ÎCCJ, Decizia nr. 204/2024

Ședința publică din data de 14 octombrie 2024

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 2500 din 6 decembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 1778 din 06 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022 și a obligat pe contestatoare la plata sumei de 2.500 RON către intimata B., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Asupra cererii de recuzare a fiecăruia dintre cei trei membri ai completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei, depuse de contestatoare după închiderea dezbaterilor, Înalta Curte a avut în vedere prevederile art. 47 alin. (4) C. proc. civ., precum și faptul că nu se invocă aspecte care să vizeze incompatibilitatea membrilor completului de judecată (față de dezlegările obligatorii din Decizia RIL nr. 24/2020), față de care a constatat inadmisibilitatea cererii de recuzare, ce a fost formulată cu nerespectarea dispozițiilor legale anterior citate.

În motivarea soluției căii extraordinare de atac, instanța a reținut că prin cererea întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea a solicitat anularea Deciziei nr. 1778 din 6 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de aceeași parte împotriva Deciziei nr. 195 din 02 februarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

În raport de prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și față de succesiunea hotărârilor pronunțate în soluționarea cererilor contestatoarei, s-a constatat că Decizia nr. 1778 din 06 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, contestată în prezenta cauză, este o hotărâre nesusceptibilă a fi atacată pe calea contestației în anulare speciale, fiind o hotărâre definitivă, pronunțată în soluționarea unei alte contestații în anulare speciale, formulată împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs.

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii menționate la pct. 1, contestatoarea A. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că au fost încălcate dispozițiile privitoare la alcătuirea instanței, deoarece instanța, incompatibilă absolut, nu a ținut cont de cererea de recuzare depusă la dosar după rămânerea în pronunțare asupra cauzei.

Astfel, a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, dar instanța a respins cererea sa, a închis dezbaterile și a rămas în pronunțare asupra cauzei, care a fost amânată pentru 6 decembrie 2023. Ulterior, a constatat că judecătorii erau incompatibili absolut, fiindcă pronunțaseră Decizia nr. 195/2022, împotriva căreia fusese formulată contestația în anulare anterioară.

Mai mult, prin decizia recurată, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare, încălcând astfel prevederile art. 49 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ.

Această soluție este nelegală, câtă vreme cererea de recuzare îndeplinește condițiile prevăzute de art. 47 din C. proc. civ., mai ales că textul nu stabilește o limită finală a momentului depunerii cererii, cum greșit s-a reținut.

A susținut că atât doctrina cât și jurisprudența au statuat că recuzarea poate fi solicitată și după închiderea dezbaterilor și momentul stabilit pentru pronunțarea hotărârii, înăuntrul termenului de amânare a pronunțării, cum a procedat și recurenta.

În acest caz, instanța ar fi trebuit să procedeze la repunerea cauzei pe rol, în vederea soluționării cererilor de recuzare.

Procedura de filtru

În cauză, prin încheierea din 13 mai 2024 s-a luat act de raportul asupra admisibilității în principiu, prin care s-a apreciat că recursul nu este admisibil, fiind declarat împotriva unei decizii definitive; raportul s-a comunicat părților la 20 mai 2024, filele x.

Recurenta a depus punct de vedere la raport, prin care a învederat că, în opinia sa, recursul este admisibil, deoarece ar fi recurat doar soluția privind respingerea recuzării, iar nu întreaga hotărâre.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Prin motivele de recurs, a fost criticată atât soluția de respingere a cererii de recuzare, cât și cea privind fondul litigiului.

Cu privire la soluția de respingere a cererii de recuzare

În cauză, recursul a fost declarat și împotriva soluției de respingere, ca inadmisibile, a cererii de recuzare, fiind incidente, în privința căilor de atac, dispozițiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Conform art. 26 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală sunt formațiuni de judecată cu o competență specifică, nefiind o instanță ierarhic superioară vreuneia din secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.

Un argument în acest sens, îl reprezintă și faptul că, atunci când a reglementat competența Completului de 5 Judecători, în materie civilă, în soluționarea anumitor căi de atac împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, legiuitorul a făcut-o în mod expres și limitativ (spre exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.), ipoteza dedusă judecății nefiind însă reglementată.

La pronunțarea prezentei decizii, este avută în vedere jurisprudența constantă a Completului de 5 judecători cu privire la inadmisibilitatea recursului exercitat împotriva încheierii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care este respinsă cererea de recuzare, jurisprudență reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 35/2023, nr. 8/2019, nr. 23/2019, nr. 83/2019, nr. 94/2019, nr. 132/2019, nr. 150/2019, nr. 236/2020, nr. 72/2021, nr. 73/2021, nr. 74/2021.

Având în vedere prevederile C. proc. civ. anterior citate, se reține că soluția dată asupra cererii de recuzare este definitivă, deci nu mai poate fi supusă căii de atac a recursului, sens în care se concluzionează că recursul exercitat este inadmisibil.

Cu privire la soluția dată asupra contestației în anulare

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii", iar art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că:

"hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Conform art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Împotriva hotărârilor judecătorești, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta", iar art. 129 din Constituția României stipulează că "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În speță, prin Decizia nr. 195 din 2 februarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 2039 A din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. A casat decizia și sentința nr. 185 din 5 februarie 2019 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, recurenta formulat calea extraordinară de atac a contestației în anulare, care a fost respinsă prin Decizia nr. 1778 din 6 octombrie 2022 a acestei instanțe.

La rândul său, împotriva Deciziei nr. 1778 din 6 octombrie 2022, contestatoarea a formulat calea extraordinară de atac a contestației în anulare, ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 2500 din 6 decembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, care face obiectul prezentului dosar.

Înalta Curte reține, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, că decizia pronunțată în soluționarea unui recurs este o hotărâre definitivă, iar decizia prin care instanța se pronunță asupra contestației în anulare formulată împotriva unei decizii definitive este tot o hotărâre judecătorească definitivă. Ca urmare, împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești nu poate fi exercitată o altă cale de atac a recursului.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 2500 din 6 decembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2024.