ÎCCJ, Decizia nr. 200/2024

Ședința publică din data de 14 octombrie 2024

Asupra contestației privind tergiversarea procesului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 2609 din 13 decembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 1307A din 28 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Contestația privind tergiversarea procesului

La 29 august 2024, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe contestația privind tergiversarea procesului, prin care petenta a arătat că decizia anterior menționată nu a fost redactată și nici comunicată părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Asupra excepției lipsei obiectului prezentei contestații la tergiversare, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ. "Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente", iar în temeiul art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenție."

Prin urmare, una dintre condițiile necesare pentru exercitarea dreptului la acțiune este cea privind existența unei pretenții, care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei.

De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată." La alin. (2) al aceluiași articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestația, vizând, în esență, pasivitatea instanței de judecată, care nu utilizează mijloacele pe care le are la dispoziție pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare sau nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

Textele de lege anterior amintite reglementează contestația privind tergiversarea procesului ca pe un mijloc procedural specific destinat a înlătura dificultățile ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil.

Rațiunea reglementării contestației la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori, astfel că, în ipoteza admiterii contestației, completul de judecată dispune măsurile necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății.

În prezenta cauză, pe calea contestației la tergiversare, petenta a solicitat redactarea și comunicarea Deciziei nr. 2609 din 13 decembrie 2023, ipoteză care se încadrează în dispozițiile art. 522 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte reține însă că Decizia nr. 2609 din 13 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost redactată și expediată în vederea comunicării către părți la 18 septembrie 2024.

Astfel, întrucât obiectul demersului judiciar al petentei nu mai subzistă la data soluționării contestației de față, hotărârea fiind comunicată părților, Înalta Curte urmează să respingă contestația ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea procesului formulată de petenta A. în legătură cu dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2024.