ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2482/2024

Ședința publică din data de 06 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, în data de 19 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România și intervenientul B., a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii daunelor materiale produse la autoturismul marca BMW, cu nr. GL77VON, în cuantum de 22.394,79 RON; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata onorariul de avocat.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1357, art. 1376, art. 1381 și art. 1385 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1206/2024 din 18 aprilie 2024, pronunțată de Judecătoria Tecuci, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivare, această instanță a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 115 C. proc. civ., care reglementează competența în cazul cererilor în materie de asigurări, în condițiile în care BAAR (Fondul de Protecție a Victimelor Străzii) intervine în baza prevederilor legale, iar nu în baza unui contract de asigurare. Chiar lipsa unei asigurări a autovehiculului responsabil de producerea accidentului duce la posibilitatea reclamantei din prezenta cauză, ca în baza prevederilor legale, să se adreseze cu o astfel de cerere către BAAR.

Astfel, instanța a apreciat că BAAR (FPVS) este chemat în judecat în baza prevederilor legale, iar nu în baza unui contract de asigurare, lipsa acestuia din urmă fiind chiar rațiunea pentru care pârâta are calitate procesuală în astfel de cauze și îi conferă reclamantei posibilitatea să se adreseze cu o astfel de cerere către BAAR.

Pe cale de consecință, instanța a reținut că nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 115 C. proc. civ., ci cele ale art. 107 din cod care stabilesc regula generală în materia competenței teritoriale, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 14145 din 03 octombrie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Tecuci, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că este incident un caz de competență alternativă prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., respectiv situația în care, în afara instanțelor prevăzute la art. 107-112, mai este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

În speță, fapta ilicită și prejudiciul s-au produs în circumscripția Judecătoriei Tecuci, întrucât accidentul a avut loc în municipiul Tecuci, iar domiciliul reclamantei în patrimoniul căreia s-a produs prejudiciul se află situat în comuna Matca, jud. Galați, arondată Judecătoriei Tecuci.

Reclamanta a făcut alegerea între instanțele deopotrivă competente prin sesizarea unei instanțe competente teritorial, astfel că, prin alegerea făcută de reclamantă, Judecătoria Tecuci a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță posibil competentă alternativ a pierdut această prerogativă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Tecuci și Judecătoria Sectorului 2 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei Judecătoria Tecuci reținând că nu sunt incidente dispozițiile art. 115 C. proc. civ., ci regula de drept comun prevăzută de art. 107 din cod, iar Judecătoria Sectorului 2 București reținând că sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta a învestit Judecătoria Tecuci cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, generată de fapta ilicită a persoanei vinovate de producerea accidentului, finalitatea litigiului fiind acoperirea prejudiciului produs prin fapta ilicită. Se reține că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 115 C. proc. civ. întrucât vehiculul care a produs accidentul nu era asigurat, neavând o poliță valabilă de asigurare pentru răspundere civilă auto.

Prin urmare, raportat la obiectul acțiunii formulate, respectiv pretenții întemeiate pe răspundere civilă delictuală, competența teritorială privind soluționarea litigiului este una alternativă, fiind incidente dispozițiile art. 107 și 113 alin. (1) pct. 9 raportat la art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Aceste ultime dispoziții reprezintă norma ce reglementează competența teritorială în materia răspunderii civile delictuale, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcție de opțiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanțele competente teritorial.

În cauză, în raport cu temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, competența teritorială este alternativă, fiind deopotrivă competente să soluționeze cauza instanța de la locul săvârșirii faptei ilicite sau instanța de la locul producerii prejudiciului și instanța de la domiciliul pârâtului.

În litigiul pendinte, Judecătoria Tecuci este instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și s-a produs prejudiciul, iar Judecătoria Sectorului 2 București este instanța de la domiciliul pârâtului, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, reclamanta a ales să sesizeze instanța de la locul săvârșirii faptei ilicite și producerii prejudiciului, și, în consecință, prin alegerea făcută, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., anterior evocate, a învestit, în mod legal, Judecătoria Tecuci, fiind stabilită în mod definitiv competența teritorială în favoarea acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, în raport cu cele anterior reținute și cu dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 06 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.