ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 612/2024

Ședința publică din data de 18 septembrie 2024

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 119 din data de 27 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 163 pronunțate la data de 23.10.2023 în dosarul nr. x/2023 de către Curtea de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 10/A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 11.01.2024.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, la data de 6 iunie 2024 a fost înregistrată contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., privind sentința penală nr. 163 pronunțată la data de 23.10.2023 în dosarul nr. x/2023 de către Curtea de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 10/A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justișie la data de 11.01.2024.

Din pedeapsa rezultantă au fost deduse; perioada deja executată în statul de condamnare de la 29.11.2019 la 21.03.2023 (3 ani, 3 luni și 23 de zile); 225 de zile acordate cu titlu de eliberare anticipată cu referire la perioada 29.11.2019-28.11.2021; 15 de zile cu titlu de despăgubiri daune acordate conform Decretului L 92/2014 și perioada arestării provizorii de la 25.05.2023 la 06.07.2023 executată în procedura MEA.

Analizând motivele invocate de contestator, care a solicitat deducerea perioadei de 2 ani și 10 luni închisoare din pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, motivat de faptul că a participat la cursuri educative și a prestat muncă în perioada în care a fost încarcerat pe teritoriul Italiei, Curtea a reținut următoarele:

Conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația la executare se poate formula atunci când există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit.) C. proc. pen. când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Prin orice altă cauză de stingere sau micșorare a pedepsei se poate înțelege și orice situație ivită după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, care produce acest efect și care, de principiu, nu se analizează în cadrul altei proceduri, expres reglementate de legiuitor.

Evaluând datele concrete ale cauzei prin prisma dispozițiilor legale menționate, s-a constatat că autoritățile din Italia nu au transmis o astfel de hotărâre judecătorească și niciun act judiciar, prin care să i se acorde vreun drept contestatorului ulterior pronunțării sentinței penale nr. 163 din data de 23.10.2023 de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, prin care a fost recunoscută sentința de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din Italia.

Împotriva sentinței penale nr. 119 din data de 27 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024 a formulat contestație persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 19.07.2024, stabilindu-se termen de judecată la 18 septembrie 2024. În dezbateri, contestatorul A. a solicitat admiterea contestația formulate, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza, deducerea perioadei de 2 ani și 10 luni închisoare din pedeapsă de 5 ani și 4 luni închisoare, motivat de faptul că acesta a participat la cursuri educative și a prestat muncă în perioada în care a fost încarcerat pe teritoriul Italiei.

Examinând contestația formulată de condamnatul A. Înalta Curte constată următoarele:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura coformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte reamintește că procedura jurisdicțională a contestației la executare este menită să rezolve situațiile juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauza de față, Înalta Curte constată că autoritățile judiciare italiene au solicitat recunoașterea hotărârilor judecătorești străine și executarea pedepsei închisorii într-un penitenciar din România privind persoana condamnată A.. Această solicitare a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, care prin sentința penală nr. 119 din 27 iunie 2024 (definitivă prin decizia penală nr. 10/A la data de 11.01.2024. a Înaltei Curți de Casație și Justiție) a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani și 4 luni închisoare, deducând perioada executată la zi.

Se constată că verificarea modului în care instanța română a dat o rezolvare cererii de recunoaștere și executare a unei hotărâri străine, inclusiv în ceea ce privește stabilirea pedepsei aplicate de autoritatea judiciară de condamnare, se realizează în condițiile art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv prin intermediul căii de atac a apelului promovat împotriva hotărârii de recunoaștere, drept de care condamnatul a uzat în cauză într-un ciclu procesual anterior, respectiv în dosarul nr. x/2023, soluționat prin decizia penală nr. 10/2A din 11.01.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea formulată, contestatorul condamnat A. și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul deducerii perioadei de 2 ani și 10 luni închisoare din pedeapsă de 5 ani și 4 luni închisoare, criticând raționamentul instanței avut în vedere la momentul deducerii, motivat de faptul că acesta a participat la cursuri educative și a prestat muncă în perioada în care a fost încarcerat pe teritoriul Italiei.

În acest context, așa cum în procedura de recunoaștere reglementată de Legea nr. 302/2004, statul de executare nu are nicio competență de a statua asupra legalității ori temeiniciei soluției de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne adaptându-se atunci când este cazul la normele interne, cu atât mai mult aceluiași stat de executare nu i-ar putea fi recunoscute, în procedura contestației la executare, prerogative suplimentare de repunere în discuție a legalității soluției.

Înalta Curte subliniază că pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Contestația la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni relative la legalitatea și temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea.

Ca atare, cererea formulată de contestator, prin prisma motivelor expuse, excedează limitelor în care o instanță poate fi învestită în cursul executării.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 119 din data de 27 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 119 din data de 27 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul-persoana condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoana condamnată, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2024.