ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 745/2024

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea F/CP din data de 15 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, printre altele, în baza art. 29 alin. (5) rap. la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 107 alin. (3) C. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 315 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., art. 549

1

alin. (1) și alin. (5) lit. b) C. proc. pen., formulată de petentul A..

Pentru a pronunța o astfel de soluție, prima instanță a constatat că autorul excepției invocă neconstituționalitatea art. 107 alin. (3) C. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 315 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. și art. 549

1

alin. (1) și alin. (5) lit. b) C. proc. pen., prevederi care reglementează măsura de siguranță a confiscării speciale și procedura de luare a acestei măsuri în ipoteza în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală. Or, raportat la obiectul prezentei cauze (plângere împotriva soluțiilor de clasare), judecătorul de cameră preliminară constată că nu există nicio legătură între dispozițiile legale menționate și soluționarea cauzei, textele criticate neavând incidență în această etapă procesuală.

În acest sens, s-a menționat că sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de confiscare specială se realizează după expirarea termenelor prevăzute de art. 339 alin. (4) sau art. 340 C. proc. pen. ori după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală, context în care criticarea dispozițiilor legale care reglementează această procedură anterior sesizării efective a judecătorului de cameră preliminară este prematură. În cadrul procedurii prevăzute de art. 340 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară este învestit exclusiv cu verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor de clasare, iar nu și a altor dispoziții luate de procuror prin aceeași ordonanță, conform art. 315 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la ridicarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, la restituirea bunurilor ridicate sau a cauțiunii, la sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale, de desființare totală sau parțială a unui înscris sau de luare ori de confirmare, de înlocuire sau de încetare a măsurilor de siguranță cu caracter medical sau cu privire la cheltuielile judiciare.

Curtea a reținut că textele invocate vor putea fi criticate pe calea excepției de neconstituționalitate după rămânerea definitivă a soluțiilor de clasare dispuse prin ordonanța nr. 3289/D/P/2022 din 12.12.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală, în dosarul care va avea ca obiect propunerea procurorului de confiscare specială, în natură sau prin echivalent, a pretinsului produs infracțional dobândit de către inculpați, iar nu în prezenta cauză, care vizează exclusiv soluțiile de clasare dispuse prin aceeași ordonanță.

Deopotrivă, judecătorul de cameră preliminară a arătat că petentul A. nu a criticat pe calea excepției de neconstituționalitate soluția legislativă ce limitează posibilitatea judecătorului de cameră preliminară învestit cu soluționarea unei plângeri în procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen. de a se pronunța și cu privire la sesizarea procurorului privind confiscarea specială, ci exclusiv prevederi legale care n-au aplicabilitate în prezenta cauză și care vor fi incidente în dosarul care se va constitui ulterior și care va avea ca obiect propunerea prevăzută de art. 549

1

alin. (1) C. proc. pen.

Așadar, s-a apreciat că textele criticate au incidență într-o procedură distinctă de cauza cu care instanța este învestită, respectiv în procedura de soluționare de către judecătorul de cameră preliminară a propunerii de confiscare specială, care se desfășoară ulterior soluționării plângerilor împotriva soluțiilor de clasare. Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu există nici măcar din punct de vedere formal o legătură între dispozițiile criticate și soluționarea cauzei.

Împotriva dispoziției cuprinse în încheierea F/CP din data de 15 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 107 alin. (3) din C. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., art. 315 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen., art. 549

1

alin. (1) și alin. (5) lit. b) din C. proc. pen. la data de 18.12.2024, ora 13:15 a formulat recurs petentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți și Casație la data de 12.07.2024, fiind repartizată aleatoriu C8.

La termenul de judecată din data de 16.10.2024, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție excepția tardivității recursului declarat de petentul A..

Analizând excepția tardivității recursului declarat de petentul A., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Excepția de neconstituționalitate constituie un remediu procedural prin care cetățenii își pot apăra drepturile și libertățile fundamentale prin intermediul instanței de control constituțional, invocând neconformitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță cu Constituția României.

Din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, rezultă faptul că, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate, controlul de constituționalitate este unul a posteriori (ulterior) și implică examinarea prealabilă a unor condiții de admisibilitate, prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.

Cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, poate pronunța fie sesizarea Curții Constituționale (când sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992) sau respingerea cererii de sesizare, excepția fiind inadmisibilă (când aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992). În situația în care sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, sesizarea Curții Constituționale este obligatorie.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva soluției de respingere poate fi formulat recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare, iar, conform dispozițiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

În aceeași ordine de idei, art. 269 alin. (1) C. proc. pen., prevede că la calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel, iar la alin. (2) se arată că la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Din analiza hotărârii atacate, se constată că aceasta a fost pronunțată la data de 15.12.2024, motiv pentru care termenul de 48 de ore, de declarare a recursului s-a împlinit pentru petentul A. la data de 18.12.2024, ora 02:00.

Or, Înalta Curte constată că prezentul recurs a fost formulat de petentul A. la data de 18.12.2024, ora 13:15, cu mult după expirarea celor 48 de ore prevăzute pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Prin urmare, exercitarea căii de atac a recursului după expirarea celor 48 de ore prevăzute de lege atrage în speță incidența dispozițiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora, atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Concluzionând, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de petentul A. împotriva dispoziției cuprinse în încheierea F/CP din data de 15 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 107 alin. (3) din C. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., art. 315 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen., art. 549

1

alin. (1) și alin. (5) lit. b) din C. proc. pen. este tardiv formulat și, pe cale de consecință, îl va respinge ca atare.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziției cuprinse în încheierea F/CP din data de 15 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 107 alin. (3) din C. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., art. 315 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen., art. 549

1

alin. (1) și alin. (5) lit. b) din C. proc. pen.

Obligă recurentul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2024.