ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1462/2014

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vâlcea la data de 27 august 2009 C.N., C.E. și D.C. au formulat

contestație împotriva hotărârii din 6 august 2009 a Primăriei Râmnicu-Vâlcea,

în contradictoriu cu intimatul Municipiul Râmnicu-Vâlcea, prin Primar,

solicitând anularea acesteia.

Contestatorii susțin că

au fost expropriați de Primăria Râmnicu-Vâlcea cu suprafețele de 39 mp și respectiv

72,02 mp pentru „Amenajare cale de acces-Intrarea S.”, primind o despăgubire de

3120 euro mp pentru suprafața de 39 mp contestatorii C.N., C.E. și suma de 5.761,6

euro contestatorul D.C., în condițiile în care comisia de expropriere a avut la

bază raportul de evaluare ce a stabilit suma de 80 euro mp. Contestatorii precizează

că această sumă este foarte mică față de valoarea reală a terenului și de prețurile

practicate în zonă.

Prin sentința civilă

nr. 166 din 17 februarie 2011, Tribunalul Vâlcea a admis contestația, iar p

rin decizia civilă nr. 96/A din 8 noiembrie 2011, Curtea de

Apel Pitești a admis

apelul declarat de intimat împotriva acestei sentințe,

a schimbat în parte sentința în sensul că a stabilit drept cuantum al despăgubirilor

suma de 9.798,8 euro, pentru D.C. și suma de 5.304 euro, pentru C.N. și C.E., menținând

în rest sentința, soluție care s-a întemeiat pe noua expertiză efectuată în apel

care a concluzionat că

prețul real al terenurilor în litigiu

este de 136 euro/mp, ceea ce înseamnă că despăgubirea cuvenită reclamanților C.N.

și C.E., pentru terenul de 39 mp este de 5.304 euro, iar despăgubirea cuvenită reclamantului

D.C. este de 9.798 euro, pentru suprafața de 72,02 mp.

Prin decizia nr. 6015

din 4 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 334/90/2010, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de contestatorii C.N., C.E.

și D.C. împotriva deciziei nr. 96/A din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești,

secția I civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

curte de apel.

Pentru a pronunța

această soluție,

Înalta

Curte a constatat că s-au încălcat dispoziții imperative în materia exproprierii,

respectiv art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la modalitatea de

calcul a despăgubirilor, care fac trimitere la „prețurile obișnuite de tranzacționare”,

operațiune pentru îndeplinirea căreia trebuie avute în vedere mai multe prețuri

cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială

la data întocmirii raportului de expertiză și a apreciat că se impune efectuarea

unei expertize tehnice de specialitate cu privire la imobilul-teren expropriat,

cu respectarea strictă a cerințelor imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În rejudecare, prin decizia

civilă nr. 130 din 28 octombrie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a

admis apelul declarat de intimatul Municipiul Râmnicu-Vâlcea, prin Primar și a schimbat

în parte sentința, în sensul că a stabilit drept cuantum al despăgubirilor suma

de 85.884 RON (19.314 euro) pentru suprafața de 72,05 mp, aparținând lui D.C. și

suma de 48.548 RON (10.467 euro) pentru suprafața de 39 mp aparținând lui C.N. și

C.E. A fost menținută în rest sentința.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că a fost întocmit un raport comun, cu respectarea deciziei

de casare, de expertul numit de instanță și expropriator care, prin metoda comparației

directe, contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri asemănătoare, valoarea altor

terenuri expropriate din aceeași zonă, precum și oferte din ziare locale, anexate

raportului, au stabilit un preț de 516 RON/mp (116 euro) la momentul efectuării

expertizei și un preț de expropriere de 1.192 RON/mp (268 euro).

În opinie separată, expertul

propus de contestatori și-a menținut punctul de vedere exprimat anterior, în sensul

valorii de 455,5 euro/mp, deși a menționat că piața imobiliară a scăzut foarte mult.

Asupra raportului de expertiză

au formulat obiecțiuni numai contestatorii, apelantul și reprezentantul parchetului

fiind de acord cu concluziile raportului de expertiză efectuat în rejudecare.

Curtea a constatat că

raportul de expertiză efectuat în apel, în opinie majoritară, în care prețul pe

mp este de 268 euro/mp, reflectă o valoare mai apropiată de valoarea concretă a

unui teren similar din aceeași zonă cu cel aflat în litigiu și reprezintă o dreaptă

despăgubire pentru contestatori și un preț echitabil pentru expropriator, care în

primul ciclu procesual a achiesat la suma de 136 euro/mp, neatacând decizia pronunțată

în apel.

Rejudecarea a fost dispusă

ca urmare a recursului promovat de către contestatori iar, în această situație,

față de poziția procesuală a apelantului, care nu a formulat obiecțiuni la raportul

de expertiză, Curtea a constatat că singura sumă ce poate fi acordată fără a încălca

principiul non reformatio in pejus, față de valoarea câștigată de către contestatori

de 136 euro/mp, în primul ciclu procesual în apel, este cea de 268 euro/mp.

Deși

prevederile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 impun în mod expres obligația instanței

de a ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

în cauza de față primează principiul

non reformatio in pejus,

astfel că nu se poate

acorda suma de 116 euro/mp, reprezentând valoarea de la momentul efectuării expertizei,

deoarece ar fi mai mică decât sume de 136 euro/mp la care a achiesat apelantul prin

neexercitarea căii de atac.

În aceste condiții, față

de principiul enunțat, singura sumă ce poate fi acordată de instanță, fără a afecta

dreptul contestatorilor și care este mai apropiată de valoarea unor terenuri din

aceeași categorie, este cea de 268 euro/mp.

Împotriva

menționatei decizii a declarat și motivat recurs, în termen legal, apelantul-intimat

Municipiul Râmnicu-Vâlcea prin Primar, în temeiul art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea primului motiv de recurs,

întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se arată că instanța de apel a făcut o motivare insuficientă

în ceea ce privește motivele de fapt și a omis a menționa motivele de drept ce au

determinat-o să respingă toate apărările care priveau prețul real cu care se tranzacționează

terenuri similare cu cele ce fac obiectul acestei cauze, deoarece nu a făcut nici

o referire la netemeinicia lor.

Întreaga motivare în drept

și în fapt se reduce la aplicarea principiului de drept „non reformațio in pejus”,

care este utilizat într-un mod nelegal, pentru că a majorat valoarea despăgubirilor

cu mai mult decât dublul celor stabilite de către echipa de experți, în singura

variantă prevăzută de lege.

Varianta propusă de intimații-contestatori

(valoarea terenului la nivelul anului 2008) și acceptată de către instanța de apel,

este în afara cadrului procedural, având în vedere că hotărârea de expropriere este

adoptată în luna august 2009, iar evaluarea s-a realizat pentru anul 2008.

Instanța de apel, în loc

să procedeze potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, în scopul stabilirii

unui preț pe metru pătrat care să fie mai mic sau egal cu valoarea de 136 euro/mp,

pentru a nu încălca principiul non reformatio in pejus, a stabilit o valoare mult

mai mare, nesocotind situația reală a prețului acestor terenuri la data efectuării

expertizei.

În susținerea celui de-al

doilea motiv de recurs, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată

că suma acordată de către instanța de apel nu putea fi omologată, fiind stabilită

cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994.

Valoarea despăgubirilor,

calculată la prețul de 268 euro/mp la nivelul anului 2008, este greșită deoarece

a avut în vedere o perioadă anterioară datei exproprierii, care s-a realizat prin

hotărârile din 6 august 2009. În consecință, varianta a II-a a raportului de expertiză,

omologată de către instanță, este nulă.

De asemenea, instanța

de apel a făcut o greșită aplicare a art. 27 din Legea nr. 33/1994 care completează

prevederile Legii nr. 298/2004 și stabilește că, „primind rezultatul expertizei,

instanța îl va compara cu oferta formulată de părți și va hotărî”, întrucât a omologat

raportul de evaluare, deși a avut la îndemână punctul de vedere a 13 experți.

Analizând recursul formulat,

în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat

pentru următoarele considerente:

În primul ciclu procesual,

în urma admiterii apelului declarat de municipiul Râmnicu-Vâlcea, s-a stabilit o

valoare de 136 euro/mp la momentul efectuării expertizei, pe care municipiul Râmnicu-Vâlcea

nu a contestat-o, înțelegând să nu formuleze recurs.

În rejudecare, ca urmare

a admiterii recursului declarat de reclamanți, instanța de apel a stabilit o valoare

de 116 euro/mp la momentul efectuării expertizei, mai mică decât cea din primul

ciclu procesual, și o valoare de 268 euro/mp la momentul exproprierii, acordând

despăgubiri calculate prin raportare la această din urmă valoare pentru a nu le

înrăutăți reclamanților situația în propria cale de atac.

Într-adevăr, principiul

neagravării situației în propria cale de atac impune ca reclamanților să nu li se

poată acorda despăgubiri într-un cuantum mai mic decât cel obținut în apel, în primul

ciclu procesual, în condițiile în care partea adversă nu a contestat cuantumul acelei

despăgubiri pe calea recursului.

Potrivit art. 26

alin. (2) al Legii nr. 33/1994, „

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Ca atare, art. 26

alin. (2) al Legii nr. 33/1994 prevede în mod neechivoc că

prețul cu care se vând,

în mod obișnuit, imobilele trebuie să fie cel de la data întocmirii raportului de

expertiză, astfel încât instanța de apel trebuia să acorde doar despăgubiri calculate

în raport de prețul de la acel moment.

Scăderea valorii prețului

unui metru pătrat de teren, intervenită la momentul efectuării celui de-al doilea

raport de expertiză, nu îndreptățea instanța de apel să aplice alte criterii legale

pentru stabilirea despăgubirilor decât cele prevăzute în art. 26 alin. (2) al Legii

nr. 33/1994, respectiv să ia în calcul valoarea metrului pătrat de teren de la momentul

exproprierii.

Pentru a nu înrăutăți

situația reclamanților în propria cale de atac, instanța de apel trebuia să acorde

reclamanților despăgubirile stabilite în primul ciclu procesual cu respectarea dispozițiilor

art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994.

Ca atare, este fondată

critica recurentului referitoare la greșita aplicare a art. 26 alin. (2) al Legii

nr. 33/1994 prin luarea în considerare la stabilirea despăgubirilor a valorii de

268 euro/mp, de la momentul exproprierii, iar nu a valorii de 116 euro/mp, calculată

la momentul efectuării expertizei.

Raportat la această concluzie,

rămâne lipsită de interes critica privind greșita stabilire a valorii de 268 euro/mp

prin raportarea la un an anterior celui la care a avut loc exproprierea.

În susținerea motivului

de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat și că

instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 27 din Legea nr. 33/1994, însă

nu a dezvoltat această critică, precizând numai că instanța a greșit omologând raportul

de evaluare, deși a avut la îndemână punctul de vedere a 13 experți, însă această

precizare nu explică în ce constă greșita aplicare a textului de lege menționat.

În motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul invocă faptul că nu ar fi fost analizate

susținerile părților, considerentele deciziei întemeindu-se exclusiv pe principiul

non reformatio in pejus.

Acest motiv este însă

invocat formal, în absența enumerării acelor apărări neanalizate și a precizării

relevanței acestora pentru modificarea deciziei pronunțate, raportat la incidența

principiului avut în vedere de instanță.

Se observă că celelalte

aspecte învederate în cuprinsul motivării recursului din perspectiva art. 304

pct. 7 C. proc. civ. constituie o reiterare a criticilor care susțin motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au fost analizate mai sus.

Potrivit celor anterior

menționate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul

declarat de pârâtul municipiul Râmnicu-Vâlcea prin Primar, va modifica în parte

decizia recurată, în sensul că va stabili drept cuantum al despăgubirilor sumele

de 9.794,72 euro pentru suprafața de 72,02 mp expropriată de la reclamantul D.C.

și, respectiv de 5.304 euro pentru suprafața de 39 mp expropriată de la reclamanții

C.N. și C.E., ce urmează a fi achitate în echivalent RON la data plății. Vor fi

menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Municipiul Râmnicu-Vâlcea prin Primar împotriva deciziei nr. 130 din

28 octombrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Modifică în parte decizia

recurată, în sensul că stabilește drept cuantum al despăgubirilor sumele de 9.794,72

euro pentru suprafața de 72,02 mp expropriată de la reclamantul D.C. și, respectiv

de 5.304 euro pentru suprafața de 39 mp expropriată de la reclamanții C.N. și C.E.,

ce vor fi achitate în echivalent RON la data plății.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 16 mai 2014.