ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1975/2014

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 774 din 26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați în

Dosarul nr. 8926/121/2032 a fost respinsă, ca nefondată contestația formulată

de contestatorul C.P., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii

Galați.

Împotriva

sentinței civile a declarat recurs contestatorul C.P., iar prin Decizia nr. 27

din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale a fost respins ca nefondat.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de recurs a hotărât următoarele;

Contestatorul

C.P. a învestit instanța de judecată cu o plângere îndreptată împotriva

intimatei Casa Județeană de Pensii Galați vizând modalitatea de soluționare a

cererii sale de acordare a pensiei pentru limită de vârstă.

Prin

cererea înregistrată sub nr. 40569 din 09 octombrie 2012, contestatorul a solicitat

intimatei aprobarea condițiilor de vechime pentru pensie.

Prin

răspunsul administrativ nr. 40569/3117 din 22 octombrie 2012 emis ca urmare a

solicitării contestatorului înregistrată sub nr. 40569 din 09 octombrie 2012,

intimata Casa județeană de Pensii Galați a răspuns acestuia că nu sunt

îndeplinite condițiile în vederea obținerii pensiei pentru Urnită de vârstă cu

reducerea vârstei standard de pensionare întrucât nu este realizat stagiul

complet, de cotizare de 35 de ani.

Reținându-se

aplicabilitatea dispozițiilor art. 52 și 53 din Legea nr. 263/2010, s-a

constatat că recurentul-contestator, născut la data de 03 iunie 1957, are

vârsta standard de pensionare la 65 ani, iar stagiul complet de cotizare de 35

ani.

În

raport de dispozițiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care prevede

reducerea vârstelor standard de pensionare dacă s-a realizat stagiul complet de

cotizare, recurentul contestator, chiar dacă pentru activitatea desfășurată în

condiții deosebite de muncă, beneficiază de o reducere a vârstei standard de

pensionare potrivit tabelelor nr. 1 și 2 prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. a

din Legea nr. 263/2010, rămâne în discuție necesitatea îndeplinirii condițiilor

realizării stagiului complet de cotizare de 35 ani.

În

ceea ce privește dispozițiile art. 167

1

din Legea nr. 19/2000

invocate de recurentul-contestator s-a constatat că acestea și-au încetat

aplicabilitatea ca efect al abrogării legii în conformitate cu dispozițiile

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Decizia

pronunțată în soluționarea recursului a fost atacată cu recurs de către

contestator care s-a declarat nemulțumit de soluția pronunțată de instanța de

recurs, întrucât nu i s-a redus vârsta standard de pensionare și stagiul

complet de cotizare.

La

termenul de judecată din data de 19 iunie 2014, instanța, din oficiu, a invocat

inadmisibilitatea căii de atac promovată de reclamant, în raport de

dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta

Carte constată inadmisibil recursul pentru următoarele considerente:

Împotriva

hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin

dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit

dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art.

377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

Față

de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a

unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind

susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

În

speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs,

care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. 2 pot. 4 C. proc. civ., astfel

încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru

neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 299 C. proc. civ.

Această

concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac,

epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai

multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte

situații decât cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare

a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității

în fața legii.

Întrucât

hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită

este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind

pronunțată de o instanță de recurs, recursul declarat împotriva ei este

inadmisibil, urmând a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1)

raportat la an. 299 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.P. împotriva Deciziei nr.

27 din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 iunie 2014.

Procesat

de GGC - GV