OZCAN c. TURQUIE

A DOUA DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 13294/02 prezentate de Abdullah ÖZCAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor LUI Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 20 ianuarie 1997, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat competența Curții de a examina cererea, Având în vedere decizia parțială din 23 mai 2006, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamant, După ce a intenționat, face următoarea decizie FACÂND-O pe reclamanta, dl Abdullah Özcan, este un cetățean turc, născut în 1963 și rezident în Ș la data de 1 septembrie 1992, a fost reținut de șeful unei organizații ilegale.

La 17 februarie 1993, a fost eliberat. La 3 aprilie 1992 a fost eliberat. La 14 octombrie 2000, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. GRIEF Invochează art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge că cauza sa nu a fost ascultată într-un termen rezonabil. Guvernul invită Curtea să declare prezenta cerere inadmisibilă pentru că este în esență aceeași cu cererea nr. 40994/98. Reclamantul nu se pronunță. Curtea constată că cererea nr. 40994/98 a fost introdusă la 16 martie 1998 de către reclamant și alte două persoane, care se plângeau de durata procedurii penale inițiate împotriva acestora în fața instanțelor interne.

Prin urmare, prezenta cerere este în esență aceeași cu cererea menționată anterior pentru care Curtea a încheiat, în hotărârea sa din 18 aprilie În 2006, încălcarea articolului 6 din Convenție ca urmare a duratei procedurii penale (Katar și alții c. Turcia, nr 40994/98, § 42, 18 aprilie 2006). În consecință, prezenta cerere trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (2) litera (b) și al articolului 4 din Convenție. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 3 din Convenție și să se respingă cererea. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii inadmisibile. F. E lens-Passos Tulkens Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 13294/02 présentée par Abdullah ÖZCAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 5 juin 2007 en une chambre composée de : M me F. Tulkens , présidente , MM.

I. Cabral Barreto , R. Türmen , M. Ugrekhelidze , V. Zagrebelsky , M me A. Mularoni, M. D. Popović, juges , et de M me F. Elens-Passos, greffière adjointe de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 20 janvier 1997, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu la décision partielle du 23 mai 2006, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Abdullah Özcan, est un ressortissant turc, né en 1963 et résidant à Șırnak.

Il est représenté devant la Cour par M e H. Kaplan, avocat à İstanbul. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») n’a pas désigné d’agent pour la procédure devant la Cour. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le requérant fut arrêté le 22 avril 1992 et mis en détention provisoire le 25 mai 1992. Le 1 er septembre 1992, il fut inculpé du chef d’appartenance à une organisation illégale. Le 17 février 1993, il fut libéré. Le 3 juillet 1998, la cour de sûreté de l’État de Diyarbakır acquitta le requérant. Le 14 octobre 2000, la Cour de cassation confirma cet arrêt. GRIEF Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de ce que sa cause n’a pas été entendue dans un délai raisonnable.

EN DROIT Le Gouvernement invite la Cour à déclarer la présente requête irrecevable parce qu’elle est essentiellement la même que la requête n o 40994/98. Le requérant ne se prononce pas. La Cour note que la requête n o 40994/98 a été introduite le 16 mars 1998 par le requérant et deux autres personnes, lesquels se plaignaient de la durée de la procédure pénale engagée à leur encontre devant les juridictions internes. La présente requête est donc essentiellement la même que la requête susmentionnée pour laquelle la Cour a conclu, dans son arrêt du 18 avril 2006, à la violation de l’article 6 de la Convention en raison de la durée de la procédure pénale ( Katar et autres c. Turquie , n o 40994/98, § 42, 18 avril 2006). Il s’ensuit que la présente requête doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 2 b) et 4 de la Convention.

En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rejeter la requête. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare le restant de la requête irrecevable. F. E lens-Passos F. Tulkens Greffière adjointe Présidente