ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 682/2024

Ședința publică din data de 02 octombrie 2024

Deliberând asupra contestației în anulare de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 1/R din data de 11 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 2 din C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A., împotriva deciziei penale nr. 122/CONT/29.01.2024 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat recurentul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a făcut mențiunea că hotărârea e definitivă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în esență, că recurentul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 122/CONT/29.01.2024 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x (prin care a fost soluționată contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 656/24.11.2023 pronunțate de Judecătoria Deta, care la rândul său a avut ca obiect cererea Compartimentului de executări penale din cadrul Judecătoriei Deta de înlocuire a măsurii de siguranță a internării medicale luate față de acesta cu măsura obligării la tratament medical în temeiul art. 569 alin. (3) din C. proc. pen.), însă această cale de atac nu este prevăzută de C. proc. pen., care reglementează doar două căi ordinare de atac (apelul și contestația). Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

II. Împotriva acestei hotărâri contestatorul a formulat o cerere intitulată recurs în casație (contestație) în data de 16 mai 2024, care i-a fost restituită prin adresa nr. x/2023 emisă de Curtea de Apel Timișoara la data de 28.05.2024, cu mențiunea că hotărârea atacată nu face parte din hotărârile ce pot fi supuse recursului în casație, în conformitate cu art. 434 raportat la art. 439 alin. (4)

1

din C. proc. pen.

Ulterior, prin cererea din data de 06 iunie 2024, transmisă Curții de Apel Timișoara, contestatorul A. a solicitat calificarea contestaței din 16 mai 2024 ca fiind contestație în anulare în conformitate cu prevederile art. 426 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. și trimiterea acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a fi judecată.

Prin cererea formulată, contestatorul a solicitat, în esență, încetarea măsurii obligatorii la tratament medical, față de împrejurarea că prin sentința penală nr. 656 din 24 noiembrie 2023 a Judecătoriei Deta s-a dispus înlocuirea măsurii de siguranță a internării medicale prevăzute de art. 110 din C. pen. cu măsura de siguranță a obligării la tratament medical prevăzută de art. 109 din C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12.08.2024, fiind fixat termen de judecată la data 02 octombrie 2024, când a fost acordat cuvântul în dezbateri, susținerile fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.

III. Examinând calea de atac intitulată contestație în anulare formulată de contestatorul A., Înalta Curte o constată inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte reține că a fost învestită cu soluționarea căii de atac intitulate contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1/R din data de 11 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în dosarul nr. x/2023, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de aceeași parte împotriva deciziei penale nr. 122/CONT/29.01.2024 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2023.

Prin cererea din data de 06 iunie 2024, partea a solicitat în mod expres calificarea cererii intitulate recurs în casație (contestație) drept contestație în anulare în temeiul dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., iar pe de altă parte judecarea acesteia chiar de către instanța supremă.

Se observă că partea a indicat în cuprinsul cererii intitulate contestație în anulare motivul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv "când judecată în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate", însă din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că acesta nu este fundamentat, iar simpla invocare a unui motiv de contestație în anulare nu conduce la calificarea cererii formulate ca fiind contestație în anulare.

Astfel că, în raport de aspectele arătate mai sus, Înalta Curte constată că a fost învestită în mod expres cu soluționarea căii de atac intitulate contestație în anulare de către contestatorul A., prin prisma principiului disponibilității. Potrivit acestui principiu, părților li se oferă posibilitatea de a sesiza autoritățile judiciare, de a dispune de obiectul litigiului și de mijloacele de apărare, însă cu respectarea prevederilor legale.

Or, potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Astfel, potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Or, în cauză se constată că prin decizia penală nr. 1/R din data de 11 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în dosarul nr. x/2023, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 22/CONT/29.01.2024 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2023, la rândul său fiind inadmisibilă și calea de atac declarată de contestator împotriva acestei hotărâri, care este definitivă.

În acest sens, Înalta Curte reamintește că hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Ca atare, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză contestatorul A. a declarat calea de atac intitulată contestație în anulare împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1/R din data de 11 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1/R din data de 11 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 octombrie 2024.