ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1953/2024

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

I Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 01 august 2022 sub nr. x/2022, petenții A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Primăria Orașului Salcea, ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea intimatei la eliberarea unei adeverințe în baza Legii nr. 7/1996, cu privire la suprafața de 3703 mp din satul Plopeni, orașul Salcea, județul Suceava, rămasă moștenire de la autorii reclamantei.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 133 din 01 februarie 2023, Judecătoria Bistrița, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 care au instituit o competență teritorială exclusivă a instanței în a cărei rază teritorială este situat terenul ce face obiectul cererii de constituire a dreptului de proprietate.

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 2148 din 29 mai 2024, Judecătoria Suceava, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, excepție invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că normele de competență teritorială aplicabile speței, respectiv art. 117 alin. (1) C. proc. civ., sunt norme de ordine publică, iar nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției de necompetență, de instanță sau de părți, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii. Or, în cauza de față, nici instanța Judecătoriei Bistrița și nici părțile nu au invocat excepția necompetenței teritoriale la primul termen de judecată din data de 23 noiembrie 2022, ci abia la al doilea termen de judecată. Așadar, față de momentul invocării excepției de către Judecătoria Bistrița, a avut loc o consolidare a competenței teritoriale în mod definitiv în privința instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei.

Astfel, Judecătoria Bistrița a reținut că în cauza de față competentă este instanța în a cărei rază teritorială este situat imobilul, în timp ce Judecătoria Suceava a apreciat că s-a consolidat în mod definitiv competența teritorială în favoarea Judecătoriei Bistrița, întrucât excepția a fost invocată ulterior primului termen de judecată, cu nerespectarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel cum instanțele aflate în conflict au reținut, în cauza dedusă judecății, cererea de chemare în judecată are ca obiect o cerere de punere în posesie întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 cu privire la un teren situat în sat Plopeni, oraș Salcea, județul Suceava.

Înalta Curte constată că, fiind vorba de o acțiune reală privitoare la bunuri imobile, aceasta intră în domeniul de aplicare al art. 117 C. proc. civ., care, în alin. (1) stabilește regula de competență teritorială exclusivă, în sensul că cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Aceste norme de competență sunt de ordine publică, iar potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Dispozițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că, în mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.

Prin urmare, ca regulă generală, chestiunea competenței trebuie lămurită chiar la primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, iar, în mod excepțional, dacă pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri sau probe suplimentare, se va acorda un termen în acest scop. Legiuitorul acordă această posibilitate tocmai pentru ca aspectul esențial al stabilirii competenței de soluționare a cauzei să fie tranșat cu respectarea garanțiilor procesuale instituite de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În speța pendinte, Judecătoria Bistrița nu a invocat la primul termen de judecată excepția de necompetență teritorială, întrucât a apreciat că are nevoie de lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței. În acest sens, prevalându-se de dispozițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., a dispus amânarea cauzei și a pus în vedere reclamantului să precizeze, în scris, în fapt și în drept cererea dedusă judecății.

Conformându-se dispozițiilor instanței, la data de 09 ianuarie 2023 reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită punerea în posesie a imobilului, astfel că, având în vedere precizarea făcută de către reclamant, Judecătoria Bistrița, la termenul din 01 februarie 2023, al doilea termen de judecată acordat în cauză, a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială, constatând că este necompetentă a soluția cauza, față de faptul că imobilul în litigiu este situat în circumscripția Judecătoriei Suceava.

În acest context factual, Înalta Curte observă că Judecătoria Bistrița a respectat prevederile art. 130 C. proc. civ., cât și pe cele ale art. 131 din același Cod, astfel că nu se poate reține că prin neinvocarea excepției necompetenței teritoriale la primul termen de judecată a avut loc o consolidare în mod definitiv a competenței în privința acestei instanțe.

Prin urmare, având în vedere că în speță competența teritorială este una exclusivă, respectiv a instanței în a cărei circumscripție se află situat imobilul, în aplicarea prevederilor legale anterior menționate, Înalta Curte consideră că instanța competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Suceava, imobilul în litigiu fiind situat în sat Plopeni oraș Salcea, județul Suceava.

Pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2024.