ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1462/2014

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 27 august 2009 C.N., C.E. și D.C. au formulat contestație împotriva hotărârii din 6 august 2009 a Primăriei Râmnicu-Vâlcea, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Râmnicu-Vâlcea, prin Primar, solicitând anularea acesteia. Contestatorii susțin că au fost expropriați de Primăria Râmnicu-Vâlcea cu suprafețele de 39 mp și respectiv 72,02 mp pentru „Amenajare cale de acces-Intrarea S.”, primind o despăgubire de 3120 euro mp pentru suprafața de 39 mp contestatorii C.N., C.E. și suma de 5.761,6 euro contestatorul D.C., în condițiile în care comisia de expropriere a avut la bază raportul de evaluare ce a stabilit suma de 80 euro mp.

Contestatorii precizează că această sumă este foarte mică față de valoarea reală a terenului și de prețurile practicate în zonă. Prin sentința civilă nr. 166 din 17 februarie 2011, Tribunalul Vâlcea a admis contestația, iar p rin decizia civilă nr. 96/A din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel Pitești a admis apelul declarat de intimat împotriva acestei sentințe, a schimbat în parte sentința în sensul că a stabilit drept cuantum al despăgubirilor suma de 9.798,8 euro, pentru D.C. și suma de 5.304 euro, pentru C.N. și C.E., menținând în rest sentința, soluție care s-a întemeiat pe noua expertiză efectuată în apel care a concluzionat că prețul real al terenurilor în litigiu este de 136 euro/mp, ceea ce înseamnă că despăgubirea cuvenită reclamanților C.N.

și C.E., pentru terenul de 39 mp este de 5.304 euro, iar despăgubirea cuvenită reclamantului D.C. este de 9.798 euro, pentru suprafața de 72,02 mp. Prin decizia nr. 6015 din 4 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 334/90/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de contestatorii C.N., C.E. și D.C. împotriva deciziei nr. 96/A din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a constatat că s-au încălcat dispoziții imperative în materia exproprierii, respectiv art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la modalitatea de calcul a despăgubirilor, care fac trimitere la „prețurile obișnuite de tranzacționare”, operațiune pentru îndeplinirea căreia trebuie avute în vedere mai multe prețuri cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză și a apreciat că se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate cu privire la imobilul-teren expropriat, cu respectarea strictă a cerințelor imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 130 din 28 octombrie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a admis apelul declarat de intimatul Municipiul Râmnicu-Vâlcea, prin Primar și a schimbat în parte sentința, în sensul că a stabilit drept cuantum al despăgubirilor suma de 85.884 RON (19.314 euro) pentru suprafața de 72,05 mp, aparținând lui D.C. și suma de 48.548 RON (10.467 euro) pentru suprafața de 39 mp aparținând lui C.N. și C.E. A fost menținută în rest sentința.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că a fost întocmit un raport comun, cu respectarea deciziei de casare, de expertul numit de instanță și expropriator care, prin metoda comparației directe, contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri asemănătoare, valoarea altor terenuri expropriate din aceeași zonă, precum și oferte din ziare locale, anexate raportului, au stabilit un preț de 516 RON/mp (116 euro) la momentul efectuării expertizei și un preț de expropriere de 1.192 RON/mp (268 euro). În opinie separată, expertul propus de contestatori și-a menținut punctul de vedere exprimat anterior, în sensul valorii de 455,5 euro/mp, deși a menționat că piața imobiliară a scăzut foarte mult.

Asupra raportului de expertiză au formulat obiecțiuni numai contestatorii, apelantul și reprezentantul parchetului fiind de acord cu concluziile raportului de expertiză efectuat în rejudecare. Curtea a constatat că raportul de expertiză efectuat în apel, în opinie majoritară, în care prețul pe mp este de 268 euro/mp, reflectă o valoare mai apropiată de valoarea concretă a unui teren similar din aceeași zonă cu cel aflat în litigiu și reprezintă o dreaptă despăgubire pentru contestatori și un preț echitabil pentru expropriator, care în primul ciclu procesual a achiesat la suma de 136 euro/mp, neatacând decizia pronunțată în apel.

Rejudecarea a fost dispusă ca urmare a recursului promovat de către contestatori iar, în această situație, față de poziția procesuală a apelantului, care nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, Curtea a constatat că singura sumă ce poate fi acordată fără a încălca principiul non reformatio in pejus, față de valoarea câștigată de către contestatori de 136 euro/mp, în primul ciclu procesual în apel, este cea de 268 euro/mp.

Deși prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 impun în mod expres obligația instanței de a ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, în cauza de față primează principiul non reformatio in pejus, astfel că nu se poate acorda suma de 116 euro/mp, reprezentând valoarea de la momentul efectuării expertizei, deoarece ar fi mai mică decât sume de 136 euro/mp la care a achiesat apelantul prin neexercitarea căii de atac. În aceste condiții, față de principiul enunțat, singura sumă ce poate fi acordată de instanță, fără a afecta dreptul contestatorilor și care este mai apropiată de valoarea unor terenuri din aceeași categorie, este cea de 268 euro/mp.

Împotriva menționatei decizii a declarat și motivat recurs, în termen legal, apelantul-intimat Municipiul Râmnicu-Vâlcea prin Primar, în temeiul art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea primului motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se arată că instanța de apel a făcut o motivare insuficientă în ceea ce privește motivele de fapt și a omis a menționa motivele de drept ce au determinat-o să respingă toate apărările care priveau prețul real cu care se tranzacționează terenuri similare cu cele ce fac obiectul acestei cauze, deoarece nu a făcut nici o referire la netemeinicia lor. Întreaga motivare în drept și în fapt se reduce la aplicarea principiului de drept „non reformațio in pejus”, care este utilizat într-un mod nelegal, pentru că a majorat valoarea despăgubirilor cu mai mult decât dublul celor stabilite de către echipa de experți, în singura variantă prevăzută de lege.

Varianta propusă de intimații-contestatori (valoarea terenului la nivelul anului 2008) și acceptată de către instanța de apel, este în afara cadrului procedural, având în vedere că hotărârea de expropriere este adoptată în luna august 2009, iar evaluarea s-a realizat pentru anul 2008. Instanța de apel, în loc să procedeze potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, în scopul stabilirii unui preț pe metru pătrat care să fie mai mic sau egal cu valoarea de 136 euro/mp, pentru a nu încălca principiul non reformatio in pejus, a stabilit o valoare mult mai mare, nesocotind situația reală a prețului acestor terenuri la data efectuării expertizei. În susținerea celui de-al doilea motiv de recurs, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se arată că suma acordată de către instanța de apel nu putea fi omologată, fiind stabilită cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994. Valoarea despăgubirilor, calculată la prețul de 268 euro/mp la nivelul anului 2008, este greșită deoarece a avut în vedere o perioadă anterioară datei exproprierii, care s-a realizat prin hotărârile din 6 august 2009. În consecință, varianta a II-a a raportului de expertiză, omologată de către instanță, este nulă. De asemenea, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 27 din Legea nr. 33/1994 care completează prevederile Legii nr. 298/2004 și stabilește că, „primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta formulată de părți și va hotărî”, întrucât a omologat raportul de evaluare, deși a avut la îndemână punctul de vedere a 13 experți.

Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente: În primul ciclu procesual, în urma admiterii apelului declarat de municipiul Râmnicu-Vâlcea, s-a stabilit o valoare de 136 euro/mp la momentul efectuării expertizei, pe care municipiul Râmnicu-Vâlcea nu a contestat-o, înțelegând să nu formuleze recurs. În rejudecare, ca urmare a admiterii recursului declarat de reclamanți, instanța de apel a stabilit o valoare de 116 euro/mp la momentul efectuării expertizei, mai mică decât cea din primul ciclu procesual, și o valoare de 268 euro/mp la momentul exproprierii, acordând despăgubiri calculate prin raportare la această din urmă valoare pentru a nu le înrăutăți reclamanților situația în propria cale de atac.

Într-adevăr, principiul neagravării situației în propria cale de atac impune ca reclamanților să nu li se poată acorda despăgubiri într-un cuantum mai mic decât cel obținut în apel, în primul ciclu procesual, în condițiile în care partea adversă nu a contestat cuantumul acelei despăgubiri pe calea recursului. Potrivit art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994, „ La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Ca atare, art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994 prevede în mod neechivoc că prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele trebuie să fie cel de la data întocmirii raportului de expertiză, astfel încât instanța de apel trebuia să acorde doar despăgubiri calculate în raport de prețul de la acel moment. Scăderea valorii prețului unui metru pătrat de teren, intervenită la momentul efectuării celui de-al doilea raport de expertiză, nu îndreptățea instanța de apel să aplice alte criterii legale pentru stabilirea despăgubirilor decât cele prevăzute în art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994, respectiv să ia în calcul valoarea metrului pătrat de teren de la momentul exproprierii. Pentru a nu înrăutăți situația reclamanților în propria cale de atac, instanța de apel trebuia să acorde reclamanților despăgubirile stabilite în primul ciclu procesual cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994.

Ca atare, este fondată critica recurentului referitoare la greșita aplicare a art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994 prin luarea în considerare la stabilirea despăgubirilor a valorii de 268 euro/mp, de la momentul exproprierii, iar nu a valorii de 116 euro/mp, calculată la momentul efectuării expertizei. Raportat la această concluzie, rămâne lipsită de interes critica privind greșita stabilire a valorii de 268 euro/mp prin raportarea la un an anterior celui la care a avut loc exproprierea. În susținerea motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat și că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 27 din Legea nr. 33/1994, însă nu a dezvoltat această critică, precizând numai că instanța a greșit omologând raportul de evaluare, deși a avut la îndemână punctul de vedere a 13 experți, însă această precizare nu explică în ce constă greșita aplicare a textului de lege menționat.

În motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul invocă faptul că nu ar fi fost analizate susținerile părților, considerentele deciziei întemeindu-se exclusiv pe principiul non reformatio in pejus. Acest motiv este însă invocat formal, în absența enumerării acelor apărări neanalizate și a precizării relevanței acestora pentru modificarea deciziei pronunțate, raportat la incidența principiului avut în vedere de instanță. Se observă că celelalte aspecte învederate în cuprinsul motivării recursului din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ. constituie o reiterare a criticilor care susțin motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au fost analizate mai sus.

Potrivit celor anterior menționate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul municipiul Râmnicu-Vâlcea prin Primar, va modifica în parte decizia recurată, în sensul că va stabili drept cuantum al despăgubirilor sumele de 9.794,72 euro pentru suprafața de 72,02 mp expropriată de la reclamantul D.C. și, respectiv de 5.304 euro pentru suprafața de 39 mp expropriată de la reclamanții C.N. și C.E., ce urmează a fi achitate în echivalent RON la data plății. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Râmnicu-Vâlcea prin Primar împotriva deciziei nr. 130 din 28 octombrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Modifică în parte decizia recurată, în sensul că stabilește drept cuantum al despăgubirilor sumele de 9.794,72 euro pentru suprafața de 72,02 mp expropriată de la reclamantul D.C. și, respectiv de 5.304 euro pentru suprafața de 39 mp expropriată de la reclamanții C.N. și C.E., ce vor fi achitate în echivalent RON la data plății. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2014.