ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1390/2024

HOTĂRÂRE

18.06.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1390/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20 septembrie 2023 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2023, reclamanta A. S.A. - în faliment a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, DEPOZITARUL CENTRAL S.A., PLASE PESCARESTI S.A., B. S.A., CONSTRUCTII FEROVIARE CRAIOVA S.A., C. S.A., D. S.A., E. S.A. și F. S.A. prin lichidator judiciar G., ca prin hotărârea ce se va pronunța: în principal, să se constate încetarea de drept a sechestrului asigurător instituit asupra celor 16.000.000 acțiuni simbol H., evidențiate în prezent la Depozitarul Central în contul altei societăți, I. S.R.L., instituit prin Ordonanța DIICOT emisă în Dosarul nr. x/2007 la 25.09.2015, urmare a clasării cauzei penale prin Ordonanța din 03.03.2020, iar în subsidiar, să se dispună ridicarea sechestrului asigurător sus-menționat.

Pârâta E. S.A. a depus note scrise prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

La termenul de judecată din 7 decembrie 2023, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale procesuale și teritoriale a Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă a reținut, în esență, că reclamantul a dedus judecății un litigiu civil (constatarea încetării/ridicarea sechestrului asigurator), izvorât dintr-un raport juridic execuțional de drept civil, la bază fiind o cauză penală în care s-a instituit sechestrul, motiv pentru care, soluționarea acestor litigii, în care nu există nicio legătură cu profesioniștii definiți conform art. 3 C. civ., nu justifică înregistrarea cauzei la un complet specializat de la secția a VI-a Civilă.

În opinia tribunalului, litigiile izvorâte din raportul juridic execuțional se supun jurisdicției civile, indiferent de natura titlului executoriu, de asemenea, fiind lipsită de relevanță calitatea părților.

Tribunalul a constatat că, raportat la natura și obiectul prezentei cauze, aceasta nu prezintă elemente comune cu tipurile de litigii prevăzute de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011; că nu sunt deduse judecății probleme litigioase care să facă necesară aplicarea unor dispoziții de drept material ce intră în competența funcțională a secției specializate; că nu există nici o împrejurare care să justifice soluționarea cauzei de către secția a VI-a Civilă, impunându-se, astfel, judecarea cererii de chemare în judecată de către una dintre Secțiile a III-a, a IV-a sau a V-a ale Tribunalului București.

În ceea ce privește competența teritorială, a apreciat că aceasta revine Tribunalului București, în raport de prevederile art. 112 alin. (1) teza I, coroborate cu prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 3171 din 21 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a VI-a Civile a Tribunalului București privind pe reclamanta A. S.A. în faliment prin lichidator judiciar J., în contradictoriu cu pârâții AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, DEPOZITARUL CENTRAL S.A., PLASE PESCĂREȘTI S.A., B. S.A., CONSTRUCȚII FEROVIARE CRAIOVA S.A., C., D. S.A., E. S.A. F. S.A. în faliment (prin lichidator judiciar G.).

A declinat soluționarea cauzei în favoarea uneia dintre Secțiile III-V Civile ale Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub număr de dosar x/2023

Prin sentința civilă nr. 111 din 8 februarie 2024, Tribunalul București -Sectia a III-a Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar J., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, E. S.A., C. S.A., Construcții Feroviare Craiova S.A., Depozitarul Central S.A., Plase Pescărești S.A., F. S.A. prin lichidator judiciar G. B. S.A., și D. S.A., în favoarea Tribunalului Galați, secția Civilă.

În motivare, asupra competenței teritoriale, Tribunalul București - sectia a III-a Civilă a reținut, în esență, că textul art. 954 C. proc. civ. instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, fiind vorba de o cerere de ridicare măsuri asigurătorii pentru care se stabilește în mod expres competența de primă instanță, respectiv instanța competentă să judece procesul în primă instanță.

Stabilirea instanței teritoriale competente să judece procesul în cazurile de ridicare a măsurilor asigurătorii instituite în dosarele penale se realizează prin raportare la dispozițiile art. 250 C. proc. pen. care se coroborează cu dispozițiile art. 252

-252

după caz, în funcție de situațiile invocate de petent.

S-a apreciat că indiferent de aspectul chemării în judecată a anumitor pârâți - cum este ANAF ori Depozitarul Central care își au sediul în București - cererea de ridicare a măsurilor asigurătorii instituite în dosare penale nu se încadrează în categoria cererilor pentru care competența teritorială este alternativă, nefiind la alegerea părții interesate în ridicarea acestor măsuri.

Decurgând din dosarul penal, măsura asigurătorie va fi de competența instanței care e abilitată să judece procesul penal în primă instanță, prin urmare, în raport de competența teritorială stabilită în cadrul normelor de procedură penală.

Astfel, locul săvârșirii faptelor ce au făcut obiectul ordonanței de clasare din data de 03.03.2020 trebuie considerat a fi municipiul Galați, fiind determinată astfel, in raport și de criteriul competenței materiale, competența Tribunalului Galați. De altfel, dosarul de urmărire penală a fost înaintat Tribunalului Galați în vederea soluționării propunerii privind confiscarea specială a unor sume de bani, inclusiv a celor ce fac obiectul măsurii asiguratorii contestate in prezenta cauză.

Părțile civile pot avea sedii/domicilii diferite în întreaga țară, regula după care se stabilește competența de primă instanță în soluționarea tuturor cererilor care vizează măsurile asigurătorii dispuse în dosarul penal fiind însă de ordine publică. Sunt incluse aici toate cererile de ridicare a măsurilor asigurătorii calificate juridic sub forma cererilor reglementate de art. 957 alin. (2) C. proc. civ., competența teritorială revenind instanței civile identificate conform art. 250 C. proc. pen., aceasta fiind instanța competentă să judece în primă instanță.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, sub același număr de dosar, x/2023

Învestit prin declinare, Tribunalului Galați a constatat că prin sentința civilă nr. 3171/2023 din 21 decembrie 2023 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă instanța a soluționat deja excepția necompetenței teritoriale, reținând că această excepție este neîntemeiată, Tribunalul București fiind competent teritorial, astfel că aceeași excepție nu mai putea fi soluționată în sens contrar de o altă secție a Tribunalului București.

În plus, s-a apreciat că instanța nu-și putea stabili competența teritorială prin raportare la dispozițiile C. proc. pen.

S-a mai arătat că potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 112 alin. (1) teza I, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

Cum în cauză, pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Depozitarul Central S.A. au sediul în București, iar instanța aleasă de către reclamant este Tribunalul București, în temeiul prevederilor anterior menționate, Tribunalul București devine instanță competență să soluționeze cererea.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 95 din 7 mai 2024, pronunțată de Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Aplicarea dispoziții art. 954 C. proc. civ., prin raportare la prevederile C. proc. pen., a condus jurisdicțiile în conflict la statuări divergente în privința instanței căreia, competentă fiind să judece procesul în primă instanță, îi revine și atribuția soluționării cererii de ridicare a sechestrului asigurător.

Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie constatarea încetării de drept a sechestrului asigurător instituit asupra celor 16.000.000 acțiuni simbol H., evidențiate în prezent la Depozitarul Central în contul altei societăți, I. S.R.L., instituit prin Ordonanța DIICOT emisă în Dosarul nr. x/2007 la 25.09.2015, urmare a clasării cauzei penale prin Ordonanța din 03.03.2020, iar în subsidiar, să se dispună ridicarea sechestrului asigurător sus-menționat.

În acest cadru procesual, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 250 C. proc. pen., întrucât litigiul nu privește modul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse într-un proces penal aflat în curs, ci ridicarea măsurilor de indisponibilizare a bunurilor, din perspectiva legii civile, dat fiind că prorogarea de competență, care ar fi atribuit instanței penale judecata acțiunii civile, a încetat, urmare a clasării cauzei penale prin Ordonanța din 03.03.2020.

Curtea Constituțională a României a statuat, prin deciziile nr. 184/2017 și 234/2017, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 10.07.2017 și, respectiv, nr. 556 din 13.07.2017, că dispozițiile art. 397 alin. (5) C. proc. pen. reglementează un caz de menținere de drept a măsurii asigurătorii, care, ulterior, în cadrul procesului civil, poate fi ridicată în condițiile C. proc. civ.

În acest context, devin relevante principiile care guvernează judecarea cererilor privind măsurile asigurătorii în materie civilă.

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 112 alin. (1) teza I, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în speță competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, secția a III-a civilă, așa încât, cu aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.