ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2584/2024

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiori de Vede sub nr. x/2024, creditoarea A., prin executorul judecătoresc B., a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1844/20.12.2022 pronunțata de Judecătoria Roșiori de Vede în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă la data de 03.04.2024 prin decizia civila nr. 259 R/03.04.2024 pronunțata de Curtea de Apel București in dosarul nr. x/2019, pentru aducerea la îndeplinire a obligației de a face, constând în desființarea unei anexe.

În drept, au fost invocate dispozițiile 666 alin. (1) C. proc. civ.

2.1. Judecătoria Roșiori de Vede, prin încheierea nr. 2761 pronunțată în data de 17.09.2024, în prezentul dosar, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În fundamentarea acestei soluții, a reținut că din verificările efectuate în baza de date DEPABD, debitorul C. are domiciliul în Mun. Craiova, str. x, bloc Casa Albă, județ Dolj, motiv pentru care a dispus declinarea soluționării cauzei către Judecătoria Craiova.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Craiova, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 10321 din 01 octombrie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a constatat existența conflictului negativ de competență; a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Craiova a reținut că deși debitorul are domiciliul declarat în Craiova competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite ar trebui să fie determinată de locuința în fapt a debitorului.

Astfel instanța a reținut că debitorul C. are locuința în fapt în mun. Roșiori de Vede, str. x, jud. Teleorman astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței civile nr. 1844 pronunțate în data de 20.12.2022 în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă la data de 03.04.2024.

Pe cale de consecință, constatând că debitorul avea, la data sesizării organului de executare, locuința în fapt în raza teritorială a Judecătoriei Roșiori de Vede, a apreciat că instanța competentă să soluționeze cererea de executare silită este această din urmă instanță.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, secția I civilă, în considerarea următoarelor argumente:

În speță, Înalta Curte constată că cele două instanțe aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cererii, în sensul că Judecătoria Roșiori de Vede a stabilit competența teritorială în considerarea domiciliul activ al debitorului din Municipiul Craiova, în timp ce Judecătoria Craiova, secția I civilă s-a raportat, la domiciliul de fapt al debitorului din Municipiul Roșiori de Vede astfel cum rezultă din cuprinsul titlului executoriu în baza căruia s-a formulat cererea de încuviințare a executării silite.

În materia executării silite, astfel au reținut instanțele aflate în conflict, sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În ceea ce privește persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare al acesteia, iar noțiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziții prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

Dacă titularul și-a declarat domiciliul sau reședința, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza mențiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.

Sancțiunea pentru neactualizarea sau nedeclararea datelor reale în cartea de identitate este menționată la art. 91 alin. (2) din actul normativ anterior menționat, care prevede că, în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. Cu toate acestea, inopozabilitatea față de terți a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) C. civ., nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

În cauză, litigiul dedus judecății are ca obiect cererea privind încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1844 pronunțată în data de 20.12.2022 în dosarul nr. x/2019 de către Judecătoria Roșiori de Vede.

Din verificările efectuate de Judecătoria Roșiori de Vede la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că domiciliul debitorului din Mun. Craiova, str. x, bloc Casa Albă, județ Dolj era activ la 11 septembrie 2024, data formulării cererii încuviințare a executării silite.

Totodată, se reține că din consultarea acestei baze de date nu a rezultat că debitorul ar avea declarată o adresă de reședință.

Într-adevăr, raportat la 91 alin. (3) C. civ., în doctrina și în practica judiciară, s-a arătat constant că noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv astfel cum a reținut în hotărârea sa Judecătoria Craiova.

Cu toate acestea, în plan procesual interesează domiciliul ca situație de fapt, susceptibil de a fi dovedit prin orice mijloc de probă.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că cererea de încuviințare a executării silite a fost introdusă după aproximativ 1 an și 8 luni de la data pronunțării sentinței civile ce reprezintă titlul executoriu în prezenta cauză iar din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că debitorul ar fi avut stabilit, la data sesizării instanței de executare, domiciliul în fapt la aceeași adresă din titlul executoriu.

Din moment ce regula instituită de legiuitor este că domiciliul persoanei fizice este cel înscris în cartea de identitate, rezultă că, din perspectiva supusă analizei, nu are nicio relevanță împrejurarea că, în litigiul anterior debitorul a indicat o adresă unde să-i fie comunicate actele de procedură, diferită de domiciliul său înscris în cartea de identitate, această alegere de domiciliu producând efecte doar în respectivul litigiu.

Totodată, se reține că regula de determinare a instanței de executare prin raportare la criteriile prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. se aplică indiferent de modalitatea de executare aleasă de creditor sau impusă de dispozițiile titlului executoriu ce urmează a fi aduse la îndeplinire. Prin urmare, competența instanței de executare în vederea soluționării cererii de încuviințare a executării silite se va determina tot prin raportare la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, al creditorului și în cazul în care se solicită executarea silită imobiliară, prin care se urmărește desființarea unor lucrări realizate cum este situația din speță.

Pe cale de consecință, constatând că, la data sesizării de către creditoare a organului de executare (11 septembrie 2024), debitorul avea domiciliul activ în Mun. Craiova, în aplicarea normelor legale enunțate, Înalta Curte reține că Judecătoria Craiova, secția I civilă este instanța de executare competentă să judece cauza, în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2024.