ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

05.11.2024

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 480 din data de 14.06.2024 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în temeiul art. 47 alin. (2) și (3) din C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu.

În temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 342 din C. proc. pen. și art. 346 alin. (6) din C. proc. pen., s-a declinat competența soluționării cauzei privind pe inculpata A., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) lit. b) din C. pen., în favoarea Judecătoriei Focșani.

Pentru a se pronunța în acest sens, s-a constatat că legea procesuală penală stabilește în mod clar și neechivoc o ordine de preferință, procurorului revenindu-i obligația de a sesiza instanța competentă în ordinea criteriilor menționate, iar în cuprinsul rechizitoriului nr. x din data de 11.06.2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a reținut că, în luna noiembrie 2020, inculpata A. s-a prezentat ca fiind intermediar, translator și consultant medical al Spitalului Achibadem Atakent Istanbul, iar la 13.11.2020 a solicitat și a primit de la numitul B. suma de 8.000 €, reprezentând plata chimioterapiei ce urma să se administreze după intervenția chirurgicală, socrului său C., tratament ce nu a mai fost necesar, sumă de bani pentru care nu a emis vreun document și nici nu a restituit-o. De asemenea, în cuprinsul secțiunii privind situația de fapt, s-a reținut că D. (soția persoanei vătămate B.) i-a remis suma de 8.000 € inculpatei la Spitalul Acibadem din Turcia, astfel că prezumtiva infracțiune a fost comisă în Turcia, consumarea infracțiunii de înșelăciune având loc la momentul producerii prejudiciului.

Judecătoria Sectorului 2 București a constatat că la stabilirea competenței instanței erau aplicabile prevederile art. 42 alin. (1) din C. proc. pen., care stabilește că infracțiunile săvârșite în afara teritoriului României se judecă de către instanțele în a căror circumscripție se află locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică. Din actele dosarului, a rezultat că inculpata A. avea domiciliul, la momentul comiterii presupusei fapte, în Turcia, fiind aplicabile prevederile art. 42 alin. (2) din C. proc. pen., în conformitate cu care, dacă inculpatul nu locuiește sau, după caz, nu are sediul în România, iar infracțiunea este de competența judecătoriei, aceasta se judecă de Judecătoria Sectorului 2 București, iar în celelalte cazuri, de instanța competentă după materie ori după calitatea persoanei din municipiul București, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

S-a constatat că deși urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea ordinii prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (5) teza a II-a din C. proc. pen., în acest caz este obligatorie sesizarea instanței competente potrivit acestei ordini, însă Judecătoria Focșani, care a pronunțat sentința penală nr. 849/08.07.2022, nu se mai putea prevala de prevederile art. 47 alin. (2) și (3) din C. proc. pen. la momentul declinării cauzei către Judecătoria Pitești, deoarece încheierea de cameră preliminară prin care se dispusese începerea judecății rămăsese definitivă.

Judecătoria Sectorului 2 București a constatat că, printre altele, obiectul camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței instanței și dacă apreciază că instanța sesizată (și nu judecătorul de cameră preliminară) nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit art. 50 și 51 din C. proc. pen.

Astfel, s-a apreciat că, prin modalitatea în care este instituită camera preliminară, cu cale de atac separată față de fondul cauzei și precizarea că obiectul camerei îl constituie și competența, prevederile art. 342 din C. proc. pen. reprezintă o excepție de la regula din art. 47 alin. (3) din C. proc. pen.

S-a considerat că în această situație instanța nu mai putea să-și verifice competența teritorială în urma tranșării acestui aspect, constatând legalitatea sesizării și dispunând începerea judecății prin încheierea din data de 19.08.2021.

S-a mai arătat că nerespectarea normelor de competență teritorială nu se sancționează cu nulitatea absolută, ci cu nulitatea relativă și aceasta numai în situația în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 282 din C. proc. pen., iar, în cazul încălcării de către procuror a normelor procesual penale privind competența teritorială atunci când a sesizat o anumită instanță cu rechizitoriu, sancțiunea care intervine este nulitatea relativă, ce poate fi invocată până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură. S-a mai precizat că nulitatea relativă se acoperă atunci când persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege, iar în cauza de față niciuna dintre părți nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Focșani.

Prin urmare, s-a considerat că, în ipoteza sesizării instanței cu rechizitoriu, instanța, părțile și procurorul sunt decăzuți din termenul de invocare a excepției de necompetență teritorială după parcurgerea definitivă a fazei camerei preliminare care are ca obiect, printre altele, verificarea competenței instanței.

Judecătoria Sectorului 2 București a reținut instanța că, deși a constatat că Judecătoria Focșani nu a fost legal sesizată, chiar Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 1094/17.11.2022, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Focșani, dispunând desființarea sentinței pronunțate de către instanța de fond, nu și a încheierii penale din data de 19.08.2021, prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Focșani a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în ceea ce o privește pe inculpata A..

În concluzie, în opinia Judecătoriei Sectorului 2 București, a considera că excepția necompetenței teritoriale poate fi invocată până la începerea cercetării judecătorești din faza de judecată ar echivala cu golirea de conținut a dispozițiilor art. 342 și art. 346 alin. (6) din C. proc. pen. și cu nesocotirea autorității de lucru judecat a încheierii judecătorului de cameră preliminară.

Prin sentința penală nr. 1061 din data de 11.10.2024 pronunțată de Judecătoria Focșani, secția penală în baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. s-a constatat ivit conflictul negativ de competenta în fața Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 14.06.2024.

S-a constatat că Judecătoria Focșani și-a declinat o dată competența de soluționare a cauzei la data de 14.07:2023 în favoarea Judecătoriei Pitești și a primit din nou spre soluționare cauza de la o instanță egală în grad, în speță, Judecătoria Sectorului 2 București, instanță fără capacitatea de a emite un regulator de competență.

În baza art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., s-a dispus înaintarea dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță ierarhic superioară comună, în vederea soluționării conflictului creat.

Pentru a se pronunța în acest sens, s-a arătat că Decizia CCR nr. 641/2014 la care a făcut referire Judecătoria Sectorului 2 București se referă la probele excluse în camera preliminară care nu mai pot fi avute în vedere la judecarea fondului și probele care sunt câștigate judecații, constatându-se de către judecătorul de cameră preliminară că au fost administrate în mod legal. Totodată, s-a menționat că se mai face referire la faptul că inculpatul nu mai poate ridica excepția în cursul judecății cu privire la elementele analizate de judecătorul de cameră preliminară prin încheiere rămasă definitivă.

Judecătoria Focșani a constatat că prin indicarea elementelor neconforme care au stat la baza desființării sentinței penale nr. 849/07.07.2022 a Judecătoriei Focșani s-a urmărit trimiterea cauzei spre rejudecare din etapa camerei preliminare, iar nu a judecății.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Focșani pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată că acesta poartă asupra determinării instanței competente să soluționeze cauza urmare a trimiterii acesteia spre rejudecare prin decizia penală nr. 1094 din data de 17.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, prin care a fost admis apelul formulat de către inculpata A. și s-a dispus desființarea, în totalitate, a sentinței penale nr. 849 din data de 07.07.2022 a Judecătoriei Focșani, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

În acest sens, Înalta Curte reține că prin rechizitoriul nr. x/2021 din data de 11.06.2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) lit. b) din C. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 15.06.2021, sub nr. x/2021.

Prin încheierea penală din data de 19.08.2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Focșani a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în ceea ce o privește pe inculpata A..

Prin sentința penală nr. 849 din data de 07.07.2022, pronunțată de Judecătoria Focșani, s-a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) lit. b) din C. pen. în baza art. 19, 20, 25 alin. (1), (84) alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. coroborate cu art. 1357 din C. civ., s-a admis acțiunea civilă intentată de partea civilă B. și a fost obligată inculpata A. la despăgubiri civile către partea civilă în valoare de 8.000 euro (sau echivalentul în RON la cursul valutar BNR din data plății), reprezentând daune materiale.

Împotriva sentinței penale a Judecătoriei Focșani inculpata a formulat apel, iar prin decizia penală nr. 1094 din data de 17.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, a fost admis apelul formulat de către inculpata A., s-a dispus desființarea, în totalitate, a sentinței penale nr. 849 din data de 07.07.2022 a Judecătoriei Focșani și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani, iar prin sentința penală nr. 816 din data de 14.07.2023 aceasta a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Focșani invocată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, considerând că, față de locul săvârșirii infracțiunii, respectiv prin telefon și raportat la locul unde se află locuința părții civile, Judecătoria Pitești este cea căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.

Prin sentința penală nr. 356 din data de 04.03.2024, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pitești invocată de instanță din oficiu și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, constatându-se că locul săvârșirii faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată este în Turcia, iar inculpata nu mai locuiește pe teritoriul României, astfel că, potrivit art. 42 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 2 București.

Se observă că, în rechizitoriu, în sarcina inculpatei A. s-a reținut că, în luna noiembrie 2020, aceasta s-a prezentat ca fiind intermediar, translator și consultant medical al Spitalului Achibadem Atakent Istanbul, iar la 13.11.2020 a solicitat și a primit de la numitul B. suma de 8.000 €, reprezentând plata chimioterapiei ce urma să se administreze după intervenția chirurgicală socrului său C., tratament ce nu a mai fost necesar, sumă de bani pentru care nu a emis vreun document și nici nu a restituit-o.

S-a reținut că D., soția persoanei vătămate B., i-a remis suma de 8.000 € inculpatei la Spitalul Acibadem din Turcia.

Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 1094 din data de 17.11.2022 Curtea de Apel Galați a admis apelul formulat de inculpată, a desființat în totalitate sentința penală nr. 849 din data de 07.07.2022 a Judecătoriei Focșani și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Focșani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că acuzația vizează o faptă săvârșită pe teritoriul Turciei, de către un cetățean român. Raportat la această apreciere a constatat că nu au fost respectate dispozițiile art. 9 din C. pen., în sensul că lipsește autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat, respectiv autorizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Mai mult, a considerat că nu a fost verificată condiția dublei incriminări, dar și că judecata s-a desfășurat în absența inculpatei, care nu a fost legal citată.

Înalta Curte, constată că Judecătoria Focșani, căreia i-a fost trimisă cauza, tocmai pentru verificarea unor aspecte legate de aplicarea legii penale în spațiu, era obligată să respecte dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. pen. potrivit cărora instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de apel, deoarece nu s-a schimbat situația de fapt avută în vedere de către instanța de apel la adoptarea soluției de trimitere spre rejudecare, aceleiași instanțe. Practic, Judecătoria Focșani pe baza acelorași elemente avute în vedere de către instanța de apel a concluzionat că fapta nu a fost comisă în străinătate, ci a fost comisă pe teritoriul României, neconformându-se dispozițiilor din decizia pronunțată în apel.

În această decizie s-a specificat că motivul desființării și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe a constat atât în lipsa de procedură cu inculpata, cât și în lipsa autorizării procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat, conform art. 9 alin. (3) din C. pen. și, raportat la această dispoziție, competența de a face verificările dispuse de către instanța de apel revenea Judecătoriei Focșani, pentru că a fost învestită de către primul parchet sesizat cu privire la săvârșirea faptei.

Prin urmare, față de cele mai sus expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competentă în a soluționa cauza privind pe inculpata A., în rejudecare, aparține în primă instanță Judecătoriei Focșani.

Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpata A. în favoarea Judecătoriei Focșani, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata A., în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.