ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 744/2024
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 744/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 16 octombrie 2024
Asupra contestației de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 192/F din data de 10 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024 în baza art. 52 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare a fost respinsă cererea de extrădare formulată de autoritățile din Republica Turcă privind pe persoana extrădabilă A..
În baza art. 52 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în libertate a persoanei extrădabile, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză.
S-a constatat că persoana extrădabilă a fost reținută de la data de 20.08.2024 și arestată provizoriu de la data de 21.08.2024 la zi.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate în cauză au rămas în sarcina statului.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă ebraică a rămas în sarcina statului și se suportă din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
La data de 21.08.2024 a fost înregistrată sub nr. x/2024, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 19.08.2024, în dosarul nr. NCB: 67053-51123-13621 de Tribunalul Penal de Pace nr. 8 din Istanbul pe numele persoanei extrădabile A., urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunii de omor intenționat cu motivul unei răzbunări de sânge, prev. de art. 523
7
art. 82
1
-J C. pen. al Republicii Turcia.
A fost atașată lucrarea nr. 27430/II-5/2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
S-a reținut că, la data de 20.08.2024, s-a înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, adresa din 20.08.2024 a Inspectoratului General al Poliției Române, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Interpol, prin care s-a transmis solicitarea autorităților judiciare din Republica Turcia având ca obiect cererea de difuziune de urmărire internațională trimisă de Interpol Istanbul prin care se solicită arestarea provizorie, de urgență, în vederea extrădării a numitului A., urmărit pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 19.08.2024 în dosarul nr. NCB: 67053-51123-13621 de Tribunalul Penal de Pace nr. 8 din Istanbul, pentru săvârșirea infracțiunii de omor intenționat cu motivul unei răzbunări de sânge, prev.de art. 523
7
art. 82
1
-J C. pen. al Republicii Turcia.
S-a mai menționat că prin ordonanța nr. 90/2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus reținerea persoanei solicitate pe o perioadă de 24 de ore, începând de la 20.08.2024, ora 22:48 până la 21.08.2024, ora 22:48.
La termenul de judecată din data de 21.08.2024, Curtea a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, în regim de urgență, anterior primirii cererii de extrădare, în baza cererii înaintate Ministerului Justiției din România de Republica Turcia, față de persoana extrădabilă A..
Arestarea provizorie a fost menținută succesiv prin încheierile din datele de 09.09.2024 și, respectiv, 30.09.2024.
De asemenea, i-a fost înmânată cererea de extrădare tradusă în limba ebraică persoanei extrădabile A..
La termenul de judecată din data de 18.09.2024 Curtea a procedat la audierea persoanei extrădabile A., în prezența apărătorilor aleși și a interpretului de limba ebraică, care a arătat că se opune la predarea sa către autoritățile judiciare din Turcia, solicitând un termen pentru a depune opoziția la extrădare, opoziție depusă la data de 26.09.2024 prin care a solicitat următoarele informații suplimentare:
- depunerea de către statul solicitant a unor garanții reale că predarea persoanei extrădabile nu va fi expusă unui risc semnificativ de a fi deținut preventiv în condiții inumane sau degradante și de a nu-i fi respectate drepturile fundamentale pe teritoriul acestuia, pe parcursul procedurii penale
- depunerea de către statul solicitant a unor garanții efective că nu va exista riscul real ca persoanei extrădabile să nu i se garanteze aplicarea cerințelor art. 3 din Convenția internațională împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, aprobată la a XXXIX a Ședință a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, a art. 3 din Convenția semnată la Roma la 4 nov. 1950 privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a celor opt protocoale adiționale la aceasta.
- furnizarea de informații specifice de către statul solicitant cu privire la modul în care ar fi asigurate drepturile la un proces echitabil în cazul extrădării și condițiile de care ar beneficia acesta în cazul plasării în detenție: asigurarea accesului apărării și persoanei acuzate la actele dosarului, asigurarea dreptului la un proces echitabil din perspectiva neîngrădirii exercitării dreptului la apărare, comunicarea termenului de valabilitate al restricției de acces la dosar
În fapt, persoana extrădabilă a arătat că potrivit Direcției Generale a Închisorilor și centrelor de Detenție, închisorile turcești dețin cu 51.320 de deținuți mai mulți decât capacitatea lor totală. Datele oficiale au dezvăluit că închisorile turcești dețin 341.294 de persoane, deși pot găzdui în siguranță doar 289.974.
În decembrie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Turcia pentru condițiile improprii din închisori la care au fost supuse opt persoane cărora li s-au acordat mai puțin de trei metri pătrați de spațiu de locuit în închisori supraaglomerate în urma tentativei de lovitură de stat (2016).
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a adoptat o rezoluție privind tortura și relele tratamente în locurile de detenție din Europa, abordând creșterea numărului de presupuse incidente raportate din Turcia în ultimii ani. Inițiată pe baza unui raport al deputatului cipriot B., rezoluția a numit Turcia printre țările în care rapoarte credibile sugerează că tortura și relele tratamente tind să fie sistematice și/sau răspândite, alături de Azerbaidjan și Rusia.
În 22 iunie, membri ai personalului penitenciarului, cuprinzând gardieni și doi administratori, au fost reținuți în baza unor mandate emise de procurorii turci pentru presupuse torturi și maltratare a deținuților și deturnare de fonduri publice.
În aprilie, 68 de femei încarcerate în închisoarea Sincan din Ankara, într-o scrisoare, au cerut Comitetului pentru Prevenirea Torturii (CPT) al Consiliului Europei să ia măsuri imediate cu privire la decesele suspecte din închisorile țării și să demareze o anchetă asupra acestora.
Prizonierii din provinciile din sudul Turciei, lovite de cutremure devastatoare pe 6 februarie, s-au confruntat cu maltratări sporite și încălcări ale drepturilor. În plus, activiștii pentru drepturile omului și politicienii de opoziție au criticat frecvent autoritățile pentru că nu au eliberat prizonierii grav bolnavi, astfel încât aceștia să poată căuta un tratament adecvat.
Evenimente relevante la nivelul anului 2023 despre tortură, tratament inuman și condițiile din închisorile turcești:
Baroul Ankara a publicat 5 rapoarte cenzurate despre tortura și maltratarea presupușilor guleniști.
C. a publicat cinci rapoarte ale comitetului său pentru drepturile omului cu privire la acuzațiile de tortură făcute de deținuții dintr-un centru de detenție al poliției, care au fost cenzurate anterior de conducere și i-au determinat pe președintele comisiei de atunci și mai mulți avocați să demisioneze.
22 de membri ai personalului penitenciarului reținuți pentru presupuse torturi, maltratări și delapidare.
Douăzeci și doi de membri ai personalului penitenciarului, inclusiv gardieni și doi administratori, au fost reținuți în baza unor mandate emise de procurorii turci pentru presupuse torturi și maltratare a deținuților și deturnare de fonduri publice.
520 de copii sub 6 ani în închisoare cu mamele lor în Turcia.
Un total de 520 de copii cu vârsta sub 6 ani își însoțesc mamele în închisorile turcești, potrivit unui raport publicat de parlamentarul D. de opoziție, E..
Cazurile de tortură și rele tratamente au fost documentate pe scară largă de către organismele de monitorizare, societatea civilă, mass-media, precum și organizațiile și instituțiile internaționale. Aceste practici sunt sistemice și răspândite. Sunt folosite diverse metode psihologice și fizice.
Astfel, potrivit art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 opoziția la extrădare nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoană arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt întrunite condițiile pentru extrădare.
Cu toate acestea, din interpretarea textului de lege prev. de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rezultă că acest impediment facultative la extrădare intervine ori de câte ori, ca efect al predării, situația persoanei extrădabile riscă să fie substanțial afectată în mod negativ, indiferent de factorii care generează un atare risc.
Mai mult decât atât, odată demonstrat caracterul generalizat al condițiilor inumane sau degradante de detenție din tara care solicit extrădarea, efectele acestei stări de fapt se vor răsfrânge și asupra persoanei extrădabile, fără putință de tăgadă.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat respingerea cererii de extrădare în temeiul art. 52 alin. (7) rap. art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.
La data de 07.10.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a depus la dosar răspuns la opoziția de extrădare prin care a arătat că analizând conținutul opoziției la extrădare, a constatat că temeiul de drept al cererii este fundamentat pe teza finală a dispozițiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, referitoare la neîndeplinirea condițiilor pentru extrădare. Astfel, singurele motive de refuz invocate prin opoziția la extrădare vizează existența unui posibil risc semnificativ ca persoana extrădabilă A. să fie deținută preventiv în condiții inumane sau degradante, respectiv riscul de a nu-i fi respectate drepturile fundamentale pe parcursul procedurii penale de către autoritățile din Turcia.
A apreciat că motivele de refuz invocate în opoziția la extrădare formulată de persoana extrădabilă A. sunt neîntemeiate, având în vedere că din examinarea cererii de extrădare și a documentelor scrise atașate acesteia în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 302/2004 a rezultat că autoritățile din Turcia au oferit garanții suficiente, atât pentru respectarea drepturilor omului, cât și pentru garantarea dreptului la un proces echitabil, având în vedere următoarele aspecte esențiale:
Turcia este parte a Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar conformitate cu art. 34 din Convenție, acceptă solicitările individuale depuse împotriva sa, în acest sens persoana solicitată A., dacă va fi extrădată, are dreptul de a se adresa Curții Europene a Drepturilor Omului în privința deciziilor finale care vor fi luate împotriva sa; infracțiunea pentru care este urmărită persoana solicitată A. ("omor") nu este de natură politică sau militară;
Persoana solicitată A. are toate drepturile de apărare juridică prevăzute în acordurile internaționale la care Republica Turcia este parte.
În situația în care persoana solicitată A. va fi extrădată și se va descoperi în sarcina acesteia o altă infracțiune comisă înainte de data extrădării, ce intră în jurisdicția justiției penale turce, pentru judecata acestuia se va solicita consimțământul autorităților competente din România, iar dacă acest consimțământ nu va fi dat, persoana solicitată nu va fi judecată pentru alte infracțiunii, decât infracțiunea care face obiectul extrădării.
Examinând cererea de extrădare și documentele aferente acesteia prin raportare la prevederile legale incidente, Curtea a constatat că persoana extrădabilă A. este urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 19.08.2024 în dosarul nr. NCB: 67053-51123-13621 de Tribunalul Penal de Pace nr. 8 din Istanbul, pentru săvârșirea infracțiunii de omor intenționat cu motivul unei răzbunări de sânge, prev.de art. 523
7
art. 82
1
-J C. pen. al Republicii Turcia, sancționată cu închisoare pe viață în formă agravantă.
S-a reținut, în fapt, că, în cadrul unui incident armat la ora 22:30, în data de 18.08.2024 în Istanbul o victimă a fost ucisă primind multiple lovituri în corp, în timp ce alte două persoane au fost grav rănite de gloanțe, suspecții au fost identificați ca fiind F., A. și G.. Înregistrarea video de securitate de pe strada unde a avut loc împușcătura indică faptul că suspecții așteptau într-o mașină la 50 m distanță de mașina victimelor. După ce victimele s-au urcat în mașinile lor, un suspect îmbrăcat în haine negre și cu mască pe față a ieșit din mașina care a fost închiriată de suspectul H. și a alergat spre mașina victimelor. În același timp, mașina suspecților s-a îndreptat spre mașina victimelor și apoi suspectul pe jos și ceilalți suspecți din mașină au deschis focul simultan asupra victimelor. După ce au împușcat victimele, l-au luat pe suspectul care era pe jos în mașina lor și au fugit de la locul crimei. Mașina lor a fost găsită abandonată sub un viaduct, iar motorul încă mergând.
În privința cadrului normativ aplicabil în analiza prezentei cereri de extrădare, Curtea a reținut că actele normative care reglementează aspectele generale privind extrădarea, stabilesc preeminența dreptului internațional în domeniul extrădării.
În prezenta procedură, instrumentul internațional aplicabil între România și Republica Turcia, îl reprezintă Convenția europeană de extrădare încheiată la Paris, la data de 13 decembrie 1957, cu protocoalele adiționale, Convenția fiind ratificată de România prin Legea nr. 80/1997.
Pe de altă parte, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române. De asemenea, conform art. 4 din Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale, la care România este parte în situațiile nereglementate.
Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 statuează că, în situația în care prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc, conform normelor române de drept procesual penal.
În acest context normativ, Curtea a reținut că:
- Cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Turcia îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată, aceasta fiind formulată în scris, de autoritatea competentă a statului solicitant, și însoțită de copiile autentice ale mandatului de arestare preventivă emis de Judecătoria de Pace nr. 9 Istanbul, încheierea penală (proces-verbal de examinare a cazului) nr. x/180934 din data de 23.08.2024 a Judecătoriei de Pace nr. 9 Istanbul, calificarea juridică a faptei și dispozițiile legale incidente, o copie a dispozițiilor legale aplicabile. În cuprinsul acestor documente se realizează o expunere suficient de clară a faptelor pentru care se solicită extrădarea, atât sub aspectul conținutului lor obiectiv concret, al datei și locului săvârșirii lor, cât și sub aspectul calificării juridice a faptelor și al dispozițiilor legale aplicabile în statul solicitant.
- Cu privire la condițiile referitoare la persoana supusă extrădării, s-a reținut, pe de o parte, că potrivit dispozițiilor legilor aflate în vigoare, vor fi supuse extrădării persoanele aflate pe teritoriul României care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranță, a unei pedepse ori a unei alte hotărâri a instanței penale din statul solicitant [art. 18 din Legea nr. 302/2004].
- Pe de altă parte, s-a arătat că nu pot fi extrădați din România, cetățenii români, dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 20; solicitanții de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuși la tortură, tratamente inumane și degradante; persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicție, în condițiile și în limitele stabilite prin convenții sau prin alte înțelegeri internaționale; persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca suspecți, persoane vătămate, părți, martori sau experți ori interpreți în fața unei autorități judiciare române solicitante, în limitele imunităților conferite prin convenție internațională [art. 19 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].
- Persoana extrădabilă A. este cetățean israelian, posesor al pașaportului seria x nr. x eliberat de autoritățile israeliene la data de 23.08.2016, valabil până la data de 22.08.2026, iar la data formulării cererii de extrădare se afla pe teritoriul României, în zona de jurisdicție a statului român, nu avea domiciliu sau reședință pe teritoriul României.
În raport de aceste aspecte, Curtea a constatat că: este îndeplinită condiția prevăzută de art. 18 din Legea nr. 302/2004, respectiv persoana extrădabilă A. este urmărită sub acuzația comiterii unei infracțiuni, aceasta fiind prinsă pe teritoriul României; persoana extrădabilă A. nu are calitatea de persoană exceptată de la extrădare, în conformitate cu disp. art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, întrucât nu are cetățenie română, nu are domiciliul și nici reședința pe teritoriul României; acesteia nu i s-a acordat dreptul de azil în România și nu beneficiază de statutul de refugiat pe teritoriul statului român, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar; persoana extrădabilă nu se bucură în România de imunitate de jurisdicție (alin. (1) lit. c) și nici nu a fost citată, din străinătate, în vederea audierii în fața unei autorități judiciare române (alin. (1) lit. d).
- Deopotrivă, s-au constatat îndeplinite și exigențele privind fapta care dă loc la extrădare, reținând că aceasta nu face parte din categoria celor care ar justifica refuzul extrădării, prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. e) și f) și art. 30 din Legea nr. 302/2004, republicată, sau din categoria celor pentru care încuviințarea extrădării ar fi condiționată de îndeplinirea altor condiții, cum ar fi cele prevăzute de art. 25 și 27 din același act normativ.
- Totodată, s-a constatat îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzute de art. 24 din Legea nr. 302/2004, infracțiunea de care este acuzată persoana extrădabilă având corespondent în legea penală română, reținând că fapta, astfel cum este descrisă în actele procesuale comunicate de autoritățile Republicii Turcia, are corespondent în legislația penală română, fiind incriminată de dispozițiile art. 188-189 alin. (1) lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 de ani sau detențiunea pe viață, iar față de cele reținute se constată îndeplinită și cerința referitoare la gravitatea pedepsei, instituită prin art. 26 din Legea nr. 302/2004.
Termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit nici potrivit legislației statului solicitant și nici conform legislației române, fiind satisfăcute și cerințele reglementate de dispozițiile art. 18 și art. 19 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Referitor la motivul de refuz prevăzut de art. 21 lit. b) din Legea nr. 302/2004, respectiv existența unor motive serioase de a crede că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii persoanei extrădabile pe motiv de naționalitate, Curtea a reținut că actele dosarului nu sprijină teza apărării, urmărirea penală având ca obiect o infracțiune de drept comun, iar autoritățile Republicii Turcia au oferit garanții că cererea de extrădare nu are drept scop urmărirea din motive politice, în legătură cu apartenența rasială, religia practicată, naționalitate sau opiniile politice.
Curtea a apreciat, însă, că în cauză este incident motivul facultativ de refuz al extrădării prevăzut de art. art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care prevede că "extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate".
În acest sens s-a reținut că în jurisprudența instanței supreme s-a arătat că, din interpretarea textului de lege prevăzut de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că acest impediment facultativ la extrădare intervine ori de câte ori, ca efect al predării, situația persoanei extrădabile riscă să fie substanțial afectată în mod negativ, indiferent de factorii care generează un atare risc, dispoziția legală indicând, doar cu titlu exemplificativ, vârsta sau starea de sănătate a persoanei, fără a limita, însă, impedimentele la extrădare la aceste două elemente. În acest context, odată relevat caracterul sistemic al condițiilor inumane sau degradante de detenție preventivă, la fel ca și cel al încălcării drepturilor fundamentale ale omului în statul solicitant, efectele acestei constatări se răsfrâng, în mod inevitabil și asupra cazurilor individuale de privare de libertate, în așteptarea procesului (decizia nr. 275 din 03.05.2022, ICCJ, secția Penală).
Ca urmare, identificarea tuturor împrejurărilor și a factorilor de risc relevanți sub aspectul incidenței motivului facultativ de refuz al extrădării analizat reprezintă atributul instanței învestite cu soluționarea cererii de extrădare, căreia îi revine sarcina de a examina toate informațiile pertinente, referitoare atât la situația particulară a persoanei extrădabile, cât și la cea obiectiv existentă în statul solicitant. Acestei ultime categorii de informații i se pot circumscrie și date care atestă existența unui risc semnificativ - fundamentat pe evaluările repetate ale organismelor competente - de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului în statul solicitant și/ori de supunere a persoanei extrădabile unor tratamente inumane sau degradante în acest ultim stat.
În calitate de parte contractantă la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (ratificată prin Legea nr. 30/1994), România trebuie să se conformeze obligației consacrate de art. 1 din acest instrument juridic, respectiv, aceea de a recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.
Examinând toate informațiile pertinente, referitoare atât la situația particulară a persoanei extrădabile, cât și la cea obiectiv existentă în statul solicitant, se identifică date care atestă existența unui risc semnificativ de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului în statul solicitant și/ori de supunere a persoanei extrădabile unor tratamente inumane sau degradante.
Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, extrădarea unui cetățean străin de către un stat parte la Convenție poate ridica probleme din perspectiva articolului 3, atunci când există motive substanțiale de a crede că extrădarea ar expune respectiva persoană unui risc real de a fi supusă unor tratamente contrare art. 3 din Convenție în statul solicitant (mutatis mutandis, cauza Ahmed contra Austriei, nr. 25964/94, hotărârea din 17 decembrie 1996).
Sfera tratamentelor prevăzute de articolul 3 include condițiile inumane sau precare de detenție care ating un anumit nivel de gravitate, Convenția interzicând în temeni absoluți tortura sau tratamentele inumane ori degradante. Manifestările care umilesc și înjosesc o persoană, demonstrând lipsă de respect față de demnitatea ființei umane sau care dau naștere unor sentimente de frică, angoasă sau de inferioritate de natură a înfrânge rezistența sa morală sau fizică pot fi caracterizate ca degradante, Curtea Europeană subsumând, exemplificativ, acestei categorii cazurile de supraaglomerare a locurilor de detenție (inclusiv preventivă), accesul inexistent sau limitat la lumină naturală, surse de ventilație sau de încălzire, obiecte de igienă .
Curtea a constatat că, în baza documentelor transmise, statul solicitant nu a furnizat informații specifice cu privire la modul în care ar fi asigurate drepturile la un proces echitabil în cazul extrădării numitului A. și condițiile de care ar beneficia acesta în cazul plasării în detenție.
Mai mult, Parlamentul European prin trei rezoluții și-a manifestat îngrijorarea cu privire la faptul că sistemul judiciar din Turcia și autoritățile turce nu iau în considerare hotărârile CEDO și că, din ce în ce mai des, instanțele inferioare turce nu respectă deciziile Curții Constituționale din Turcia.
Astfel, prin Rezoluția Parlamentului European din 21 ianuarie 2021 (P9_TA(2021)0028) referitoare la situația drepturilor omului din Turcia, în special cazul lui I. și al altor prizonieri de conștiință (2021/2506(RSP), s-a constatat printre altele:
" . . . . . . . . . .7. este profund îngrijorat de faptul că sistemul judiciar și autoritățile turce nu iau în considerare hotărârile CEDO și că, din ce în ce mai des, instanțele inferioare turce nu respectă hotărârile Curții Constituționale din Turcia; invită Turcia să asigure respectarea deplină a dispozițiilor Convenției europene a drepturilor omului, precum și a hotărârilor CEDO; solicită cooperarea sa deplină cu Consiliul Europei în ceea ce privește consolidarea statului de drept, a drepturilor minorităților, a democrației și a drepturilor fundamentale; speră că CEDO își va putea accelera procesul de pronunțare a hotărârilor în numeroase cazuri care implică situația din Turcia; îndeamnă guvernul turc să se asigure că toate persoanele își exercită dreptul fundamental la un proces echitabil și la examinarea cazurilor lor de către un sistem judiciar pe deplin independent și funcțional, în conformitate cu standardele internaționale;.
își exprimă profunda îngrijorare cu privire la restrângerea spațiului de acțiune al societății civile și la deteriorarea continuă a drepturilor și libertăților fundamentale și a statului de drept în Turcia; reliefează, în special, îngrijorările în legătură cu regresele susținute înregistrate de Turcia în ceea ce privește independența sistemului judiciar; invită autoritățile turce să pună capăt hărțuirii judiciare a apărătorilor drepturilor omului, a cadrelor universitare, a jurnaliștilor, a liderilor spirituali, a avocaților și a membrilor comunității lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale, ale căror drepturi fundamentale au fost încălcate, în special după tentativa eșuată de lovitură de stat; . . . . . . . . . .
reamintește regimul mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului, recent aprobat, un mecanism de monitorizare și sancționare a încălcărilor grave ale drepturilor omului, astfel cum se întâmplă în Turcia, care vizează persoane, entități și organisme implicate în sau legate de încălcări grave ale drepturilor omului; . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ."
În continuare, în aceeași linie de abordare, prin Rezoluția Parlamentului European din 7 iunie 2022 referitoare la Raportul Comisiei pe 2021 privind Turcia (2021/2250(INI), în urma unei evaluări generale, s-au constatat, printre altele, referitor la staul de drept și drepturile fundamentale:
" . . . . . . . . . .8. regretă deteriorarea continuă a situației drepturilor omului în Turcia, inclusiv regresele în ceea ce privește libertățile fundamentale, democrația și statul de drept; consideră că actuala formă represivă de guvernare, ai cărei piloni principali sunt abuzul cadrului juridic - în special prin utilizarea acuzațiilor de terorism și prin restricționarea libertății de exprimare - și lipsa de independență a sistemului judiciar, este o politică de stat deliberată, continuă și sistematică, dusă pentru a suprima direct sau printr-un efect de descurajare orice activitate critică; este consternat de faptul că, pentru a continua această politică, autoritățile statului turc sunt pregătite să își ignore flagrant și persistent obligațiile juridice internaționale și interne, cum ar fi cele care decurg din calitatea Turciei de membru al Consiliului Europei;
...10. invită Turcia să pună în aplicare pe deplin toate hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, în conformitate cu articolul 46 din Convenția europeană a drepturilor omului, o obligație necondiționată care decurge din calitatea Turciei de membru al Consiliului Europei și care este consacrată în constituția sa; condamnă în termenii cei mai fermi hotărârea recentă a Înaltei Curți Penale nr. 13 din Istanbul, care l-a condamnat pe J. la detenție strictă pe viață după mai mult de patru ani și jumătate de detenție nedreaptă, ilegală și nelegitimă; consideră că dl J. a fost condamnat pe baza unor acuzații nejustificate, cu scopul de a reduce la tăcere și a descuraja vocile critice din Turcia; își reiterează apelul adresat autorităților turce de a acționa în conformitate cu obligațiile lor internaționale și interne și de a respecta hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului în această cauză și de a-l elibera imediat pe dl J.; . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . .16. este îngrijorat de numărul din ce în ce mai mare de cereri depuse la Curtea Constituțională cu privire la încălcări ale drepturilor constituționale și de faptul că nu se fac modificări atunci când sunt descoperite astfel de încălcări; ia act de declarațiile recente ale președintelui Curții Constituționale, în care se recunoaște că peste 73 % dintre cele peste 66 000 de cereri primite în 2021 se refereau la dreptul la un proces echitabil, descriind situația ca "gravă"; pune sub semnul întrebării legalitatea modificărilor aduse normelor de procedură ale instanțelor care permit amânarea cu un an a hotărârilor;
. . . . . . . . . . .31. condamnă ferm extrădările și răpirile forțate ale unor cetățeni turci care își au reședința în afara Turciei, ceea ce constituie o încălcare a principiului statului de drept și a drepturilor fundamentale ale omului; Îndeamnă UE să ia măsuri în legătură cu această practică îngrijorătoare în propriile state membre, precum și în țările candidate și asociate; . . . . . . . . . .
își reiterează îngrijorarea că Turcia refuză să pună în aplicare recomandările Comitetului pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante al Consiliului Europei; invită Turcia să adopte o politică de toleranță zero față de tortură și să ancheteze corespunzător semnalările persistente și credibile privind tortura, relele tratamente și tratamentele inumane sau degradante ale persoanelor în timpul detenției, interogatoriilor și arestării preventive, punând capăt impunității și trăgându-i la răspundere pe cei responsabili; salută recenta modificare a regulamentului privind închisorile prin care termenul "percheziție corporală" a fost înlocuit cu "percheziția amănunțită" și îl invită pe directorul Direcției generale pentru penitenciare și centre de detenție să se asigure că acest regulament este pus în aplicare în totalitate "cu respectarea demnității și onoarei umane", așa cum se menționează în regulamentul modificat, deoarece există în continuare relatări credibile că această practică continuă să fie folosită, inclusiv asupra minorilor care vizitează închisorile; este profund îngrijorat de situația din penitenciarele suprapopulate din Turcia, care mărește pericolul ca pandemia de COVID-19 să aibă efecte mortale pentru deținuți; pe lângă aceasta, este profund îngrijorat de restrângerea arbitrară a drepturilor deținuților la tratament medical și la vizite; subliniază că, potrivit datelor K., există în prezent 1 605 deținuți bolnavi, dintre care 604 sunt grav bolnavi; deplânge continuarea încarcerării fostei deputate L., în ciuda stării sale de sănătate grave, constatată de rapoarte medicale, care au fost apoi ignorate de Consiliul de medicină criminalistică (ATK), o instituție de stat; cere ca L. să fie eliberată imediat; este consternat de relatările potrivit cărora se practică arestarea femeilor însărcinate sau a lăuzelor și îndeamnă Turcia să elibereze toate femeile în cauză și să pună capăt practicii de a aresta femeile imediat înainte sau după ce nasc; este preocupat de hărțuirea deputatului M., care a fost recent împiedicat să călătorească în străinătate și a fost supus unei anchete a procurorului-șef din Kandira - o cauză care a fost abandonată recent - sub acuzația de "insultare a statului și a organelor sale", de "influențare a expertului" și de "apreciere a infracțiunii și a infractorilor" după ce a solicitat eliberarea lui L.;
este consternat de faptul că Avocatul Poporului din Turcia păstrează o tăcere absolută față de situația gravă descrisă mai sus în care se află drepturile fundamentale în această țară; îl invită pe Avocatul Poporului din Turcia să se asigure că instituția sa devine un instrument util pentru cetățenii Turciei și că acționează pentru a răspândi cultura recurgerii la căile de atac, obiectiv pe care această instituție și l-a stabilit; . . . . . . . . . .
De asemenea, prin Rezoluția Parlamentului European din 13 septembrie 2023 referitoare la Raportul Comisiei pe 2022 privind Turcia (2022/2205(INI), în urma unei evaluări generale, s-au constatat aceeași abordare a Turciei raportat la respectarea drepturilor fundamentale ale omului:
" . . . . . . . . . .8. consideră că, în ceea ce privește drepturile omului și statul de drept, tabloul dezolant descris în rezoluția sa din 7 iunie 2022 referitoare la Raportul Comisiei din 2021 privind Turcia rămâne valabil și reiterează conținutul rezoluției respective; sprijină pe deplin rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 12 octombrie 2022 și raportul aferent al Comitetului de monitorizare al acesteia privind respectarea obligațiilor și angajamentelor de către Turcia, precum și rezoluțiile adoptate de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei în așteptarea executării hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, care descriu în detaliu o serie întreagă de deficiențe grave în domeniul drepturilor omului relatate în mod constant de organizații locale și internaționale renumite în domeniul drepturilor omului; . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
condamnă lipsa de independență a justiției și instrumentalizarea politică a sistemului judiciar și subliniază faptul că acest domeniu reprezintă o preocupare majoră pentru UE, întrucât independența justiției reprezintă cheia de boltă a unui sistem democratic funcțional care funcționează în serviciul și în beneficiul populației; este în continuare preocupat de restricțiile grave asupra libertăților fundamentale - în special libertatea de exprimare și de asociere, dintre care cauza Gezi rămâne emblematică - și de atacurile constante asupra drepturilor fundamentale ale membrilor opoziției, apărătorilor drepturilor omului, avocaților, sindicaliștilor, membrilor minorităților, ziariștilor, cadrelor universitare și activiștilor societății civile, inclusiv prin hărțuire judiciară și administrativă, utilizarea arbitrară a legilor împotriva terorismului, stigmatizarea și închiderea asociațiilor; se așteaptă ca toate sectoarele societății turcești organizate să aibă posibilitatea de a-și desfășura în mod liber munca și activitățile, deoarece acest lucru ar putea întări democrația turcă; își exprimă îngrijorarea în legătură cu relatările privind violența excesivă exercitată asupra deținuților; subliniază în mod ferm necesitatea de a se asigura un tratament uman tuturor deținuților, în conformitate cu drepturile fundamentale ale omului;
invită Turcia să pună în aplicare pe deplin toate hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, în conformitate cu articolul 46 din CEDO, ceea ce reprezintă o obligație necondiționată care decurge din faptul că Turcia este membră a Consiliului Europei; este consternat de nerespectarea și neaplicarea continuă de către autoritățile turce, în special de către sistemul judiciar, a hotărârilor de referință ale CEDO, cum ar fi cauzele I. și J., pentru care Turcia se confruntă cu proceduri istorice de constatare a neîndeplinirii obligațiilor la Consiliul Europei; . . . . . . . . . .
ia act de intrarea, după ultimele alegeri pentru Parlamentul Turciei, a partidelor islamiste de extremă dreaptă în coaliția de guvernare; este preocupat de ponderea tot mai mare a agendei islamiste în procesul legislativ și în multe domenii ale administrației publice, inclusiv prin extinderea influenței Direcției pentru afaceri religioase (N.) în sistemul de învățământ; este îngrijorat, în special, de presiunea din ce în ce mai mare exercitată de autoritățile guvernamentale și de grupurile islamiste și ultranaționaliste asupra sectorului cultural din Turcia și asupra artiștilor turci, fapt demonstrat recent de numărul tot mai mare de anulări de concerte, festivaluri și alte evenimente culturale pentru că sunt considerate critice sau "imorale", cu scopul de a impune o agendă ultraconservatoare incompatibilă cu valorile UE;
. . . . . . . . . . .21. conchide că guvernul turc nu are niciun interes să elimine decalajul persistent și din ce în ce mai mare dintre Turcia și UE în ceea ce privește valorile și standardele, deoarece a demonstrat, în ultimii ani, o lipsă clară de voință politică de a realiza reformele necesare, îndeosebi cu privire la statul de drept, drepturile fundamentale și protejarea și includerea tuturor minorităților etnice, religioase și sexuale; concluzionează, de asemenea, că guvernul turc nu a manifestat niciun interes în respectarea și susținerea criteriilor de la Copenhaga și în alinierea la politicile și obiectivele UE; . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
În atare condiții, Curtea a avut în vedere caracterul sistemic al condițiilor inumane sau degradante de detenție preventivă din Turcia, la fel ca și cel al încălcării drepturilor fundamentale ale omului în statul solicitant, efectele acestei constatări se răsfrâng inevitabil și asupra cazurilor individuale de privare de libertate, în așteptarea procesului, cum este cazul numitului A..
În acest sens, Curtea a avut în vedere problema sistemică a condamnărilor pentru terorism bazate în mod decisiv doar pe utilizarea aplicației de mesagerie O., CEDO constatând în data de 26.09.2023, în hotărârea pronunțată de Marea Cameră în cauza Yuksel Yalcinkaya v. Turcia o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
Mai mult, în luna iulie 2024, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a transmis Guvernului Turciei cinci cauze care vizează 1.000 de condamnări cu posibila încălcare a art. 6, art. 7 și art. 11 CEDO.
Curtea a mai în vedere că, în contextul conflictului militar armat din Orientul Mijlociu între Israel și gruparea P., relațiile diplomatice dintre Turcia și Israel s-au deteriorat considerabil, Turcia fiind o susținătoare declarată a palestinienilor și condamnând în termeni fermi intervenția Israelului în Fâșia Gaza. Persoana extrădabilă este personal al armatei israeliene care a luptat în Gaza, astfel că, în cauză există rațiuni serioase de a se crede că predarea către Republica Turcia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru persoana extrădabilă, existând incertitudinea respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale în statul solicitant.
Împotriva sentinței penale nr. 192/F din data de 10 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024 a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
În motivele scrise de apel, parchetul a apreciat nelegală și netemeinică hotărârea contestată prin care s-a hotărât respingerea cererii de extrădare formulată de autoritățile din Republica Turcia privind persoana extrădabilă A..
În esență, s-a arătat că, în analiza incidenței motivului facultativ de refuz al extrădării prevăzut de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Curtea nu putea face abstracție de fundamentul cererii de extrădare formulate de autoritățile din Republica Turcia privind persoana extrădabilă A., respectiv de elementele factuale și juridice circumscrise sintagmei "fapta care dă loc la extrădare".
Astfel, se solicită extrădarea cetățeanului israelian A. pentru o infracțiune de gravitate deosebită, pedepsită cu închisoarea pe viață (însă nu cu pedeapsa capitală) conform legii turce, ce are corespondent in legislația română in infracțiunea de omor calificat (cu premeditare) prevăzută de art. 188 - 189 alin. (1) lit. a) C. pen. și pedepsită, și în România, cu închisoarea de la 15 la 25 ani sau cu detențiunea pe viață.
De asemenea, din documentele depuse de statul emitent rezultă că faptele ce dau loc predării au avut loc recent, respectiv la data de 18.08.2024, iar cererea de difuziune de urmărire internațională trimisă de Interpol Istanbul prin care se solicită arestarea provizorie, de urgență, a fost înaintată autorităților române la data de 20.08.2024, imediat după depistarea persoanei extrădabile A. la Punctul de trecere a frontierei din cadrul Aeroportului Internațional "Henri Coandă" din București, cererea de extrădare și documentele aferente fiind transmise la data de 23.08.2024.
Infracțiunea de omor este o infracțiune recunoscută în orice stat, indiferent de regimul politic din statul respectiv, Curtea admițând, în considerentele sentinței atacate, că acuzația adusă de autoritățile judiciare din Republica Turcia nu se referă la o infracțiune de natură politică sau militară sau la o infracțiune conexă unei infracțiuni politice; nu se referă la o infracțiune militară care nu constituie infracțiune de drept comun.
Totodată, Curtea a constatat că nu există motive serioase de a crede că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii persoanei extrădabile pe motiv de naționalitate, întrucât din actele dosarului rezultă că urmărirea penală are ca obiect o infracțiune de drept comun, iar autoritățile Republicii Turcia au oferit garanții că cererea de extrădare nu are drept scop urmărirea din motive politice, în legătură cu apartenența rasială, religia practicată, naționalitatea sau opiniile politice.
Din documentele depuse la dosar, atașate cererii de extrădare conform art. 36 din Legea nr. 302/2004, rezultă cu claritate faptul că Republica Turcia a oferit garanții în scris, în mod oficial, atât pentru respectarea drepturilor omului, cât și pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, specificând în mod clar următoarele:
- Turcia este parte la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în conformitate cu art. 34 din Convenție, acceptă solicitările individuale depuse împotriva sa;
- în acest sens, persoana solicitată, daca va fi extrădată, are dreptul de a se adresa Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva deciziilor finale care vor fi luate contra sa;
- infracțiunea pentru care este urmărită persoana solicitata nu este de natură politică sau militară, persoana solicitată are toate drepturile de apărare juridică prevăzute în acordurile internaționale la care Republica Turcia este parte;
- în situația în care persoana solicitată va fi extrădată și se va descoperi în sarcina acesteia o altă infracțiune comisă înainte de data extrădării, ce intră în jurisdicția justiției penale turce, pentru judecata acestuia se va solicita consimțământul autorităților competente din România, iar dacă acest consimțământ nu va fi dai, persoana solicitată nu va fi judecată pentru alte infracțiuni, decât infracțiunea care face obiectul extrădării
A susținut că, în situația în care Curtea ar fi apreciat că aceste garanții oferite de către autoritățile din Turcia nu sunt suficiente, ar fi trebuit să solicite unele informații suplimentare sau detalii, privind respectarea în concret, atât a drepturilor omului, cât și respectarea garanțiilor dreptului la un proces echitabil.
Cu toate acestea, Curtea a respins, prin încheierea din data de 30.09.2024, completarea materialului probatoriu cu o astfel de solicitare, motivând această dispoziție pe faptul că autoritățile din Turcia au furnizat garanții suficiente, printre care inclusiv cele referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.
S-a mai considerat că aspectele semnalate prin Rezoluțiile Parlamentului European, în privința sistemului judiciar și execuțional din Turcia, care reprezintă de fapt motivul respingerii de către Curtea de Apel București, ca neîntemeiată, a cererii de extrădate privind persoana extrădabilă A., în absența unor elemente suficient de clare și precise legate de cauza dedusă judecății, nu pot conduce la concluzia că viața persoanei extrădabile ar fi pusă în pericol ori riscă sa fie supus torturii, unor tratamente inumane sau degradante.
Cu privire la existența unui posibil risc de a nu-i fi respectate persoanei extrădabile A. drepturile fundamentale pe parcursul procedurii penale de către autoritățile din Turcia, s-a arătat că persoana extrădabilă nu se afla într-o astfel de situație, extrădarea și predarea sa fiind solicitate tocmai în scopul aducerii acesteia în fața unei instanțe de judecată independente și imparțiale și al participării sale la procesul în care se va decide asupra temeiniciei acuzațiilor formulate în ceea ce o privește, cu respectarea drepturilor si garanțiilor procesuale prevăzute în legislația statului solicitant, neexistând niciun motiv de a crede că acesteia nu îi vor fi asigurate sau că echitatea procedurii, în ansamblul său, va avea de suferit.
Potrivit jurisprudenței CEDO, o decizie de extrădare poate ridica numai în mod excepțional o problemă în temeiul art. 6 din Convenție, în cazul în care persoana vizată ar risca să sufere în statul solicitant o "denegare flagrantă de justiție", cu arătarea, însă, a faptului că o astfel de denegare depășește limitele unor simple nereguli, iar încălcarea principiului echității procesului trebuie sa fie atât de gravă încât să determine anularea sau distrugerea esenței înseși a dreptului protejat, situație care, în speță, nu poate fi în mod obiectiv prefigurat, în condițiile absentei oricăror motive pertinente si serioase de natură a conduce la reținerea existenței reale a unui astfel de risc pentru persoana extrădabilă (cauza Ahorugeze împotriva Suediei, cauza Othman-Abu Quatada împotriva Regatului Unit).
De asemenea, nici persoana extrădabilă A. cu ocazia audierii sale, și nici apărătorii acestuia, nu au putut indica în concret un abuz al autorităților din Turcia asupra acestuia, neexistând motive pentru a se considera că persoanei extrădabile, pe parcursul desfășurării procedurilor penale, nu îi vor fi asigurate garanțiile fundamentale și de protecție a drepturilor omului.
Deopotrivă, s-a arătat că împrejurările legate de deteriorarea relațiilor diplomatice dintre Republica Turcia si Statul Israel, în contextul tensiunilor politice actuale din Orientul Mijlociu, generat de conflictul militar dintre Statul Israel și gruparea P., reținute de Curte ca fiind un argument suplimentar pentru a considera că "există rațiuni serioase pentru a se crede că predarea către Republica Turcia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru persoana extrădabilă, existând incertitudinea respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale în statul solicitant", nu pot constitui un fundament pentru respingerea cererii de extrădare.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală examinând contestația Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 192/F din data de 10 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024, o va respinge ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Se reține că prin cererea formulată la data de 23.08.2024, Procuratura Generală a Republicii Turcia, Biroul de Investigare a Terorismului și a Crimei Organizate, a solicitat autorităților judiciare române extrădarea și predarea persoanei extrădabile A., în vederea urmăririi sale penale pe teritoriul statului solicitant, pentru comiterea infracțiunii de omor intenționat cu motivul unei răzbunări de sânge, prev.de art. 523
7
art. 82
1
-J C. pen. al Republicii Turcia și punerii în executare a mandatului de arestare emis la data de 19.08.2024 în dosarul nr. NCB: 67053-51123-13621 de Tribunalul Penal de Pace nr. 8 din Istanbul.
S-a arătat că, în fapt, în cadrul unui incident armat la ora 22:30, în data de 18.08.2024 în Istanbul o victimă a fost ucisă primind multiple lovituri în corp, în timp ce alte două persoane au fost grav rănite de gloanțe, suspecții au fost identificați ca fiind F., A. și G.. Înregistrarea video de securitate de pe strada unde a avut loc împușcătura indică faptul că suspecții așteptau într-o mașină la 50 m distanță de mașina victimelor. După ce victimele s-au urcat în mașinile lor, un suspect îmbrăcat în haine negre și cu mască pe față a ieșit din mașina care a fost închiriată de suspectul H. și a alergat spre mașina victimelor. În același timp, mașina suspecților s-a îndreptat spre mașina victimelor și apoi suspectul pe jos și ceilalți suspecți din mașină au deschis focul simultan asupra victimelor. După ce au împușcat victimele, l-au luat pe suspectul care era pe jos în mașina lor și au fugit de la locul crimei. Mașina lor a fost găsită abandonată sub un viaduct, iar motorul încă mergând.
Prioritar, Înalta Curte constată că, în procedura extrădării, instrumentul internațional aplicabil între România și Republica Turcia, îl reprezintă Convenția europeană de extrădare încheiată la Paris la 13.12.1957 (împreună cu cele două protocoale adiționale încheiate la Strasbourg la 15.10.1975, respectiv la 17.03.1978), ratificată atât de România, cât și de Republica Turcia, precum și prevederile art. 18 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată.
Pe de altă parte, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, republicată, dispozițiile cuprinse în