ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2563/2024

HOTĂRÂRE

19.11.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2563/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 ianuarie 2024 pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. Lyon și pe intervenientul C., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 9.387,93 RON, cu titlu de diferență de despăgubire, cât și actualizarea sumei cu rata inflației, calculată de la data scadenței (06.11.2023) și până la data plății efective.

În motivare, reclamanta a arătat că la data de 22.06.2023 a avut loc un accident rutier, produs de intervenientul C., fiind avariat autoturismul VW Golf, ce era asigurat. Pentru aducerea autovehiculului avariat la starea anterioară producerii accidentului, s-au efectuat reparațiile necesare pentru care reclamanta a emis factura în cuantum de 25.604,35 de RON, pârâta a achitând suma de 16.216,42 de RON din debit.

Reclamanta a mai precizat că și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dreptul de regres pe care îl deține în baza contractului de cesiune de creanță și a actului adițional de cesiune.

În drept, au fost invocate prevederile art. 11, art. 14 și art. 20-21 din Legea 132/2017, art. 17-25 Norma nr. 20/2017, art. 116 și urm. C. civ., art. 1488, art. 1516, art. 1523 alin. (2) lit. d), art. 1530 și urm. C. civ., art. 1349, art. 1566, art. 1572, art. 1573, art. 2214, art. 2223 - 2226 C. civ., art. 1028 alin. (2) C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Buftea:

Prin sentința civilă nr. 7308 din 14 iunie 2024, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intervenient, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

În motivare, instanța a reținut că alin. (3) al art. 115 C. proc. civ. nu este aplicabil - chiar dacă reclamanta ar avea dreptul să solicite rambursarea cheltuielilor efectuate cu reparația autoturismului persoanei prejudiciate, în calitate de cesionar al creanței, aceasta nu devine, pe această cale, terț prejudiciat nemijlocit, în sensul textului de lege, nejustificând rațiunea edictării normei în cauză (criteriul proximității).

Constatând că domiciliul asiguratului din cauză este în comuna Tinosu, jud. Prahova, în aplicarea dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, în a cărei circumscripție are domiciliul intervenientul.

III. Hotărârea Judecătoriei Ploiești:

Învestită prin declinare, Judecătoria Ploiești a pronunțat încheierea nr. 1950 din 10 septembrie 2024, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut că în cauză sunt aplibabile dispozițiile art. 115 alin. (1) și (3) C. proc. civ., care prevăd că, în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat, în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat putând introduce acțiune directă și la instanța domiciliului sau, după caz, a sediului său.

Potrivit art. 1568 alin. (1) C. civ., cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată, precum și toate drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate.

Or, în calitate de cesionar, reclamanta are dreptul, potrivit art. 116 C. proc. civ., la alegerea instanței competente potrivit art. 115 alin. (1) și (3) C. proc. civ., astfel că a ales în acest sens Judecătoria Buftea, instanță competentă în raport de sediul său.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de cesionară, a solicitat recuperarea creanței în valoare de 9.387,93 RON, reprezentând diferența neachitată din costurile reparației autovehiculului avariat în accidentul auto, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată pe dreptul de regres ce s-a născut în urma încheierii contractului de cesiune a creanței reprezentând contravaloarea reparațiilor.

În raport de obiectul cauzei deduse judecății, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanțelor aflate în conflict a fost formulată într-o acțiune întemeiată pe normele din materia asigurărilor pentru prejudicii din accidente rutiere, produse terților.

Pentru această categorie de litigii, legiuitorul a instituit o competență teritorială relativă, prin dispozițiile art. 115 C. proc. civ. stabilind că, în materie de asigurări, în afară de instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, cererea de despăgubire se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află fie domiciliul sau sediul asiguratului, fie bunurile asigurate, fie locul unde s-a produs riscul asigurat. De asemenea, dispozițiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că terțul prejudiciat poate introduce acțiune directă și la instanța domiciliului sau, după caz, sediului său.

Dispozițiile art. 116 C. proc. civ. prevăd că "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Se reține, totodată, că în cazurile de competență teritorială alternativă, dacă reclamantul s-a adresat uneia dintre instanțele deopotrivă competente, nici pârâtul și nici instanța nu pot contesta opțiunea acestuia.

În cauză, Judecătoria Buftea a fost învestită cu soluționarea acțiunii, fiind instanța în a cărei circumscripție de află sediul reclamantei.

Prin manifestarea de voință în sens procesual de a înregistra cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamanta și-a exercitat dreptul de a alege dintre instanțele egale în grad deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența de soluționare a litigiului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.