contrar dispozițiilor legale și regulamentare.

De asemenea, nici volumul de activitate nu poate constitui o cauză de înlăturare a răspunderii disciplinare în condițiile în care pârâta a avut un volum de muncă comparabil cu cel înregistrat de ceilalți judecători din cadrul Judecătoriei X, încadrându-se în media înregistrată la nivelul instanței, fiind avute în vedere datele statistice comunicate de conducerea instanței.

De altfel, Secția a constatat că argumentele invocate (volumul mare și timpul limitat de lucru, complexitatea cauzelor sau gradul de încărcare) vizează aspecte generale, ce caracterizează activitatea și condițiile de lucru ale tuturor magistraților, nefiind de natură să o exonereze de răspundere pe pârâta judecător A (fostă B).

Nici argumentele de ordin subiectiv, referitoare la constituirea unui mod de lucru propriu, nu pot conduce la exonerarea de răspundere, întrucât, sarcinile aferente profesiei trebuie îndeplinite cu diligență, întârzieri de durata celor înregistrate de aceasta (în unele cazuri peste 6 luni), pentru un număr atât de mare de cauze nu se poate găsi nicio rezonabilă justificare.

Prin urmare, Secția a reținut că nu au existat circumstanțe reale sau personale de natură a afecta îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu și de a înlătura astfel caracterul culpabil al faptelor ori de a justifica modul defectuos de lucru adoptat de pârâta judecător.

Față de toate aceste considerente, Secția constată că faptele pârâtei constând în amânarea succesivă a pronunțării în cauzele care i-au revenit spre soluționare, cu depășirea termenelor legale prevăzute de art. 396 alin. (1) C. proc. civ., de art. 391 C. proc. pen. și de art. 405 alin. (2) C. proc. pen. se circumscriu laturii obiective a abaterii disciplinare reglementate de art. 271 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022.

Sub aspectul laturii subiective, Secția a avut în vedere că vinovăția pârâtei judecător în săvârșirea faptelor este dovedită și rezultă din modul în care aceasta a înțeles să facă aplicarea dispozițiilor legale ce se impuneau pentru soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și rezultă atât din conduita pasivă adoptată pe parcursul soluționării cauzelor expuse mai sus, cât și din modul în care aceasta a înțeles să gestioneze activitatea, deși dosarele menționate înregistrau o vechime considerabilă în sistem.

În consecință, Secția a reținut că faptele doamnei judecător A (fostă B) concretizate în amânarea repetată a pronunțării în cauzele care i-au revenit spre soluționare, pentru perioade ce depășesc considerabil durata maximă prevăzută de lege, are un caracter imputabil acesteia, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile și întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 273 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. q teza I din Legea nr. 303/2022 „neredactarea hotărârilor judecătorești sau a actelor judiciare ale procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege.”

Secția a avut în vedere, pe lângă art. 271 lit. q teza I din Legea nr. 303/2022, și prevederile art. 244 alin. (1) din același act normativ, reținând, sub aspectul laturii obiective, incidența art. 426 alin. (5) C. proc. civ. și a art. 406 alin. (3) C. proc. pen.

Din datele statistice depuse la dosar a rezultat că, în perioada 1.05.2021 – 07.08.2023 doamna judecător A (fostă B) a depășit termenul de redactare în cazul a 460 de hotărâri judecătorești, depășirea fiind cuprinsă între 1 zi și 442 zile.

Astfel, la data de 30 mai 2023, figura cu 126 de hotărâri neredactate în termen, din care cea mai veche era pronunțată la data de 5 mai 2021 și înregistra 726 zile de întârziere.

Totodată, la data de 21 iunie 2023, doamna judecător înregistra 155 de hotărâri ce depășeau termenul legal de redactare, din care cea mai veche era pronunțată la data de 20 aprilie 2022 și înregistra 263 zile întârziere. Dintre acestea, 3 hotărâri au fost pronunțate în luna aprilie 2022, 8 hotărâri în luna mai 2022, 6 hotărâri în luna iunie 2022, 2 hotărâri în luna iulie 2022, una în luna august 2022, 4 în luna septembrie 2022, 2 în luna octombrie 2022, 7 hotărâri în luna noiembrie 2022, iar 39 hotărâri au fost pronunțate în luna decembrie 2022.

La data de 8 august 2023, doamna judecător mai înregistra întârzieri în redactarea unui număr de 126 de hotărâri judecătorești, din care cea mai veche era pronunțată la data de 20 aprilie 2022.

În raport de probatoriul administrat, Secția a constatat că s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către doamna judecător a termenului legal de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare.

Cu toate acestea, nerespectarea termenelor legale de redactare a hotărârilor de către judecător nu constituie singura cerință pentru a putea fi reținută abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. q teza I din Legea nr.303/2022; astfel, elementul psihologic ce precede și însoțește fapta ilicită trebuie analizat și sub aspectul imputabilității conduitei pârâtei judecător.

Analizând comparativ activitatea doamnei judecător A (fostă B) prin prisma datelor statistice comunicate la dosar, Secția a reținut că volumul de activitate înregistrat în perioada de referință a fost similar cu volumul celorlalți judecători din cadrul Judecătoriei X și cu toate acestea, pârâta a înregistrat cele mai multe și cele mai vechi restanțe în redactarea în termenul legal de hotărâri judecătorești.

Prin urmare, s-a constatat că volumul de activitate nu justifică, în mod obiectiv, numărul mare de hotărâri neredactate în termenul legal, relevantă fiind și împrejurarea că termenul legal de redactare a fost depășit în unele situații și cu 442 de zile.

În consecință, Secția a reținut că doamna judecător A (fostă B) a înregistrat, în mod constant și progresiv, întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești, intervalele de timp cu care a fost depășit termenul de redactare fiind deosebit de mari, cu referire la cele mai multe hotărâri, aspect ce relevă o gestionare necorespunzătoare a activității specifice, cu referire la jurisprudența Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, Decizia nr. 1/2021.

Apărările pârâtei, cu referire la existența unor cauze obiective și subiective de înlăturare a caracterului imputabil al întârzierilor în redactare nu au fost primite fiind examinate prin raportare la scopul actului de justiție și din perspectiva respectării drepturilor legitime ale părților oricărui litigiu, și anume de a cunoaște în termenul legal sau, în ultimă instanță, într-un termen rezonabil considerentele care fundamentează soluția pronunțată în cauză pentru a fi în măsură să decidă cu privire la exercitarea căilor de atac, precum și din perspectiva interesului legitim prezumat de soluționare cu celeritate a litigiilor deduse instanțelor judecătorești spre soluționare.

Nici criticile referitoare la datele generale menționate în Raportul de activitate al Judecătoriei X pe anul 2023 nu au fost primite, întrucât analiza condițiilor de angajare a răspunderii disciplinare se realizează în fiecare caz particular, în raport cu circumstanțele obiective și subiective.

În ceea ce privește apărările întemeiate pe activitățile desfășurate atât la Judecătoria X, cât și la Judecătoria Y (fiind delegală în anul 2021 la această instanță), s-a reținut că nici acestea nu au potențialul de a înlătura caracterul imputabil al faptei.

Or, volumul de activitate și circumstanțele profesionale și personale invocate în apărare, precum și probleme de sănătate reprezintă elemente de circumstanțiere, vor fi avute în vedere de instanța disciplinară în procesul de individualizare a sancțiunii aplicate.

Prin urmare, având în vedere numărul mare al hotărârilor neredactate în termenul legal și durata întârzierilor înregistrate de doamna judecător A (fostă B), Secția apreciază că această situație este rezultatul deficiențelor în activitatea magistratului și demonstrează faptul că aceasta nu a conferit suficientă importanță prioritizării lucrărilor, cu consecințe asupra duratei rezonabile a procesului.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat, din modul în care pârâta a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale ce impuneau redactarea în termen a hotărârilor pronunțate, că atitudinea psihică a acesteia a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.

Secția a reținut ca un element pozitiv efortul substanțial depus de pârâta judecător care, după începerea cercetării disciplinare, s-a mobilizat pentru a redacta hotărârile judecătorești restante și pentru a diminua efectele negative ale nerespectării obligațiilor profesionale.

Pentru toate aceste considerente, Secția a constatat că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q teza I din Legea nr.303/2022.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. n teza I din Legea nr. 303/2022 „nerespectarea în mod grav sau repetat a dispozițiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor”.

Secția s-a referit la dispozițiile legale în vigoare în raport de data săvârșirii faptelor imputate pârâtei, respectiv art. 11 și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, art. 5 alin. (1) lit. b și art. 101 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.1375/2015, punctul nr. 24 din Recomandarea CM/Rec (2010) 12 a Comitetului Miniștrilor către statele membre cu privire la judecători - independența, eficiența și responsabilitățile, punctul 30 din Declarația cu privire la Principiile de Independență a Justiției, adoptată de Conferința de Instanțe Supreme din Europa Centrală și de Est, Brijuni, Croația, 14 octombrie 2015.

Referitor la situația de fapt, din probatoriul administrat în cauză, Secția, cu majoritate, a constatat că, dosarul nr.y/257/2022, având ca obiect cerere de divorț, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei X la data de 20.05.2022 și a fost soluționat prin sentința civilă nr. 421/CC a fost soluționat la 10.08.2022; ulterior, la 11 august 2022, în baza rezoluției scrise a magistratului, s-a format dosarul nr.x/257/2022, ce avea ca obiect cererea de partaj a acelorași părți, care a fost „transpus în procedura de regularizare a cererii” completului prezidat de doamna judecător A (fostă B), care a și dispus măsuri privind taxa de timbru și a acordat termen pentru soluționarea cererii de ajutor public judiciar formulată în cauză.

Secția, cu majoritate, a reținut că prin această măsură dispusă, doamna judecător a încălcat art. 111 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii (în vigoare în raport de data săvârșirii faptelor imputate pârâtei), art. 14 alin. (5) și art. 931 alin. (1) C. proc. civ., din analiza cărora rezultă că, pentru a se dispune disjungerea unei cereri de partaj conexe cererii de divorț, aceasta trebuia pusă în discuția părților anterior pronunțării soluției asupra cererii principale, aspect confirmat și de dispozițiile art. 931 alin. (4) C. proc. civ.

Or, maniera în care a procedat doamna judecător A (fostă B), dispunând disjungerea cererii de partaj bunuri comune și formarea unui nou dosar prin repartizarea către propriul complet, a avut drept consecință eludarea dispozițiilor regulamentare privind repartizarea aleatorie a cauzelor.

Sub aspectul laturii subiective, Secția, cu majoritate, a reținut că atitudinea pârâtei judecător A (fostă B) în săvârșirea faptei este dovedită și rezultă din faptul că, deși cunoștea că dispozițiile legale și regulamentare îi impun respectarea principiului repartizării aleatorii, totuși modul în care aceasta a acționat a fost de natură a afecta încrederea cetățenilor în sistemul judiciar, relevând existența factorului intelectiv și a celui volițional, deci a vinovăției în sens disciplinar.

Pe cale de consecință, Secția, cu majoritate, a constatat că doamna judecător A (fostă B) a prevăzut rezultatul acțiunii sale și a acceptat încălcarea normelor legale referitoare la repartizarea aleatorie a cauzelor (art. 101 – art. 111 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, în vigoare în luna august 2022), atunci când a repartizat către propriul complet cererea de partaj formulată de părțile din dosarul nr. y/257/2022, a doua zi după soluționarea acestui dosar prin sentința civilă nr. 421/CC/10.08.2022.

Pentru toate aceste considerente, Secția, cu majoritate, a reținut că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. n din Legea nr.303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. s teza a II-a din Legea nr. 303/2022 „exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.”

Secția reține că, în perioada noiembrie 2021 – iunie 2023, doamna judecător A (fostă B) nu a respectat dispozițiile legale referitoare la pronunțarea și motivarea hotărârilor judecătorești, astfel cum prevăd dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. pen., în dosarele pe care le-a soluționat.

Din această perspectivă, în raport de art. art. 396 alin. (1) și 406 alin. (1) C. proc. pen., art. 128 alin. (1) teza a II-a din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, Decizia nr. 233/2021 pronunțată la data de 17 mai 2021 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 mai 2021), Curtea Constituțională și față de situația de fapt expusă pe larg anterior, Secția a constatat că doamna judecător a motivat anumite hotărâri penale la mult timp după pronunțare, fiind redat, cu titlu de exemplu, dosarul nr. z/257/2022 al Judecătoriei X sentința penală fiind redactată după aproximativ 3 luni.

Din verificările efectuate, s-a constatat că maniera în care a procedat doamna judecător nu este singulară în activitatea sa, fiind identificate mai multe astfel de situații.

Prin criticile și apărările formulate, pârâta judecător A (fostă B) a încercat să minimalizeze importanța nesocotirii tuturor acestor prevederi legale, precum și consecințele respectivelor încălcări; or, din probele administrate, a rezultat că acțiunile și atitudinea manifestată de doamna judecător în realizarea activității de justiție au fost neconforme cu obligațiile profesionale ce îi reveneau în calitate de judecător, cu consecințe negative asupra drepturilor procesuale ale părților, asupra imaginii și prestigiului justiției.

Sub aspectul laturii subiective, Secția a constatat că pentru existența abaterii disciplinare analizate este necesar a se avea în vedere definirea noțiunii de gravă neglijență. Din punctul de vedere al circumstanțelor și împrejurărilor în care au fost săvârșite faptele reținute în sarcina pârâtei, Secția a reținut că prin neredactarea la momentul pronunțării a hotărârilor prin care s-a dispus una dintre soluțiile prevăzute de dispozițiile art. 396 și art. 397 C. proc. pen., pârâta judecător a adus atingere drepturilor părților la un proces echitabil și prestigiului justiției.

În contextul analizat, Secția a constatat că aspectele invocate în apărare de pârâta judecător nu sunt de natură a o exonera de răspunderea disciplinară, în condițiile în care aceasta este obligată, prin natura funcției, să cunoască și să respecte regulile procedurale referitoare la activitatea de judecată, trebuind să dea dovadă de competență profesională, pentru asigurarea respectării și aplicării legii.

În același timp, doamna judecător avea obligația să cunoască și să-și asume efectele încălcării normelor procedurale, atâta vreme cât acestea sunt prevăzute în mod expres, clar și fără echivoc.

Prin urmare, Secția a reținut că sunt întrunite cumulativ condițiile pentru atragerea răspunderii disciplinare a pârâtei sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 217 lit. s teza a II-a din Legea nr.303/2022.

Pentru considerentele expuse anterior, Secția, cu majoritate, a admis acțiunile disciplinare conexate formulate de Inspecția Judiciară împotriva doamnei judecător A (fostă B) pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I, lit. q teza I, lit. n și lit. s teza a II-a din Legea nr.303/2022.

La individualizarea sancțiunii, Secția a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă, precum și consecințele faptelor săvârșite de pârâta judecător.

Din perspectiva individualizării sancțiunii, a avut relevanță și împrejurarea că după începerea cercetării disciplinare doamna judecător a redactat un număr mare de hotărâri judecătorești pentru care era depășit termenul legal de redactare, aspect care demonstrează că aceasta a conștientizat importanța responsabilităților profesionale care îi revin din perspectiva statutului deținut, că doamna judecător A (fostă B) nu a mai fost anterior sancționată disciplinar, împrejurare ce conturează o îndeplinire corespunzătoare a obligațiilor profesionale până la acest moment.

Din perspectiva individualizării sancțiunii, a avut relevanță și împrejurarea că după începerea cercetării disciplinare doamna judecător a redactat un număr mare de hotărâri judecătorești pentru care era depășit termenul legal de redactare, aspect care demonstrează că aceasta a conștientizat importanța responsabilităților profesionale care îi revin din perspectiva statutului deținut, că doamna judecător A (fostă B) nu a mai fost anterior sancționată disciplinar, împrejurare ce conturează o îndeplinire corespunzătoare a obligațiilor profesionale până la acest moment.

Pentru aceste considerente, având în vedere că sancțiunea are ca scop imediat îndreptarea celui care a comis o abatere disciplinară, dar în același timp constituie și un mijloc de prevenție atât pentru cel sancționat, cât și pentru societate, Secția a apreciat că se impune aplicarea față de doamna judecător A (fostă B) a sancțiunii prevăzute de dispozițiile art. 273 alin. (1) lit. b din Legea nr.303/2022, constând în „diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 15% pe o perioadă de 6 luni”.

Opinia separată: doar în sensul respingerii acțiunii disciplinare exercitate de Inspecția Judiciară împotriva doamnei judecător A (fostă B) pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. n din Legea nr.303/2022, ca neîntemeiată.

S-a apreciat că, în speță, nu se regăsește forma de vinovăție cerută de lege pentru a se constata existența acestei abateri disciplinare; probele administrate nu au confirmat că pârâta judecător a prevăzut sau a urmărit încălcarea regulilor de repartizare aleatorie, acceptând această posibilitatea, conduita acesteia circumscriindu-se unei eventuale culpe în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Recursul

Doamna judecător a formulat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a criticat modul de administrare și instrumentare al probatoriului.

Astfel, recurenta a apreciat că probele colectate pe parcursul instrumentării cauzei nu au fost suficiente pentru soluționarea cauzei, în contextul în care s-a interpretat în hotărâre că prin faptele comise și-ar însușit un mod de lucru propriu constând în amânarea repetată a pronunțărilor în dosare și redactarea cu întârziere a unor hotărâri.

A susținut că modul său de lucru ar fi trebuit analizat prin raportare la modul de lucru al tuturor judecătorilor activi din cadrul instanței; din această perspectivă, proba colectării datelor statistice de la instanță a fost respinsă nemotivat; utilitatea acesteia rezultă din prezumția analizei concrete, de ansamblu, obiectiv a tuturor probelor pentru formularea unei convingeri motivate și obiective asupra modului de lucru al judecătorului. Aceasta deoarece situația judecătorului nu poate fi analizată individual, discreționar.

A criticat modul în care inspectorul judiciar a administrat probele, în mod discreționar; la rândul său, instanța disciplinară a admis în totalitate probele propuse de Inspecția Judiciară și le-a respins pe cele propuse de judecător în apărare, cu consecința afectării legalității procedurii probelor și implicit lezarea dreptului la apărare al judecătorului.

Unele probe au fost greșit consemnate, recurenta făcând referire la numărul de zile de concediu legal pe anul 2022 , numărul de zile de concediu medical pe anul 2022 sau justificarea pentru covid.

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. n din lege, a declarat că își însușește considerentele opiniei separate, fapta nefiind comisă cu intenție.

Referitor la amânarea pronunțărilor în mod succesiv, de mai multe ori a susținut că nu s-au verificat motivele amânărilor de pronunțare, fiind ignorare cauzele care au determinat amânarea pronunțării în dosar sau amânarea succesivă și multiplă, nu s-a verificat dacă este o practică uzuală a instanței, nu s-a avut în vedere scăderea numărului de judecători ai instanței, prin plecarea la pensie a unor magistrați, care au lăsat dosare nesoluționate.

Referitor la înregistrarea întârzierilor în motivarea unor hotărâri, recurenta a susținut că nu se indică numărul dosar a cauzei pronunțată la data de 5 mai 2021, care ar fi înregistrat un număr de 726 de zile de întârziere, un astfel de dosar nu a avut niciodată în redactare.

A precizat că, în apărare, ar fi solicitat mențiunea identificării acestei cauze pentru a verifica, ceea ce nu s-a întâmplat.

Tot în apărare, ar fi solicitat verificări care să fie atașate la dosar, referitoare la activitatea întregii instanțe, pentru o părere corectă și de ansamblu asupra întregii instanțe si a modului de lucru, în justificarea volumului mare de activitate, cu atât mai mult că nu s-a avut în vedere activitatea ca judecător delegat la Judecătoria Y, soluționând un număr de 124 hotărâri într-o lună an 2021, plus 454 până în luna decembrie anului anterior , care trebuiau motivate tot în anul 2021.

A criticat și modul în care s-a menționat data redactării hotărârilor, luându-se în considerare data închiderii hotărârii în sistem Ecris, care nu coincide cu data redactării hotărârii. Astfel, nu s-au verificat motive reale pentru care hotărârea nu a putut fi închisă, ce sunt neimputabile judecătorului, cum ar fi necompletarea datelor statistice de către grefierul statistician în cazul dosarelor cu 1 zi întârziere sau nepredarea dosarelor pentru motivat de către grefier, care rezultă din circuitul dosarului, cel puțin 50. Referitor la perioadele de concediu legal sau medical, a arătat că acestea nu corespund realității.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Cu titlu preliminar, se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurentă și prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare, așa cum a decis Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018.

Prin motivele de recurs, recurenta a criticat hotărârea de sancționare disciplinară, arătând că situația de fapt nu este corect reținută pentru că nu au fost încuviințate toate probele pe care le-a cerut în apărare, instanța disciplinară nu a analizat toate aspectele de fapt și nu a avut în vedere toate aspectele particulare ale speței, respectiv întreaga sa activitate, datele statistice, încărcătura instanței, condițiile dificile de lucru și numărul foarte mare de dosare, prin raportare la modul de lucru al tuturor judecătorilor din instanță, chestiuni care, în opinia recurentei, sunt cauze care ar exonera-o de răspunderea disciplinară.

Referitor la fondul litigiului, Înalta Curte reține că sunt nefondate criticile privind neanalizarea situației de fapt, calea extraordinară de atac a recursului fiind fondată doar în privința vinovăției săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. n și a chestiunii proporționalității sancțiunii aplicate, după cum se va arăta în continuare.

Art. 224 alin. (1) din Legea 303/2022 instituie în sarcina judecătorilor obligația de a rezolva lucrările în termenele stabilite și de a soluționa cauzele în termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora.

La rândul său, art. 270 alin. (1) din aceeași lege prevede că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat acestora răspund disciplinar pentru săvârșirea, cu vinovăție, a abaterilor disciplinare prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. g din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prevăd ca obligație a judecătorilor, soluționarea într-un termen rezonabil a cauzelor deduse judecății.

Aceste obligații sau îndatoriri sunt prevăzute și în Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, dar ca standarde de conduită a acestora, conform cu onoarea și demnitatea profesiei, judecătorii fiind obligați să-și îndeplinească cu competență și corectitudine îndatoririle profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi. Din aceleași dispoziții rezultă că judecătorii sunt datori să depună toate diligențele necesare în vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile (art. 12 și 13).

Sub aspectul laturii obiective, doamna judecător a fost sancționată pentru săvârșirea a patru abateri disciplinare; Completul de 5 judecători urmează să analizeze din perspectiva criticilor formulate de recurentă dacă este corectă reținerea din hotărârea recurată privind îndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru atragerea răspunderii disciplinare a pârâtei sub aspectul săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I, lit. q teza I și lit. s teza a II-a din Legea nr. 303/2022.

Cu privire la lit. g sunt relevante prevederile art. 8 C. proc. pen., potrivit cărora „Organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali, astfel încât să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil”.

Dispozițiile art. 361 C. proc. pen. obligă judecătorul să dispună măsurile necesare pentru a se asigura soluționarea cu celeritate a cauzelor; art. 391 C. proc. pen. prevede la alin. (1) că „Deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii se fac într-un termen de maximum 60 de zile de la închiderea dezbaterilor.”, iar la alin. (3) „În cazuri temeinic justificate, dacă deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii nu pot avea loc în termenul prevăzut la alin. (1) instanța poate amâna succesiv pronunțarea, fiecare amânare neputând depăși 30 de zile. În toate cazurile, deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii nu pot avea loc mai târziu de 120 de zile de la închiderea dezbaterilor.”

La rândul său, art. 405 alin. (2) C. proc. pen. stipulează „În cazurile în care rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, deliberarea și pronunțarea hotărârii au loc în termen de cel mult 15 zile de la închiderea dezbaterilor, dacă legea nu prevede altfel. În cazuri temeinic justificate, dacă deliberarea și pronunțarea hotărârii nu pot avea loc în acest termen, instanța poate amâna pronunțarea o singură dată, pentru o durată de cel mult 15 zile. Președintele sau, după caz, alt membru al completului pronunță minuta hotărârii, în condițiile alin. (1) dacă legea nu prevede altfel.”

În același sens, se rețin și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care instituie în sarcina judecătorilor obligații punctuale de a lua măsurile necesare în scopul pregătirii judecății, astfel încât să se asigure soluționarea cu celeritate a cauzelor.

Cu privire la lit. q teza I, instanța are în vedere prevederile art. 224 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, care instituie în sarcina judecătorilor obligația de a rezolva lucrările în termenele stabilite și de a soluționa cauzele în termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora, respectarea termenului de redactare a hotărârilor judecătorești fiind inclusă în cadrul obligațiilor care revin judecătorului.

La rândul său, art. 426 alin. (5) C. proc. civ. ,,hotărârea se redactează și se semnează în termen cel mult 30 de zile de la data pronunțării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori.”

Conform art. 406 alin. (3) C. proc. pen. stabilește că, „În cazurile în care rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, hotărârea se redactează de președinte sau de către alt membru al completului de judecată desemnat de președinte în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțarea minutei și se semnează de toți membrii completului de judecată și de grefier.”

Cu privire la lit. s teza a II-a din Legea nr. 303/2022, a fost avută în vedere definiția noțiunii de „gravă neglijență”, așa cum o definesc alineatele 2 și 3 ale art. 272 din același act normativ, (2) Există gravă neglijență atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual; (3) În scopul determinării cazurilor în care se nesocotesc din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual se vor lua în considerare gradul de claritate și precizie a normelor încălcate, noutatea și dificultatea problemei de drept prin raportare la jurisprudența și doctrina în materie, gravitatea nerespectării, precum și alte circumstanțe profesionale obiective.

Potrivit art. 406 alin. (1) C. proc. pen., „Hotărârea trebuie să fie redactată la momentul pronunțării în cazurile în care se pronunță una dintre soluțiile prevăzute la art. 396 și 397.”

La alin. (2) din același text de lege se arată că, „Hotărârea prevăzută la alin. (1) se redactează de membrii completului de judecată care au participat la soluționarea cauzei și se semnează de toți membrii completului și de grefier. În caz de împiedicare a grefierului, hotărârea se semnează de grefierul-șef, făcându-se mențiune pe hotărâre despre cauza care a determinat împiedicarea.”, iar alin. (5) prevede că, „Hotărârea se redactează în două exemplare originale, dintre care unul se atașează la dosarul cauzei, iar celălalt se depune, spre conservare, la dosarul de hotărâri al instanței.”

Potrivit art. 396 alin. (1) C. proc. pen., „Instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.”, iar la art. 397 C. proc. pen. se arată că, „Instanța se pronunță prin aceeași hotărâre și asupra acțiunii civile.”

Deopotrivă, art. 128 alin. (1) teza a II-a din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești statuează că „Motivarea hotărârii judecătorești trebuie să arate silogismul juridic din care rezultă aplicarea normei de drept la situația de fapt reținută.”

În continuare, prin Decizia nr. 233/2021 pronunțată la data de 17 mai 2021 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 mai 2021), Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 400 alin. (1) ale art. 405 alin. (3) și ale art. 406 alin. (1) și (2) C. proc. pen. sunt neconstituționale, iar în acord cu dispozițiile art. 21 alin. (1) și art. 129 din Constituția României, instanța de control constituțional a constatat că este necesar ca legea procesual penală să pună la dispoziția părților, la data pronunțării hotărârii judecătorești, motivele în fapt și în drept care justifică soluția și care permit acestora exercitarea efectivă a căii de atac a apelului.

Înalta Curte reține, din situația de fapt expusă pe larg anterior, în hotărârea instanței disciplinare, că doamna judecător a dispus amânarea succesivă a pronunțării în cauzele penale, depășind considerabil durata prevăzută de lege, fiind identificate situații în care, după amânări succesive de pronunțare, doamna judecător a dispus repunerea cauzei pe rol, a înregistrat în mod constant și progresiv, întârzieri în redactarea unui număr mare de hotărâri judecătorești și a motivat sentințe penale mult ulterior pronunțării lor.

Apărările doamnei judecător, prezentate inițial în fața Secției Consiliului Superior al Magistraturii și ulterior reiterate în fața acestei instanțe nu pot fi primite.

În primul rând, doamna judecător nu a negat existența cauzelor în care a fost amânată succesiv pronunțarea și nici a dosarelor în care hotărârile judecătorești au fost redactate cu întârziere, ci a adus argumente care să susțină ideea că această modalitate de lucru ar fi justificată de împrejurări exterioare și obiective, respectiv volumul mare de activitate sau că nu i-ar fi imputabile respectivele întârzieri sau a minimalizat impactul întârzierilor.

Or, se reține că sunt nefondate criticile formulate de doamna judecător în susținerea recursului, potrivit cărora sancționarea sa disciplinară s-ar fi făcut fără a fi luate în considerare aceste circumstanțe, respectiv volumul de activitate al completului de judecată pe care îl conduce, numărul de dosare rulate, operativitatea completului său de judecată, precum și exercitarea altor atribuții de serviciu, și anume delegarea la Judecătoria Y.

Apărările, prezentate atât în memoriul de recurs cât și susținute oral cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, referitoare la modul în care a înțeles să își gestioneze activitatea nu pot fi primite, în condițiile în care doamna judecător a încercat să justifice întârzierile mari, repetate, în soluționarea cauzelor ce i-au fost repartizate spre soluționare, în motivarea hotărârilor judecătorești, inclusiv a celor penale.

Înalta Curte are în vedere că legea procesuală, atât civilă, cât și penală, prevede termene clare pentru îndeplinirea procedurilor judiciare, acestea nefiind lăsate la latitudinea judecătorului; în plus, argumentele recurentei, în majoritatea lor, vizează aspecte generale, ce caracterizează (afectează) activitatea și condițiile de lucru ale tuturor magistraților din instanța în cadrul căreia își desfășoară activitatea recurentul (volumul mare și timpul limitat de lucru, complexitatea cauzelor, deficitul de personal al instanței), nefiind de natură să o exonereze pe doamna judecător de răspundere.

De altfel, doamna judecător a avut un volum de muncă comparabil cu al colegilor săi, astfel cum rezultă din datele statistice. În acest sens, se reține că operativitatea înregistrată în soluționarea cauzelor și complexitatea dosarelor revenite spre soluționare nu relevă discrepanțe majore, de natură a constitui un element justificativ în temporizarea procedurilor judiciare.

Nici argumentele de ordin subiectiv nu pot conduce la exonerarea de răspundere a doamnei judecător, întrucât sarcinile aferente profesiei trebuie îndeplinite cu diligență, întârzierile de durata celor înregistrate de recurentă, pentru un număr atât de mare de cauze, neputându-și găsi nicio rezonabilă justificare.

Sub aspectul laturii subiective, ca element constitutiv al abaterilor disciplinare anterior menționate, Înalta Curte constată că aceasta a fost corect reținută în hotărârea recurată.

Astfel, doamna judecător a săvârșit abaterile disciplinare cu vinovăție, respectiv intenție indirectă; deși nu a urmărit rezultatul faptelor sale, totuși l-a acceptat și perpetuat, fără a schimba modul impropriu în care a înțeles să-și gestioneze activitatea.

Din această perspectivă, se constată că este corectă reținerea că nici unul din argumentele prezentate atât în memoriul de recurs cât și oral în fața instanței nu sunt de natură să o exonereze de răspunderea disciplinară, cu motivarea că faptele acesteia au avut consecințe negative asupra drepturilor părților, imaginii și prestigiului justiției, cum s-a prezentat pe larg în hotărârea recurată.

Din această perspectivă, Înalta Curte respinge criticile din memoriul de recurs, prin care s-a susținut că lipsește latura subiectivă a abaterilor disciplinare; nu poate fi primită interpretarea dată situației de fapt, în sensul că toate eforturile depuse în finalizarea lucrărilor sunt de natură a înlătura vinovăția reținută în sarcina recurentei.

Aceasta deoarece în mod corect a reținut instanța disciplinară – raportat la situația de fapt dovedită – că doamnei judecător îi este imputabilă fapta, având în vedere maniera de gestionare a timpului de lucru și de prioritizare a lucrărilor, precum și starea de pasivitate asumată în ceea ce privește îndeplinirea acestor obligații.

Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate nici criticile recurentei ce vizează vinovăția; aceasta întrucât latura subiectivă a abaterii disciplinare reținute în sarcina doamnei judecător decurge din modul defectuos în care a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale care prevăd obligația soluționării cu celeritate a cauzelor. În acest context, atitudinea sa psihică a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale, a căror producere, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o.

Pentru considerentele arătate, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că instanța disciplinară a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare ale recurentei pârâte, sub aspectul săvârșirii abaterilor prevăzute de art. 271 lit. g teza I, lit. q teza I și lit. s teza a II-a din Legea nr. 303/2022, hotărârea Secției pentru judecători fiind legală și temeinică în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii disciplinare, iar recursul declarat de recurentă este fondat doar în ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate.

Așadar, cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, Înalta Curte constată, așa cum s-a detaliat, că recurenta a avut o conduită profesională culpabilă, sub aspectul celor anterior redate, care a produs consecințe grave în privința drepturilor procesuale ale părților, afectând și încrederea justițiabililor în eficiența sistemului judiciar, aspecte care reprezintă în sine deficiențe ale activității judecătorului persistente în timp, ceea ce justifică aplicarea unei sancțiuni disciplinare.

În același timp, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători are în vedere circumstanțele personale ale recurentei, respectiv vechimea acesteia în magistratură de peste 20 ani, de faptul că această acțiune disciplinară este singulară în activitatea profesională desfășurată de doamna judecător, împrejurare de natură a contura, până la acest moment, o exercitare corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.

Relevant din perspectiva atitudinii pârâtei față de obligațiile profesionale este și faptul că după declanșarea prezentei proceduri disciplinare, doamna judecător a depus eforturi considerabile și a reușit, într-un termen scurt, să diminueze semnificativ numărul dosarelor nesoluționate sau al hotărârilor judecătorești neredactate.

Ca urmare, Înalta Curte apreciază că scopul procedurii disciplinare, sub aspect punitiv și preventiv, poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii constând în „avertisment”, în loc de „diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute