ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 septembrie 2024

Deliberând asupra recursurilor în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 287 pronunțată în data de 24 martie 2023 de către Judecătoria Buzău, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. , cetățean român, studii 10 clase și școală profesională, operator parc B., căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, trimis în judecată sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea 407/2006, din data de 13.01.2021, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen., din data de 13.01.2021, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

În baza art. 255 din C. proc. pen. s-au restituit către inculpații A. și C. bunurile ridicate.

S-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămân în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău.

Prin decizia penală nr. 203 din 27 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău împotriva sentinței penale nr. 287/24.03.2023 pronunțate de Judecătoria Buzău.

S-a desființat, în parte, sentința penala apelată și, rejudecând:

În baza art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea 407/2006, cu aplicarea art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la 6000 RON amendă penală, echivalentul a 200 zile - amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj.

În baza art. 61 alin. (2) și (3) din C. pen., s-a stabilit suma corespunzătoare unei zile-amenda în cuantum de 30 RON.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor neexecutării cu rea credință a amenzii penale stabilite, în sensul ca neexecutarea cu rea-credință, în tot sau în parte, a amenzii atrage de drept înlocuirea celor 200 de zile - amendă stabilite cu 200 de zile închisoare, conform art. 63 din C. pen.

În baza art. 273 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. cu referire la prev. art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., a condamnat pe inculpatul C. la 6000 RON amendă penală, echivalentul a 200 zile - amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 61 alin. (2) și (3) din C. pen., s-a stabilit suma corespunzătoare unei zile-amenda în cuantum de 30 RON.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor neexecutării cu rea credință a amenzii penale stabilite, în sensul ca neexecutarea cu rea credință, în tot sau în parte, a amenzii atrage de drept înlocuirea celor 200 de zile - amendă stabilite cu 200 de zile închisoare, conform art. 63 din C. pen.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. rap. la art. 46 alin. (1) din Legea 407/2006 s-a confiscat de la inculpatul A. arma de vânătoare cu alice, marca D., cal. 16, seria x, prevăzută cu curea, 6 cartușe cu alice cal. 16, 2 tuburi cartuș cal. 16, cartuș cu glonț cal. 308 win și a tubului cartuș cal. 308 win cu proiectilul aferent, bunuri aflate în camera de corpuri delicte a IPJ Buzău, conform dovezii H nr. x din 26.02.2021 .

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, care nu sunt contrare deciziei.

Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 203 din 27 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au formulat recurs în casație inculpații A. și C..

Prin motivele formulate s-a solicitat, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., admiterea în principiu a cererilor de recurs în casație, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Deși din cuprinsul cererilor de recurs în casație nu se regăsește indicat un caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., din dezvoltarea motivelor de recurs în casație se reține că fapta de braconaj reținută în sarcina inculpatului A., respectiv cea de mărturie mincinoasă reținută în sarcina inculpatului C. nu sunt prevăzute de legea penală, acestea pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin motivele formulate, recurentul A. a solicitat, în temeiul art. 440 din C. proc. pen., admiterea în principiu a recursului în casație, casarea deciziei penale nr. 203/27.02.2024, pronunțate în dosarul nr. x/2022 de către Curtea de Apel Ploiești și, în temeiul art. 448 alin. (1), pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 407/2006, actualizată.

În susținerea cererii de recurs în casație, recurentul C. a solicitat în temeiul art. 440 din C. proc. pen. admiterea în principiu a recursului în casație, casarea deciziei penale nr. 203 din 27.02.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de către Curtea de Apel Ploiești și, în temeiul art. 448 alin. (1), pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

În fapt, s-a reținut că, în data de 13.01.2021, A. l-a contactat telefonic in jurul orelor 9:00 pe C., pentru a participa împreună la o partidă de vânătoare în fondul de vânătoare nr. 42 Aldeni conform autorizației de vânătoare colectivă tip A cu seria x, valabilă în perioada 17.12.2020 - 15.01.2021.

C. a ajuns în fondul de vânătoare 42 Aldeni, în zona satului Valea Nucului în jurul orelor 10:00-10:30 fiind adus de către concubina sa, E., cu autoturismul personal. Cei doi s-au deplasat din Valea Nucului mai departe cu autoturismul lui A. condus de acesta din urmă în extravilanul satului Valea Nucului, unde C. a semnat autorizația de vânătoare și au început activitatea de vânătoare.

În jurul orelor 12:00, A. s-a deplasat în fondul de vânătoare 42 Aldeni din care fac parte localitățile Berea, satul Valea Nucului, comuna Cernatesti, Sapoca, etc. din județul Buzău, având arma de vânătoare asupra sa marca D. seria x.

S-a precizat, astfel cum rezultă din întreg materialul probator administrat (declarațiile martorilor, semnătura de pe autorizația de vânătoare, listingul de apeluri pentru numărul de telefon x utilizat de către C., pus la dispoziție de către Biroul de Analiza a Informațiilor Buzău în vederea obținerii datelor de trafic si a datelor de localizare, ce îi plasează în intervalul orar de interes (11.00-15.00), că la vânătoare a participat și C., în zona respectivă ce face parte integrantă din fondul de vânătoare nr. 42 Aldeni, potrivit și adreselor emise de către gestionarul fondului de vânătoare, atât în faza judecății în fond, cât și în apel.

S-a arătat, contrar celor susținute de către organele de urmărire penală, că localitățile Sapoca și Berea, inclusiv satul Valea Nucului, fac parte din fondul de vânătoare, iar acesta din urma se afla în întregime în fondul de vânătoare.

În continuare, în cuprinsul motivelor de recurs în casație, s-a susținut că, în timp ce ambii inculpați se aflau în fondul de vânătoare, inculpatul A. a împușcat cele două exemplare de fazan, vânat pe care nu l-a completat în autorizația de vânătoare, dar urma s-o facă înainte de părăsirea fondului de vânătoare, așa cum impune Ordinul 353/2008 pentru aprobarea regulamentului privind autorizarea, organizarea și practicarea vânătorii pentru practicarea vânătorii și care a fost transportat către autoturismul personal, iar pe drumul spre autoturism s-a despărțit de inculpatul C., fiecare urmându-și propriul traseu.

Urmare a unei sesizări, organele de politie au surprins pe A. în timp ce se îndrepta spre autoturismul său cu nr. de înmatriculare x, circumstanțe în care au constatat că A. împușcase două exemplare de fazan cu ocazia unei partide de vânătoare.

Așadar, acuzația adusă lui A. vizează că a desfășurat o partidă de vânătoare fără a respecta condițiile legale, în sensul că a participat singur la vânătoare, deși legislația în vigoare pentru tipul de autorizație în baza căreia acesta era autorizat să vâneze, adică cu minim două persoane, maxim cinci și fără a completa autorizația de vânătoare la rubrica aferentă vânatului recoltat.

Potrivit art. 42 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 42/2006 actualizată constituie infracțiunea de braconaj "b) vânătoarea fără respectarea condițiilor înscrise în autorizația de vânătoare".

În ceea ce privește participarea a minim două persoane cum s-a reținut anterior, recurentul a apreciat că nu există nicio probă care să poată duce la concluzia că la vânătoare nu au participat cei doi inculpați, dimpotrivă, toate probele din dosar arată că în data de 13.01.2021 C. a fost localizat pe str. x din Buzău, ce duce spre Sapoca și ulterior între cele două localități, Sapoca și Berea ce fac parte din fondul cinegetic (fondul de vânătoare) 42 Aldeni, iar satul Valea Nucului (care aparține de Berea și se afla localizat între Sapoca și Berea) la intrarea căruia A. a fost oprit, face parte integrantă din fondul cinegetic 42 Aldeni, unde aceștia erau autorizați să vâneze.

O altă acuzație ce i se aduce lui A. este că nu a respectat condițiile din autorizație, respectiv ca nu a respectat art. 7 alin. (3) lit. b) din Ordinul nr. 353/2008 pentru aprobarea regulamentului privind autorizarea, organizarea și practicarea vânătorii în care se prevede că,,:(3) Autorizațiile de vânătoare se completează cu pix, citeț:

a) de către personalul împuternicit potrivit alin. (1), în toate rubricile care îl privesc, de către organizatorul acțiunii de vânătoare și de către vânător/vânători, în rubricile prevăzute de formular pentru faza premergătoare acțiunii de vânătoare;

b) de către organizatorul acțiunii de vânătoare și de către vânător/vânători, în rubricile prevăzute de formular, după încheierea acțiunii de vânătoare, înainte însă de părăsirea fondului de vânătoare pentru care au fost eliberate și sunt valabile"

Astfel, inculpatul este acuzat că a încheiat acțiunea de vânătoare și înainte de a părăsi fondul cinegetic (de vânătoare) nu a completat autorizația la rubrica vânat recoltat.

Indiferent de proprietar și de categoria terenului, intravilan sau extravilan acesta face parte din fondul cinegetic. Dacă legiuitorul nu a făcut alte distincții, nici organul judiciar nu are voie sa facă alte distincții speculând anumite aspecte. Legiuitorul nu a menționat ca cel târziu la intrarea in intravilan trebuie completată autorizația de vânătoare, ci acesta a spus ca cel târziu la părăsirea fondul cinegetic.

Pentru a exista infracțiunea de braconaj în forma de care este acuzat sunt necesare două condiții: să se fi încheiat vânătoarea și să se fi părăsit fondul cinegetic fără a se fi completat autorizația.

Recurentul a arătat că instanța de fond a reținut corect că fapta acestuia nu este prevăzută de legea penală, că a existat o activitate de vânătoare efectuată de către A. și C. cu respectarea autorizației în cadrul dosarului de urmărire penală.

Nu s-a reținut că faptele nu există, deoarece acestea există în materialitatea lor, dar aceste fapte nu sunt prevăzute de legea penală.

Prin sentința penală apelată, instanța de fond a dispus achitarea celor doi inculpați A. și C., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. apreciind că fapta de braconaj reținută în sarcina lui A., respectiv cea de mărturie mincinoasă reținută în sarcina lui C. nu sunt prevăzute de legea penală.

A apreciat judecătorul instanței de fond că a existat o activitate de vânătoare efectuată de către A. și C. cu respectarea autorizației.

În ceea ce privește aprecierea asupra intervalului orar în funcție de care instanța de apel a pronunțat soluția de condamnare, s-a arătat că în intervalul orar 11:00-15:00, inculpatul C. s-a aflat in interiorul fondului de vânătoare 42 Aldeni, astfel că nu s-au încălcat dispozițiile legale pentru practicarea vânătorii, textul de lege impune participarea minim 2 vânători, iar inculpatul C. a participat la vânătoare, aspect dovedit prin semnarea autorizației de vânătoare și depozițiile martorilor, iar localizarea telefonului sau mobil a dovedit că acesta nu a părăsit fondul de vânătoare în intervalul orar 11:00-15:00, astfel concluzia care se trage este că inculpatul C. a fost sincer în declarații, iar partida de vânătoare la care acesta a participat împreună cu inculpatul A. a fost perfect legală.

Recurentul A. a susținut că legea nu prevede la ce distanță trebuie să fie vânătorii unul de celălalt în timpul partidei de vânătoare, astfel din interpretarea textului de lege se înțelege că vânătorii trebuie să fie prezenți împreună în fondul de vânătoare, or în baza probatoriului administrat în cauză, inculpatul C. a fost în intervalul 11.00-15.00 al zilei de 13.01.2021 în fondul de vânătoare 42 Aldeni din Buzău, aspect omis de către instanța de apel, deși este evident, fiind reținut in rechizitoriu, doar că interpretarea instanței de apel este total eronată.

În concluzie, s-a considerat că decizia penală atacată este netemeinică și nelegală, motiv pentru care inculpații au solicitat în temeiul art. 448 alin. (1), pct. (2) lit. (a) din C. proc. pen. achitarea în temeiul art. 16 alin. (1), lit. b) din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul de dosar x/2022

Prin încheierea din 05 iunie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2022, au fost admise, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de recurenții A. și C. împotriva deciziei penale nr. 203 din 27 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și trimisă cauza, în vederea judecării recursului în casație, la completul C3, în compunere de 3 judecători.

Înalta Curte a apreciat că, din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casație, se constată că cererile de recurs în casație formulate de recurenții inculpați A. și C. îndeplinesc formal cerințele prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., prezintă aparența de sustenabilitate a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și pot fi analizate prin prisma acestuia într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin dispozițiile art. 440 din C. proc. pen., respectiv cea a judecății pe fond a recursului în casație, cu precizarea că nu vor fi avute în vedere aspecte referitoare la reevaluarea materialului probator ori reaprecierea asupra situației de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel, care constituie chestiuni de temeinicie și nu de legalitate a hotărârii, pentru a putea fi încadrate într-un caz de casare.

Examinând recursurile în casație formulate de recurenții inculpați A. și C. împotriva deciziei penale nr. 203 din data de 27 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 05 iunie 2024, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Așa cum s-a menționat și în încheierea de admitere în principiu, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, în raport de încadrarea juridică stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurenții-inculpați ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esență, achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 407/2006, actualizată și a inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen.

În vederea dezlegării chestiunii invocate de recurenții inculpați, Înalta Curte are în vedere situația de fapt reținută cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, respectiv că:, În data de 13.01.2021, în jurul orelor 13:00-13:30, în timp ce se afla singur (inculpatul A.) pe fondul de vânătoare 46 Alden, cu toate că deținea autorizația de vânătoare colectivă tip A cu seria x și nr. x, valabilă în perioada 17.12.2020 - 15.01.2021, a împușcat două exemplare de fazan, fără a respecta condițiile înscrise în autorizația de vânătoare care impuneau ca la vânătoare să participe minim două persoane".

Mai mult, instanța de apel a stabilit că inculpatul C., care a fost audiat în data de 13.01.2021, a declarat nereal că a participat pe întreaga durată a partidei de vânătoare împreună cu coinculpatul A., iar acesta a vânat cele două exemplare de fazan în această perioadă și au părăsit împreună fondul de vânătoare.

Instanța supremă, analizând motivele invocate de inculpați constată că a fost pusă în discuție stabilirea unei alte situații de fapt pe baza materialului probator administrat în cauză și reinterpretarea probelor cu privire la împrejurările în care a survenit faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

În ceea ce privește faptele reținute și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte notează că, potrivit art. 42 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 407/2006 actualizată constituie infracțiunea de braconaj: "b) vânătoarea fără respectarea condițiilor înscrise în autorizația de vânătoare" care impuneau ca la vânătoare să participe minim două persoane, iar potrivit art. 273 din C. pen. constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă: "Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat".

Înalta Curte constată că instanța de apel a stabilit, cu titlu definitiv, că "între orele 12:00-12:50, inculpatul C. a părăsit activitatea de vânătoare (...). Inculpatul A. rămas singur, ulterior după părăsirea fondului de vânătoare de către coinculpatul C., în jurul orelor 13:00-13:30, a împușcat două exemplare din specia fazan."

Or, analizând acțiunile inculpaților, prin raportare la starea de fapt reținută de instanța de apel, contrar celor susținute de apărare, instanța supremă constată că fapta inculpatului A. care, în jurul orelor 13:00-13:30, în timp ce se afla singur pe fondul de vânătoare 46 Alden, cu toate că deținea autorizația de vânătoare colectivă, a împușcat două exemplare de fazan, fără a respecta condițiile înscrise în autorizația de vânătoare care impuneau ca la vânătoare să participe minim două persoane, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de braconaj, prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea 407/2006.

Totodată, fapta inculpatului C., care a declarat nereal că a participat pe întreaga durată a partidei de vânătoare împreună cu coinculpatul A., iar acesta a vânat cele două exemplare de fazan în această perioadă și au părăsit împreună fondul de vânătoare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzute de art. 273 alin. (1) din C. pen., ceea ce întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fiind realizată corespondența dintre faptele concret săvârșite și elementele stabilite de legiuitor în norma de incriminare.

Înalta Curte constată că situația de fapt descrisă se circumscrie ipotezei de incriminare prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006, respectiv, vânătoarea fără respectarea condițiilor înscrise în autorizația de vânătoare, care, potrivit art. 7 alin. (3) lit. b) din Ordinul nr. 353/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind autorizarea, organizarea și practicarea vânătorii, se completează, de către organizatorul acțiunii de vânătoare și de către vânător/vânători, în rubricile prevăzute de formular, după încheierea acțiunii de vânătoare, înainte însă de părăsirea fondului cinegetic pentru care au fost eliberate și sunt valabile", așa încât, contrar susținerilor recurenților inculpați, condamnarea lor nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, pentru a putea fi incident cazul de casare invocat.

Pentru aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de recurenții inculpați A. și C. împotriva deciziei penale nr. 203 din data de 27 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de recurenții inculpați A. și C. împotriva deciziei penale nr. 203 din data de 27 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2024.