ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91 din 14 august 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen.. a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 24 C. civ. pronunțată la data de 03 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 24 C. civ./03.11.2022 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2022 a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind cererea de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești formulată de autoritățile judiciare din Spania

În baza art. 165-166 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, s-a dispus recunoașterea hotărârii nr. 001002 din data de 02 decembrie 2020 pronunțată de Judecătoria de Supraveghere penitenciară nr. 1 din Las Palmas de Gran Canaria -Spania, definitivă prin hotărârea nr. 1/2022 din data de 11 ianuarie 2022 a Tribunalului Audiencia Provincial din Las Palmas de Gran Canaria-Spania, privind condamnarea cetățeanului român A. la pedeapsa de 6570 zile închisoare (18 ani) pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de persoane, prev. de art. 177, 1b și 3 din C. pen. din Spania, două infracțiuni de proxenetism, prev. de art. 187 alin. (1) din C. pen. din Spania și două infracțiuni de abuz constant, prev. de art. 173,2 din C. pen. din Spania, cu circumstanțe agravante de discriminare pe bază de gen și rudenie, persoane vătămate B. și C., având corespondent în legislația penală română în infracțiunile de trafic de persoane, prev. art. 210 alin. (1) C. pen. român (2 infracțiuni); proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen. român, (2 infracțiuni) și violența în familie, art. 199 raportat la art. 193 alin. (1) C. pen. (două infracțiuni), cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. român.

S-a luat act că persoana condamnată a fost de acord să execute pedeapsa în România.

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 6570 zile închisoare, conform C. proc. pen. român.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 6570 zile închisoare aplicată cetățeanului român A., conform C. proc. pen. român, pentru infracțiunile de trafic de persoane prev. art. 210 alin. (1) C. pen. român (2 infracțiuni); proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen. român (2 infracțiuni) și violența în familie, art. 199 raportat la art. 193 alin. (1) C. pen., (două infracțiuni), cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. român, la rămânerea definitivă a sentinței.

S-a dedus din pedeapsa de 6570 zile închisoare, aplicată cetățeanului român A., perioada arestului preventiv și durata executată, începând cu data de 07 februarie 2019 la zi.

S-a dispus comunicarea sentinței definitive și a unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii autorității competente a statului emitent, respectiv autorităților judiciare din Spania, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R., precum și, în copie, Direcției de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției din România.

S-a dispus comunicarea de către Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției din România către statul solicitant a dispozițiilor din legislația internă privind eliberarea anticipată sau condiționată a persoanei condamnate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul în cuantum de 964 RON, pentru avocatul desemnat din oficiu persoanei condamnate A., s-a avansat din fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.

Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire condamnatul A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea a reținut că, la termenul din 13.08.2024 revizuentul-condamnat A., aflat în stare de deținere, personal și asistat de avocat din oficiu, a arătat că își menține cererea de revizuire formulată împotriva sentinței penale nr. 24 C. civ./03.11.2022 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2022.

În susținerea acestei cereri, revizuentul-condamnat A. a arătat că temeiul pentru care solicită revizuirea reprezintă art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., în opinia acestuia, existând fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță, astfel că a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Curtea, examinând hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor incidente în cauză, în raport de criticile invocate de către condamnatul-revizuent A., dar și din oficiu sub toate aspectele, a constatat că este inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

Sub acest aspect s-a arătat că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

În cuprinsul hotărârii atacate au fost enumerate cazurile de revizuire, respectiv că, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. pen.., revizuirea poate fi cerută atunci când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Raportat la prevederile art. 453 C. proc. pen.., prima instanță a susținut că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal. În acest sens, a fost menționată și decizia nr. 17 din 19 martie 2007 prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii în această materie, în condițiile vechiul C. proc. pen., soluție care însă își păstrează deplina valabilitate și în cadrul actualei legislații.

Curtea a constatată că, prin sentința penală nr. 24 din 03.11.2022, Curtea de Apel Ploiești a recunoscut o hotărâre judecătorească străină, prin care nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, aspect care nu se circumscrie dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală la data de 05.09.2024, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 3, cu prim termen de judecată la data de 11.09.2024 și, ulterior, amânată pentru data de 23.10.2024 la cererea apelantului revizuent, pentru a-i da posibilitate acestuia să își angajeze un apărător ales.

Examinând apelul formulat de revizuentul A., prin prisma normelor legale incidente și prin raportare la actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Notând limitele și specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispozițiilor art. 452-459 C. proc. pen.., Înalta Curte reține că revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispozițiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) C. proc. pen. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce privește exclusiv hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, în acest sens fiind și decizia nr. 42 din 14.02.2005 pronunțată de Înalta Curte - Completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că, pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă. Această decizie de unificare a practicii judiciare își păstrează valabilitatea și în raport de dispozițiile actualului C. proc. pen., cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 și art. 465 C. proc. pen.. reluând în esență cazurile de revizuire din reglementarea anterioară.

În speță, Înalta Curte constată că persoana condamnată A. a formulat revizuire împotriva sentinței penale nr. 24 C. civ. pronunțate la data de 03 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2022 prin care, în temeiul art. 165-166 din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută hotărârea nr. 001002 din data de 02 decembrie 2020 pronunțată de Judecătoria de Supraveghere penitenciară nr. 1 din Las Palmas de Gran Canaria -Spania, definitivă prin hotărârea nr. 1/2022 din data de 11 ianuarie 2022 a Tribunalului Audiencia Provincial din Las Palmas de Gran Canaria-Spania, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 6570 zile închisoare (18 ani) și s-a dispus executarea pedepsei recunoscute, într-un penitenciar din România.

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent. Dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

În conformitate cu prevederile art. 167 din Legea nr. 302/2004, transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele condiții: a) hotărârea este definitivă și executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea infracțiunii se face pentru fiecare infracțiune în parte; c) persoana condamnată are cetățenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din aceeași lege.

În consecință, hotărârile pronunțate în baza art. 165-166 din Legea nr. 302/2004 nu se încadrează în categoria celor prin care să se fi soluționat fondul cauzei, respectiv prin care să se fi dat o dezlegare acțiunii penale, conform art. 396 C. proc. pen.., prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.

Ca atare, soluționarea cauzei privind pe persoana condamnată A. de către instanța română, nu a fost guvernată de dispozițiile C. proc. pen., ci de cele ale Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, act normativ ce reglementează o procedură specială în materia recunoașterii hotărârilor judecătorești străine.

Fiind vorba, așadar, de o condamnare pronunțată de o instanță străină față de cetățeanul român A. (hotărârea nr. 001002 din data de 02 decembrie 2020 pronunțată de Judecătoria de Supraveghere penitenciară nr. 1 din Las Palmas de Gran Canaria, definitivă prin hotărârea nr. 1/2022 din data de 11 ianuarie 2022 a Tribunalului Audiencia Provincial din Las Palmas de Gran Canaria-Spania), raportat la normele legale incidente, devine evident că prin hotărârea de recunoaștere a condamnării și preluarea executării pedepsei, pronunțată de instanța română în condițiile Legii nr. 302/2004, nu s-a soluționat fondul acțiunii penale. Dimpotrivă, în procedura recunoașterii hotărârilor judecătorești străine, temeinicia acuzației penale reprezintă o chestiune ce excede competenței instanței române, a cărei învestire este limitată la verificarea îndeplinirii cerințelor impuse de art. 167 din Legea nr. 302/2004.

Or, căile extraordinare de atac reglementate de legiuitorul român, în speță revizuirea, vizează exclusiv hotărârile definitive prin care o instanță s-a pronunțat asupra temeiniciei acuzației penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi extraordinare de atac la alte situații este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

În aceste condiții, se constată că soluția de inadmisibilitate a revizuirii pronunțată de Curtea de Apel Ploiești este temeinică și legală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 91 din 14 august 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.. coroborat cu art. 8 alin. (1) lit. f) din Actul adițional nr. x la Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 1163 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 91 din 14 august 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 23 octombrie 2024.