ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1477/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1477/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 17 septembrie 2024
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, la 29 mai 2023, sub nr. x/2023, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații B., C., Tribunalul Buzău, Parchetul pe lângă Tribunalul Buzău, Judecătoria Buzău, Poliția Buzău, Spitalul Buzău, D. S.A. Buzău, Zahărul S.A. Buzău, E. S.A. Buzău, Comisia de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă a Casei Naționale, Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău, Spitalul de Maximă Siguranță pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, Judecătoria Pătârlagele, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, Primăria Unguriu, F., G. și Contactoare S.A., strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului Buzău.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 140 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din 13 septembrie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de strămutare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 30 ianuarie 2024, sub nr. x/2024, iar prin încheierea nr. 519 din 6 martie 2024 pronunțată de secția a II-a Civilă a instanței supreme, s-a respins cererea formulată de petenta A. privind strămutarea dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Buzău, secția I civilă.
Împotriva acestei încheieri petenta A. a formulat cerere de revizuire.
În susținerea căii de atac, revizuenta a expus aspecte de fapt privind fondul litigiului a cărui strămutare a fost solicitată de aceasta, reluând și o parte din motivele invocate în susținerea cererii de strămutare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 509 C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, la 11 martie 2024, sub nr. x/2024.
Intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C. proc. civ., Legea nr. 108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii, H.G. nr. 488/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii și ale H.G. nr. 905/2017 privind registrul general de evidență a salariaților.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata H. S.R.L. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, în temeiul art. 509 alin. (1) și art. 513 alin. (2) și (3) C. proc. civ.
Intimata Contactoare S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității cererii de revizuire pentru lipsa semnăturii, solicitând, totodată, respingerea căii extraordinare de atac ca inadmisibilă, invocând, în drept, dispozițiile art. 509-513 C. proc. civ.
A formulat întâmpinare și intimatul Tribunalul Buzău, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 17 septembrie 2024, Înalta Curte a constatat că nu se mai impune examinarea excepției nulității cererii de revizuire pentru lipsa semnăturii, deoarece neregularitatea actului de procedură a fost îndreptată de către revizuentă, și a invocat, din oficiu, excepția nulității cererii de revizuire, asupra căreia a rămas în pronunțare, urmând a examina și excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac, invocată de intimații H. S.R.L., Contactoare S.A. și Tribunalul Buzău.
Înalta Curte, stabilind, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) raportat la art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ordinea de soluționare a excepțiilor, a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimați prin întâmpinări, asupra căreia a reținut următoarele:
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale ce o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei poate avea loc doar în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.
În cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, context în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni care vizează fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.
Condițiile de admisibilitate a revizuirii sunt stabilite de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul se poate cere pentru motivele prevăzute de pct. 1-11, iar la alin. (2) se precizează, cu titlu de excepție, că pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 și pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.
În ceea ce privește procedura de judecată a cererii de revizuire, dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Revizuirea declarată în cauză este îndreptată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de strămutare formulată de petenta A..
Înalta Curte constată că instanța sesizată cu o cerere de strămutare este învestită să se pronunțe asupra unui incident procedural al cărui scop este de a asigura buna administrare a justiției în cazul în care există motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică, conform art. 140 alin. (2) și (3) C. proc. civ.
Astfel, încheierea prin care s-a soluționat incidentul procedural al strămutării nu face parte din categoria hotărârilor pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., nefiind aplicabilă nici ipoteza reglementată la alin. (2) al aceluiași articol.
De asemenea, potrivit art. 457 C. proc. civ., legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
În egală măsură, recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
Prin urmare, Înalta Curte, constatând că încheierea a cărei revizuire se solicită nu se înscrie în cerințele de admisibilitate reglementate de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere și prevederile art. 513 alin. (3) din același cod, va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii nr. 519 din 6 martie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii nr. 519 din 6 martie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2024.