ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1873/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1873/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 16 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la 12.05.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., prin B. S.A. Lyon, Sucursala București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu intervenienta forțată C., să oblige pârâta să-i achite suma de 3.169,83 RON, cu titlu de despăgubiri constând în contravaloarea reparațiilor autoturismului înmatriculat sub nr. x, a penalităților de întârziere de 0,2%/zi de întârziere, calculate începând cu 02.04.2023, ziua următoare scadenței obligației de plată, și până la data plății integrale a debitului, precum și a cheltuielilor de judecată.
Pârâta a invocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Caransebeș.
Prin sentința civilă nr. 3336/03.11.2023, Judecătoria Caransebeș a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta nu este un terț prejudiciat în sensul art. 2.224 C. civ., ci, în calitate de cesionar al creanței, nu beneficiază de drepturile procesuale ale cedentului. A statuat că dreptul persoanei păgubite de a introduce cererea de chemare în judecată la instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul său nu poate fi transmis prin cesiune, dispozițiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ. fiind unele de excepție, derogatorii atât de la regula instituită la art. 107, cât și de la cea reglementată de art. 115 alin. (1) din cod.
Astfel învestită, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 7625/25.09.2024, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea incidentului procedural.
Pentru a hotărî astfel, a dat eficiență art. 116 C. proc. civ., evidențiind că răspunderea civilă delictuală, cauză a cererii de chemare în judecată, atrage incidența unei norme de competență alternativă, oferind reclamantului dreptul de opțiune asupra instanței sesizate.
Consecutiv, a statuat că, subsecvent opțiunii reclamantului de a învesti, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., instanța în circumscripția căreia s-a produs evenimentul rutier, competența Judecătoriei Caransebeș s-a consolidat și a devenit exclusivă.
Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș, pentru următoarele considerente:
Cauza privește cererea de valoare redusă, întemeiată pe art. 22 din Legea nr. 132/2017, prin care reclamanta, în calitate de cesionară a creanței, solicită de la asigurătorul persoanei vinovate pentru producerea accidentului auto plata diferenței de despăgubiri, constând în cheltuielile cu reparația autoturismului avariat și a penalităților de întârziere, calculate conform art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017.
În considerarea cererii în materie de asigurare, tranșarea competenței teritoriale presupune aplicarea prevederilor art. 107 și art. 115 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Pe lângă regula generală actor sequitur forum rei, cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ. - conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel -, este incident cazul de competență alternativă reglementat de art. 115 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în favoarea instanței în a cărei circumscripție s-a produs riscul asigurat.
În condițiile în care riscul asigurat s-a produs în raza sa teritorială și, deci, a fost învestită în mod judicios de autoarea demersului judiciar conform art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Caransebeș a devenit singura instanță competentă să soluționeze cauza, astfel încât pârâta nu era îndreptățită să solicite declinarea competenței și nici instanța sesizată nu se putea dezînvesti.
Această concluzie, fundamentată pe împrejurarea că litigiului îi este aplicabilă o normă de competență alternativă, subzistă chiar în ipoteza în care s-ar conchide că reclamanta nu putea recurge, din perspectiva actului juridic încheiat cu persoana păgubită, la dispoziția de favoare în materie de competență reglementată de art. 115 alin. (3) C. proc. civ. prin urmare, examinarea acestei prevederi nu mai este relevantă pentru tranșarea incidentului procedural.
De aceea, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Judecătoriei Caransebeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2024.