Decizia nr. 2417/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 12 a Curții de Apel Galați

Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, la data de 07.06.2021 în dosarul nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Spitalul Județean de Urgență "Sf. Pantelimon" și Ministerul Sănătății, obligarea acestoar la plata sumei de 900.000 euro reprezentând daune morale pentru suferința provocată de infectarea cu bacteria pioceanic.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 94/02.03.2023 pronunțată de Tribunalul Vrancea, prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 12A din 1 februarie 2024 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 94/02.03.2023 pronunțate de Tribunalul Vrancea.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Galați a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului, recurenta reclamantă a arătat că, deși motivele de apel vizau modalitatea de interpretare a probatoriului, inclusiv expertiza INML Iași, precum și coroborarea acestui probatoriu, instanța de apel nu a analizat solicitarea reclamantei în acest sens. Recurenta reclamantă a susținut că, deși a arătat că în urma intervențiilor medicale suferite a rămas cu o rană deschisă (prolaps rectal iterativ), Curtea de Apel Galați în mod defectuos a concluzionat în motivare că aceasta nu prezenta leziuni deschise; o asemenea concluzie, deși sunt documente medicale, planșe foto ce atestă faptul că sunt țesuturi necoperite de piele, relevă faptul că instanța de apel nu a parcurs probatoriul din cauză decât prin prisma hotărârii apelate și prin prisma cererii de apel. Instanța de apel a făcut vorbire, în analiza soluției de respingere a apelului, în mod exemplificativ, despre documentele medicale (scrisori medicale, buletine de analiză, raport de expertiză INML Iași), fără a analiza conținutul acestora. Mai mult, instanța de apel a lipsit de eficiență două declarații de martor în mod nejustificat, modificând în mod greșit aspecte temporale. Analiza Curții de Apel Galați și motivarea defectuoasă realizată este doar în legătură cu necesitatea și utilitatea efectuării unui raport nou de expertiză medico-legală, instanța denaturând prin conținut, dată sau prin omisiune probatoriul reclamantei adus în argumentarea actelor medicale ce atesta contaminarea sa cu bacteria pseudomonas aeruginoasa. În drept, recurenta reclamantă a indicat incidența motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Apărări formulate în cauză Intimatul-pârât Spitalul de Urgență Sfântul Pantelimon Focșani a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea argumentelor în motivele de casare prevăzute de lege. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepției de nulitate a căii extraordinare de atac, a cărei analiză este prioritară, în raport cu prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată, de partea nemulțumită de soluția contestată, numai pentru motivele de nelegalitate și în condițiile prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate; b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". Art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiași articol dispune "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate. O eventuală greșeală în stabilirea situației de fapt rezultând din interpretarea probelor administrate în cauză nu poate forma obiect de analiză în faza procesuală a recursului. Astfel, recursul este o cale extraordinară de atac nedevolutivă, prin care se poate invoca doar nelegalitatea hotărârii atacate, pentru cazurile indicate în art. 488 din C. proc. civ.. În consecință, criticile exprimate de recurent fată de hotărârea atacată trebuie să se încadreze în motivele fixate de lege iar instanța de recurs nu poate, sub niciun aspect, să reanalizeze starea de fapt a cauzei, să reaprecieze probele, să dea eficiență uneia sau alteia dintre probe, în detrimentul altor probe administrate, cu scopul schimbării stării de fapt deja reținute de instanța de fond ori de instanța de apel, și nici nu poate să verifice modalitatea în care instanța de apel a apreciat probele administrate în cauză. Pe de o parte, în cauza pendinte, se constată că se invocă un motiv de casare, care ar afecta, în opinia recurentei, legalitatea deciziei recurate. Astfel, aceasta menționează, ca temei de drept al recursului, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., însă, pe de altă parte, nu dezvoltă niciun argument care să justifice incidența acestui motiv de recurs care se referă la aspecte ce țin de nemotivarea deciziei atacate sau existența unor motive contradictorii/străine de natura cauzei. În esență, susținerile exprimate prin cererea de recurs vizează aspectele de fapt reținute de instanța de apel în raport cu probatoriul administrat în cauză, prin prisma modului în care instanța de apel a coroborat probele, cu referire la raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, acte medicale, planșe foto, declarații de martor. Astfel cum s-a arătat mai sus, în calea extraordinară de atac a recursului, Înalta Curte nu poate face o reapreciere a probelor valorificate de cele două instanțe în fazele procesuale anterioare pentru a constata că reclamanta este îndreptățită la acordarea daunelor morale pentru suferința provocată de o infecție nosocomială, întrucât acest aspect implică efectuarea unui control de temeinicie - de a reevalua probele și de a stabili pe baza acestora o altă situație de fapt. Or, acest control nu îi este permis instanței de recurs, care are îndrituirea de a verifica numai aspectele de nelegalitate ale deciziei atacate, în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Se constată, de altfel, că întreaga motivare a recursului se axează pe aprecierea incorectă a probelor administrate de către instanța de apel, ceea ce a condus, în opinia recurentei, la o soluție greșită. Asemenea critici, prin care, în realitate, nu se invocă deficiențe ale motivării subsumate cazului de casare indicat, ci se pune în discuție reevaluarea probatoriului administrat în cauză, cu consecința reținerii unei alte situații de fapt, nu pot fi cercetate în calea de atac specifică recursului, în cadrul căreia pot fi antamate numai chestiuni privitoare la corecta interpretare și aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond. Astfel, nu pot fi reconsiderate declarațiile de martori, planșele foto, actele medicale și nici nu se poate dispune efectuarea unei noi expertize, toate aceste aspecte tinzând la o devoluare a fondului și la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă, excluse de la examinare raportat la considerentele sus-menționate. În concluzie, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă, precum și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., ori cel puțin expunerea unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate, însă această cerință nu este îndeplinită în cazul de față raportat la argumentele reliefate. Așa fiind, cum susținerile recurentei nu se subsumează ipotezei de nelegalitate invocate, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., văzând prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., precum și cele ale art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat în cauză.