ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2353/2024

Ședința publică din data de 30 octombrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la data de 24.10.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, repararea prejudiciilor cauzate de erorile judiciare săvârșite de judecători prin hotărârile pronunțate în dosarele nr. x/2018 și nr. y/2019, respectiv: să fie obligat Statul Român la plata de daune materiale în valoare de 50.000 RON pentru prejudiciile materiale cauzate de judecători din dosarele sus-menționate, cu încălcarea dispozițiilor de drept material și procesual, prin care i-au fost încălcate grav drepturile, libertățile și interesele legitime și i-au cauzat prejudicii materiale și morale; să fie obligat Statul Român la plata de daune morale în valoare de 6.000.000 RON pentru prejudiciile aduse vieții private și familie - reclamantului și celor 3 copii în vârstă de 14, 5 și 3 ani care depind de acesta - prejudicii cauzate de judecătorii din dosarele sus-menționate în formă continuată, pe durata unor procese care durează deja de aproape 5 ani, prin care i-au fost încălcate grav drepturile, libertățile fundamentale și interesele legitime garantate de Constituție și CEDO; să-i fie acordat ajutor juridic și avocat din oficiu desemnat de barou; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.381 alin. (1) C. civ., art. 96 din Legea nr. 303/2004, Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 668/PI/30.05.2023, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârât; a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată; a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 276/21.11.2023, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței; a stabilit că onorariul avocatului desemnat pentru asigurarea asistenței juridice gratuite a apelantului, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A..

A arătat recurentul că judecătorii Curții de Apel Timișoara au încălcat și aplicat greșit normele de drept material, cu nerespectarea art. 46 din CEDO, atunci când au decis că:

- nu constituie eroare judiciară (contrar deciziei CEDO în cauza Ponta vs. România) refuzul tuturor judecătorilor din spețele B. vs. A. de a admite interogatoriul numitului B.;

- nu constituie eroare judiciară refuzul tuturor judecătorilor din spețele B. vs. A. de a lua în considerare probele ce dovedesc că afirmațiile pretins a fi false de către infractorul B. în cele mai mult de 60 de articole se bazau pe fapte reale și dovedite prin sutele de documente atașate în hyperlink la fiecare articol și la dosarele cauzelor, prin care recurentul a demascat complicitatea dintre acesta și procurori.

- nu constituie eroare judiciară faptul că judecătorii au omis să demonstreze că există o necesitate socială imperioasă pentru ca în spețele B. vs. A. să pună dreptul la viață privată al unui infractor corupt și notoriu deasupra dreptului la liberă exprimare al unui cetățean sau jurnalist care demonstra corupția și incita la reforma justiției.

Mai arată recurentul că în cauză au fost săvârșite și alte erori judiciare, respectiv: au fost refuzate cererile de probatorii formulate de către acesta; judecătorii nu au exercitat rol activ și au favorizat pe numitul B.; judecata s-a realizat cu încălcarea art. 41 alin. (1) C. proc. civ. (stare de incompatibilitate absolută a judecătorilor C., D.); pronunțarea unor hotărâri judecătorești contrare legii și probelor administrate în cauză.

Contrar celor reținute prin hotărârea atacată, recurentul a solicitat, în mod repetat, obligarea numitului B. să probeze afirmațiile făcute și să precizeze întinderea prejudiciului suferit, cereri care au fost ignorate.

Recurentul a probat caracterul justificat al afirmațiilor denigratoare, însă aceste probe au fost ignorate, astfel încât motivarea conform căreia s-ar fi pretins inversarea sarcinii probei este falsă și contrară situației de fapt ce reiese din încheierile de ședință și hotărârile viciate din dosarele menționate.

Contrar considerentelor hotărârii atacate, în speța Ponta vs. România CEDO a hotărât că există eroare judiciară atunci când judecătorii naționali ignoră probe sau refuză să încuviințeze interogarea reclamantului, iar judecătorii de la Curtea de Apel Timișoara nu aveau libertatea să ignore practica CEDO ori să-i dea o altă interpretare.

Judecătorii de la Curtea de Apel Timișoara refuză să constate inclusiv neregularitățile procesuale evidente, așa cum reiese din motivarea deciziei:

"nici faptul că doamnele judecător E. și F. au refuzat să se pronunțe pe excepția de incompatibilitate absolută (au refuzat să constate constituirea nelegală a completului de judecată, cât și faptul că domnul judecător nu poate judeca cauza nici dacă refuză să se abțină, după cum pretinde reclamantul) nu este de natură a releva o neregularitate procedurală".

Această motivare este contrară dispozițiilor art. 45 și art. 425 alin. (3) C. proc. civ., iar judecătoarele E. și F. erau obligate să cerceteze legalitatea constituirii completului de judecată sau dacă judecătorul D. poate sau nu să judece.

Mai mult, acestea nu aveau voie să refuze cererile recurentului în legătură cu legalitatea completului de judecată și incompatibilitatea unui membru și, oricare ar fi fost hotărârea lor, trebuiau să menționeze în dispozitivul hotărârii faptul că hotărârea este supusă unei căi de atac numită contestație în anulare.

Faptul că judecătoarele au omis să îndeplinească aceste obligații prevăzute expres prin lege afectează grav drepturile, libertățile și interesele legitime ale recurentului, constituind o eroare judiciară.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât a invocat excepția de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

În dezvoltarea excepției nulității recursului, intimatul-pârât a susținut că aspectele evidențiate în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de lege.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția netimbrării căii de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul fondat al acesteia pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în respectiva ordonanță de urgență, care, în acord cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ, se plătesc anticipat.

Totodată, prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. dispun că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași text de lege statuează că neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

Conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

În speță, prin rezoluția de comunicare a motivelor de recurs s-a stabilit că recurentul datorează, pentru soluționarea cererii de recurs, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.152,5 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Această obligație procesuală a fost comunicată recurentului în data de 27 februarie 2024, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

În data de 18 martie 2024, recurentul a formulat o cerere de ajutor public judiciar, prin care a solicitat "menținerea scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de 1.152,5 RON", respectiv "menținerea asistenței legale din oficiu prin avocat", așa cum a dispus prima instanță.

Prin încheierea din 20 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea privind acordarea ajutorului public judiciar formulată de recurent.

Încheierea de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar a fost comunicată recurentului în data de 03 aprilie 2024, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, fără ca recurentul să formuleze cerere de reexaminare împotriva acestei soluții.

Obligația de timbrare a recursului a fost recomunicată recurentului în data de 5 august 2024, în acord cu rezoluția de fixare a primului termen de judecată, împreună cu citația pentru termenul de judecată din 30 octombrie 2024, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul de recurs.

Or, deși legal înștiințat despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, respectiv 1.152,5 RON, până la data analizării prezentului recurs.

Întrucât obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru reprezintă o condiție legala extrinsecă cererii de recurs, conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ., neîndeplinirea acesteia atrage sancțiunea nulității cererii de recurs, conform alin. (3) al aceluiași articol, necondiționat de existența vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 276 din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 276 din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.