AFFAIRE SALT HIPER, SA c. ESPAGNE

RESPONDENT

ESP

HOTĂRÂRE

07.06.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE SALT HIPER, SA c. ESPAGNE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA CAUZA SALT HIPER, SA. SPANIA (solicitarea nr. 25779/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 iunie 2007 DEFINITIVF 12/11/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Salt Hiper, Sa c. Spania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-o cameră compusă din P. Lorenzen, președinte, S. Botousarova, dnii K. Jungwiert, R. Maruste, J. Borrego Borrego, R. Jaeger, dl Villiger, judecători, și dlui Westerdiek, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 mai 2007, Renunță hotărârea pe care a adoptat-o aceasta, adoptată la această dată de procedură La originea cazului (n 25779/03) îndreptată împotriva Regatului Spaniei și a cărei societate anonimă Salt Hiper S.A. ( La 8 iulie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului, prevalând dispozițiile articolului 29 3, aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. La 16 noiembrie 2005, Curtea a primit o cerere din partea a trei persoane fizice, administratori ai societății reclamante, care au solicitat aderarea la cerere ca solicitant în același mod ca și societatea reclamantă, care a suferit un prejudiciu din partea Regatului Spaniei (...) subscrie și ratificând din toate punctele cererea prezentată de Salt Hiper S.A., conținutul acesteia și cererile de despăgubire pe care le conține în fapt CIRCONSTANȚELE SPECIEI Recurenta, Salt Hiper S.A., este o societate anonimă constituită în 1992 și cu sediul social la Madrid. În 1992, a solicitat administrației autorizația de a instala una dintre unitățile sale într-o zonă comercială a orașului Salt (Girona), printr-o decizie din 4 februarie 1993, Comisia teritorială pentru echipamente comerciale a respins cererea sa. Întrucât acțiunea administrativă ulterioară a recurentei a fost, de asemenea, respinsă, aceasta a introdus o acțiune în litigiu-administrativă. Prin hotărârea din 8 mai 1996, Tribunalul Superior de Justiție din Catalonia a respins acțiunea, pe motiv că decizia contestată se limitase la aplicarea în mod motivat a legislației privind amenajarea teritoriului care reglementează sectorul în cauză. Prin decizia din 9 iulie 1996, Tribunalul Superior de Justiție din Catalonia a respins depunerea declarației de recurs, pe motiv că, în conformitate cu art. 93 din Legea privind instanța contencioasă-administrativă (LJCA) din 1956, hotărârea atacată nu era susceptibilă de a fi contestată printr-un recurs în Casație. 10. Împotriva acestei decizii, recurenta a introdus o acțiune de queja . La 4 octombrie 1996, Tribunalul Suprem a acceptat pretențiile sale și a infirmat decizia instanței a quo , trimițându-i în același timp dosarul spre examinare. El a constatat că (...) hotărârea luată nu intră sub incidența art. 93 4 din partea LJCA, deoarece se bazează pe dispoziții care nu fac parte din dreptul comunităților autonome și care au fost decisive pentru decizia [judecată a Tribunalului Superior de Justiție] Prin urmare, recursul în Casație a fost o cale de atac deschisă din punct de vedere juridic împotriva sa. 11. Printr-o decizie din 13 noiembrie 1996, Tribunalul Superior de Justiie a constatat depunerea declaraiei de recurs și l-a prezentat Tribunalului Suprem, în timp ce a pus în întârziere cealaltă parte pentru ca aceasta să apară, în termen de 30 de zile, pentru a se putea opune recursului. 12. printr-o decizie din 13 februarie 1997, Tribunalul Suprem a constatat prezentarea recursului. 13. La 28 februarie 1997, același Tribunal a declarat recursul admisibil. 14. printr-o hotărâre din 28 septembrie 2001 care nu conține o trimitere la acțiunea queja, Tribunalul Suprem a declarat recursul inadmisibil, pe motiv că [...] este evident că [reclamanta] nu a justificat măsura în care încălcarea normelor care nu se încadrează în organele comunităților autonome a jucat un rol decisiv și determinant în raționamentul utilizat de hotărârea atacată, astfel cum este prevăzut la art. 96 2 din LJCA. (...) în consecință, în conformitate cu art. 100 2 litera (a) din LJCA, în legătură cu articolele 93 4 și 962 din aceeași lege, recursul ar fi trebuit să fie declarat inadmisibil în prealabil din cauza unui defect în prezentarea sa. [Cu toate acestea], în această etapă a procedurii, motivele de inadmisibilitate devin cauze de respingere a recursului 15. Invocând articolele 14 (interdicia discriminării) și 24 1 (dreptul la un proces echitabil) din Constituie, recurenta a formulat o cale de atac prin decizia din 10 februarie 2003, Înalta Instanță a respins acțiunea ca fiind lipsită de conținut constituțional. (...) motivul întemeiat pe lipsa accesului la acțiuni trebuie respins, în măsura în care decizia privind admisibilitatea acțiunilor aparține instanțelor obișnuite, fără ca acest Tribunal [constituțional] să fie competent să intervină, cu excepția cazului în care deciziile contestate nu sunt motivate sau intră sub incidența arbitrarului, ceea ce nu este cazul în speță. Pe de altă parte, faptul că Tribunalul Suprem a considerat recursul inadmisibil, în ciuda faptului că îl declarase admisibil anterior, nu este contrar, el însuși, dreptului la un proces echitabil prevăzut la art. 24 1. Într-adevăr, aceasta este o posibilitate prevăzută de Legea II. DREPTUL INTERN PERTINENT Legea privind instanța contencioasă-administrativă din 1956 Titlul III, Capitolul II : cu privire la pretențiile părților art. 93 Hotărârile în instanță unică pronunțate de camerele contenioase administrative ale Tribunelor Superiore de Justiție care nu sunt incluse la alineatul (2) din acest articol, referitoare la acte și dispoziții ale comunităților autonome, sunt susceptibile numai de recurs în casare atunci când recursul se bazează pe o încălcare a dispozițiilor care nu se încadrează în organele comunităților autonome care este importantă și decisivă pentru concluzia la care a ajuns hotărârea [atacat] Titlul IV, Secțiunea II: Cu privire la recursul în cassare art. 96 alineatul (1) litera (a) punctul (1). Recursul în cassare va fi prezentat la organul jurisdicțional care a pronunțat decizia atacată (...) sub rezerva unui scris în care reclamantul va trebui să-și exprime intenția de a prezenta recursul printr-o expunere succintă a condițiilor necesare. (...) Art. 96 alin. (2) În cazul prevăzut la art. 93 alineatul (4) din prezenta lege, trebuie să se justifice faptul că încălcarea unei dispoziții care nu intră sub incidența unui organ al unei comunități autonome a fost importantă și decisivă pentru concluzia la care a ajuns hotărârea art. 97 alineatul (1) Atunci când scrisul prezentat îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul precedent (...) camera contencioasă-administrativă a Audiencia Nacional sau a Tribunalului Superior de Justiție (...) va pune în întârziere părțile pentru ca acestea să consimtă, cu condiția ca, în termen de 30 de zile, să conceapă, în fața camerei contențioase-administrative a Tribunalului Suprem. (...) Art. 99 alin. (1) În termenul acordat, reclamantul va trebui să se prezinte în fața instanței și să depună la camera contencioasă-administrativă a Tribunalului Suprem memoriul în sprijinul recursului său în care va fi expus în mod rațional motivul (motivele) recursului, citând dispozițiile sau jurisprudența pe care le consideră încălcate. art. 100 alineatul (2) Camera va pronunța o decizie de inadmisibilitate în următoarele cazuri atunci când, fără a aduce atingere introducerii recursului, se constată nerespectarea cerințelor prevăzute la art. 96 sau 97 sau, totuși, în cazul în care deciziile la care se referă recursul nu pot face obiectul unei căi de atac (...) Titlul IV, Capitolul V: dispoziții comune, Secțiunea III : Incidente și nulitatea actelor de procedură art. 129 În cazul în care se pretinde că un act al uneia dintre părți nu îndeplinește cerințele prevăzute de prezenta lege, persoana în cauză poate repara lipsa de formalitate în cauză în termen de 10 zile (...) În cazul în care Tribunalul constată din oficiu existența unuia dintre deficiențele de formalitate prevăzute la alineatul precedent, acesta va face o decizie care le expune, iar termenul menționat anterior va fi acordat pentru ca lipsa de formalitate să fie remediată (...) Noua lege 29/1998 din 13 iulie 1998 privind instanța contencioasă-administrativă art. 93 alineatul (2) și art. 3 Camera va face o decizie de inadmisibilitate în următoarele cazuri (...) Înainte de a face decizia sa de inadmisibilitate, Camera informează pe scurt părțile din motivele de inadmisibilitate a recursului, astfel încât acestea să poată formula, în termen de zece zile, afirmațiile pe care le consideră relevante. Recurenta susține că interpretarea Tribunalului Suprem cu privire la admisibilitatea recursului său în Casație l-a privat de dreptul de acces la o instanță garantată prin art. 6 1 din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 17. Guvernul se opune acestei teze. Cu privire la admisibilitate Cererea de aderare 18. În ceea ce privește cererea de aderare la cererea celor trei persoane fizice care ar deține calitatea de administratori ai societății reclamante, Curtea semnalează că guvernul nu s-a pronunțat în această privință. noiembrie 2005, adică la mai mult de șase luni de la ultima decizie internă, și anume cea pronunțată de Curtea Constituțională la 10 februarie 2003. Prin urmare, presupunând chiar că cele trei persoane pot fi considerate victime, această parte a cererii trebuie respinsă pentru întârziere, în conformitate cu art. 35 1 din convenție. Guvernul face referire la motivul recurentei întemeiat pe durata procedurii și atrage atenția asupra faptului că acesta nu a fost invocat în cererea inițială, ci numai în scris ca răspuns la observațiile guvernului. 20. recurenta se abține să se pronunțe cu privire la întârzierea introducerii acestui motiv în fața Curții. 21. Curtea precizează că, în măsura în care recurenta nu a invocat acest motiv, în mod expres sau în esență, în formularul său de cerere, acesta nu poate fi luat în considerare și trebuie respins pentru întârziere, în conformitate cu art. 35 1 din convenție. În ceea ce privește restul cererii, Curtea constată că aceasta nu este în mod evident întemeiată greșit în sensul articolului 35 3 din convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Guvernul începe prin a reaminti că prezentarea recursului în casație necesită respectarea anumitor cerințe atât de formă, cât și de fond și precizează că o parte dintre acestea afectează însăși natura acțiunii. În special, guvernul menționează că, în conformitate cu art. 96 2 din Legea privind instanța contencioasă-administrativă (LJCA) în vigoare la momentul faptelor, recursul este posibil numai dacă se bazează pe încălcarea unei norme care nu intră sub incidența unui organ al unei comunități autonome și care a jucat un rol decisiv în raționamentul hotărârii atacate. Este de competența reclamantului să justifice importanța dispoziției în cauză. În această privință, guvernul precizează că absența unei astfel de justificări poate fi semnalată de către instanțe în orice moment al procedurii (art. 100 alineatul (2) din LJCA 23. Curtea amintește că nu are sarcina de a se substitui instanțelor interne. Întradevăr, în primul rând autorităților naționale, în special curților și instanțelor, sarcina de a interpreta legislația internă (a se vedea mutatis mutandis Hotărârea Brualla Gómez de la Torre c. Spania din 19 decembrie 1997, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997 VIII, p. 2955, punctul 31 și Edificaciones March Gallego S.A.c. Spania din 19 februarie 1998, Rec., 1998-I, p. 290, § 33), și nu va înlocui propria sa apreciere a dreptului la dreptul lor în absența unui arbitral (a se vedea, printre altele, Tejedor García c. Spania, Hotărârea din 16 decembrie 1997, Rec., 1997-VIII, p. 2796, punctul 31). Acest lucru este valabil și în ceea ce privește interpretarea de către instanțele judecătorești a normelor procedurale, cum ar fi formele și termenele care reglementează introducerea unei căi de atac (a se vedea Pérez de Rada Cavanilles c. Spania, Hotărârea din 19 februarie 1998, Rec. 1998-VIII, p. 3255, § 43). Astfel, Curtea nu este competentă să examineze diferitele reglementări existente în statele membre cu privire la condițiile de admisibilitate a acțiunilor sau la interpretarea pe care instanțele acestor state o efectuează cu privire la condițiile menționate. 25. Într-adevăr, în principiu, instanțele interne trebuie să asigure respectarea acestor condiții în cadrul propriilor proceduri. În opinia Curții, interpretarea care urmează să fie acordată articolelor 93 și 96 din LJCA și în condițiile de aplicare a acesteia intră, în principiu, sub incidența instanțelor judiciare spaniole, cu excepția cazului în care aceasta poate fi calificată drept arbitrară, nerațională sau de natură să submineze echitatea procedurii. 26. În cazul în care, în decizia sa din 4 octombrie 1996, Tribunalul Suprem a constatat depunerea declarației recursului în casare, susținând în același timp că hotărârea pronunțată se întemeiază pe dispoziții care nu fac parte din dreptul comunităților autonome și care erau decisive pentru decizia care face obiectul acțiunii (a se vedea § 10 de mai sus), același Tribunal nu poate, după aproape cinci ani, să spună exact contrariul (a se vedea § de mai sus), fără a explica această schimbare și fără a urma o procedură de rectificare. Prin urmare, Curtea concluzionează că dreptul de acces la o instanță, garantat prin art. 6 1 din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 27. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 768 EUR (EUR) pentru prejudiciile materiale și 150 253 EUR pentru prejudiciile morale pe care le-ar fi suferit. 29. Guvernul solicită respingerea cererii pentru nefondare vădită și, în subsidiar, consideră că suma solicitată este excesivă și precizează că inadmisibilitatea recursului la casare nu acordă, ca atare, dreptul de a beneficia de o despăgubire. 30. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 5 000 EUR pentru prejudiciul moral. Costuri și cheltuieli de judecată 31. Recurenta solicită, de asemenea, 44 246,50 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 32. Guvernul contestă această plângere și propune respingerea cererii. 33. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR toate costurile și acordul cu reclamanta. Interese moratorii 34. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe dreptul de acces la o instanță și inadmisibilă pentru surplus A se vedea că a existat o încălcare a articolului 6 1 din convenție A se vedea că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 5 000 EUR (cinci mii EUR) pentru daune morale și 2 000 EUR (două mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 7 iunie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte