Decizia nr. 1901/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 56/2022 a Tribunalului Sibiu

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 31 august 2021 sub dosar nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Pitești și Curtea de Apel Craiova, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților să-i repare prejudiciile cauzate prin erorile judiciare din dosarele nr. x/2016, nr. y/2016/a2 și nr. 13326/288/2018.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 56 din 3 februarie 2022, Tribunalul Sibiu a respins acțiunea formulată de reclamantul A., iar ajutorul public judiciar în cuantum de 34,08 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, de care a beneficiat reclamantul, a rămas în sarcina statului.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 3849/2023 din 7 decembrie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a admis apelul incident declarat de pârâta Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței civile nr. 56/03 februarie 2022 pronunțate de Tribunalul Sibiu, secția I civilă. A schimbat sentința, în parte, în sensul că: A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Craiova și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Craiova, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A menținut, în rest, dispozițiile sentinței atacate. A respins, ca nefondat, apelul principal declarat de reclamantul A., împotriva aceleiași hotărâri. În temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile judiciare avansate de stat cu titlu de ajutor public judiciar, au rămas în sarcina statului.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 3849/2023 din 7 decembrie 2023 pronunțate Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A.. Prin cererea de recurs, fără a face încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se dispune obligarea statului la repararea prejudiciilor cauzate. Prin memoriul de recurs, recurentul a învederat că atât sentința pronunțată de prima instanță, cât și decizia Curții de Apel sunt lovite de nulitate absolută, pentru nemotivare, întrucât nu au fost analizate toate motivele și argumentele menționate de acesta în cererile formulate. Făcând referire la întâmpinarea depusă de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, semnată de directorul general din cadrul Ministerului Finanțelor, recurentul a menționat că a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului, însă prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei chestiuni. În continuare, recurentul a prezentat detalii despre parcursul dosarelor nr. x/2016, nr. y/2016/a2 și nr. 13326/288/2018, exprimându-și nemulțumirea față de soluțiile pronunțate de instanțele de judecată, susținând că au fost comise erori judiciare și precizând că, în toate aceste cauze, a exercitat căile de atac prevăzute de lege,.

Apărările formulate în cauză Intimata pârâtă Curtea de Apel Craiova a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, a subliniat că, în ceea ce o privește, soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a rămas definitivă, nefiind atacată cu recurs. Intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că recurentul nu a indicat, în memoriul de recurs, în ce constă nelegalitatea soluției pronunțate de Curtea de Apel și nici nu a adus argumente care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectul încadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt. Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanțele de fond, în timp ce instanța de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanța de apel, normele de drept procesual și/sau de drept material situației de fapt deja stabilite. Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel). În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului. Totodată, instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ. Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În cauză, prin decizia civilă nr. 3849/2023 din 7 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă s-a respins, ca nefondat, apelul principal declarat de reclamantul A. și s-a admis apelul incident declarat de pârâta Curtea de Apel Craiova; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia; a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Un examen atent al aspectelor critice inserate în cererea de recurs reliefează că parte din motivele invocate de recurent vizează nepronunțarea primei instanțe asupra excepției lipsei calității de reprezentant a semnatarului întâmpinării formulate de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, precum și nemotivarea sentinței pronunțate de Tribunalul Sibiu. Or, o astfel de manieră de formulare a criticilor în recurs, contravine principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac, părțile litigante având obligația de a-și întemeia criticile pe considerentele expuse în hotărârea atacată cu recurs și nu pe considerentele hotărârii pronunțate de prima instanță. Totodată, se constată că recurentul a susținut că hotărârea instanței de apel este nemotivată, întrucât nu s-a răspuns tuturor motivelor de apel invocate. Însă, simpla afirmație a părții în acest sens este lipsită de valențe juridice, în absența unei argumentări și specificări exprese a motivelor de apel neanalizate de instanța de prim control judiciar. De asemenea, din analiza memoriului de recurs reiese că, începând cu ultimul paragraf de pe pagina întâi și până la finalul declarației de recurs, recurentul a prezentat situația de fapt, parcursul și soluțiile pronunțate în dosarele în care susține că au fost comise erori judiciare, încercând astfel să aducă în discuție fondul cauzei. Acest demers depășește limitele controlului judiciar posibil în recurs, care se limitează la verificarea legalității hotărârii atacate, nu și la temeinicia acesteia, conform motivelor de casare prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Este de reamintit că atributul stabilirii situației de fapt și al aprecierii probelor aparține în mod exclusiv instanțelor de fond, nefiind permisă o substituire în prerogativele determinate de lege, câtă vreme obiectul și scopul recursului sunt reglementate, în mod imperativ, de dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. În consecință, cum recurentul nu a combătut în nicio formă considerentele regăsite în hotărârea atacată și raționamentul instanței de apel în pronunțarea soluției, simplele susțineri formulate prin memoriul de recurs nu pot fi deduse spre examinare instanței de recurs, ca fiind critici de nelegalitate. Pentru aceste considerente, întrucât aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și nu se grefează pe conținutul deciziei atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.